România este într-o zona geografică cu risc seismic ridicat și, mai ales, Bucureștiul. Conform datelor geodezice și seismologice, Bucureștiul este orașul european cu cel mai mare risc seismic.
Datele pe București arată că avem în acest moment:
- 388 de clădiri în Risc Seismic I (RsI), „bulină roșie” cum se zice popular – pericol major de prăbușire în cazul unui seism cu magnitudinea mai mare de 7 grade pe scara Richter
- 455 de clădiri în RsII – poate afecta elementele de compartimentare, scările, etc fără a pune în pericol structura de rezistență.
Majoritatea încadrărilor de mai sus sunt realizate conform unor rapoarte tehnice pe normative vechi. Normativul din 2018 a adus reguli dure în materia de consolidare. Ținând cont de aceste lucruri și de faptul că legislația s-a relaxat pentru etapa de constatare, s-a reintrodus evaluarea rapidă vizuală. Probabil că cifrele de mai sus se vor multiplica cu 10!
În 33 de ani au fost consolidate, în București, 111 clădiri. Ce este de făcut în mod real ca să nu avem mii de clădiri dărâmate și zeci de mii de morți în cazul unui cutremur major?
În ultimii doi ani au trecut mai multe acte normative prin guvern și parlament referitoare la subiectul din titlu. Cele mai importante modificări sunt următoarele:
- Se instituie un program național de consolidare cu alocare de fonduri pentru consolidarea clădirilor cu risc seismic. Este un lucru bun, dar din păcate finanțarea este mult subdimensionată. Și oricum nu vor exista suficienți bani publici pentru a finanța măcar consolidarea clădirilor publice. Ca să înțelegeți nevoia de finanțare, trebuie să spunem că o consolidare a unei clădiri medii se situează în jurul a 15 milioane de lei, cu tot cu relocarea locatarilor.
- Se propun măsuri de constrângere a proprietarilor pentru consolidare. Interzicerea comerțului în clădirile cu RsI și RsII, interzicerea punerii de bannere publicitare pe aceste clădiri, obligarea executării raportului de expertiză tehnică în doi ani de zile și chiar obligarea proprietarilor să consolideze în alți doi ani de zile!
- Se relaxează decizia de consolidare. Printr-un amendament USR, decizia de a intra în programul de consolidare sau de a consolida se ia cu 50%+1, și nu în unanimitate (!), cum era până acum.
- Se oferă soluții alternative proprietarilor pentru consolidare. Tot printr-un amendament USR se instituție credite pentru consolidare cu dobânda subvenționată de stat. Credem că este principala soluție reală pentru accelerarea consolidării.
Din discuțiile cu experții și cu cei care și-au consolidat real proprietățile, aș zice că trebuie să reanalizam strategia “pentru reducerea riscului seismic al clădirilor”, strategie care să funcționeze pe un interval mediu de timp, maximum 10 ani.
Iată câteva idei pentru a evita să se întâmple ceea ce s-a întâmplat în Turcia:
- O soluție pe care o văd este consolidarea neinvazivă sau minim invazivă, adică consolidarea fără relocare și fără modificări interioare importante. Un impediment major este partea de relocare, mai ales când durează, cum a durat până acum, între 7 și 10 ani. Nu ai cum să convingi proprietarul să-și abandoneze locuința și, mai ales, pe o perioadă lungă. Nu ai cum să suporți costurile unei asemenea relocări. Aceasta se poate realiza printr-o consolidare exterioară, fundație și diafragme externe conectate între ele prin grinzi de beton armat, dar și prin consolidarea subsolului și radierului. Se mai poate utiliza o tehnologie nouă de cămășuire a fațadei cu fibră de carbon.
- Un exemplu de punere în siguranță a fațadei prin exterior este chiar Hanul Solacolu, unde Trustul de Clădiri Metropolitan București (TCMB) a fost declarat câștigător. După ce a fost scos din faliment, TCMB s-a reorganizat și acum întreprinde proiecte importante precum Podul Doamna Ghica sau Prelungirea Ghencea. Unele din proiecte țin și de consolidarea clădirilor, proiecte derulate de către Administrația Municipală pentru Consolidarea Clădirilor cu Risc Seismic (AMCCRS), ce urmează să fie semnate.
- O altă soluție pe care aș propune-o: consolidarea parțială. Obiectivul statului este să nu aibă clădiri prăbușite și, deci, mulți morți. Exact asta aș face – aș consolida parțial clădirile RsI, până când acestea ar ajunge în minim RsII, poate RsIII. Ulterior aș putea prevede niște proiecte de consolidare treptată, implementate de proprietarii clădirilor. Experții zic că o consolidarea a subsolului și fundației reprezintă 70% din consolidarea generală în termeni de risc seismic. Cheltuielile cu consolidarea ar putea să scadă și de 5 ori. De la 15 milioane la 3 pe fiecare clădire. Așa statul român poate să consolideze minim invaziv, rapid, fără relocare, fără distrugeri interioare, toate clădirile în RsI și, astfel, își atinge obiectivul de nicio clădire dărâmată.
- O altă direcție pentru accelerarea consolidărilor ar putea fi făcută prin crearea de soluții tehnice de consolidare, neinvazive, generice pentru fiecare tip de construcție. De exemplu, sunt multe clădiri care au subsol construit în tip de arcadă de cărămidă. O soluție, din câte am văzut, este cămășuirea pilonilor și dispunerea de arcade metalice suplimentare. De la o soluție tehnică generică se poate realiza un proiect tehnic particular într-un ritm accelerat.
Într-un episod viitor, voi analiza un caz particular, de consolidare privată, realizat în etape. Este edificator ca soluție tehnică și rezultat.
