Serghei Sumlenny este expert ucrainean în afaceri externe și militare, fondator al canalului EuroResilience. A scris pe rețeau de socializare X o serie de postări care făceau un istoric al implicăii militare a poliției secrete rusești. Am tradus această serie, titlul aparține redacției, fotografiile fac parte din postarea inițială. Îl puteți urmări aici: https://x.com/sumlenny
Putin l-a înlăturat pe generalul de armată Gherasimov de la comanda operațiunii din Kursk și l-a însărcinat pe Portnikov de la FSB (fostul KGB). Asta este o veste foarte bună. Iată de ce:
Sistemul de putere rusesc a pus dintotdeauna poliția secretă peste armată, ca importanță. Poliția Secretă a fost suprafinanțată și a primit supra puteri, timp de secole.
În secolul al XVI-lea, tiranul Ivan cel Groaznic al Moscovei a creat prima Poliție Secretă rusească: „Opricina” (literal: cei speciali), lăsându-i să aresteze, să tortureze, să omoare, să violeze, practic să oropsească pe oricine i se putea opune tiranului. Adversarii interni ai lui Ivan au fost distruși. Dar în 1570 Ivan cel Groaznic i-a trimis pe opricinici împotriva oamenilor liberi din Revel (Tallinn), într-un război de cucerire. Au fost bătuți măr. În 1571, opricinicii au fost chemați să lupte împotriva tătarului Devlet – Girei kan. Nici măcar nu au venit la luptă (cam cum fac trupele lui Kadîrov azi).
Totuși, Moscova a continuat să ofere privilegii și supraputeri poliției secrete. Țarii Moscovei se temeau de opoziția internă mai mult decât de o amenințare străină, așa că o poliție secretă bine finanțată era prioritatea lor, în timp ce în armată nu aveau încredere. În 1833, țarul Nikolai I a fondat un „regiment secret de poliție”.
A fost practic o unitate armată care făcea parte din cancelaria țarului. Acest regiment, bine finanțat și înarmat, nu a înregistrat niciodată vreo victorie semnificativă în război, se ocupa doar de nemulțumiții din Rusia. A existat până în 1861.
Sub Stalin au fost create „Trupele NKVD” (ceea ce era un oximoron, întrucât NKVD însemna „Comisariatul Poporului pentru afaceri interne”). Erau cel mai bine înarmați, cu loialitate personală față de Stalin. Cele mai bune operațiuni ”militare” ale lor? Au devastat orașele din Ucraina, Lituania, Letonia și Estonia, după ce erau cucerite de armată, în al Doilea Război Mondial.
Chestia asta s-a întors împotriva lor. După moartea lui Stalin, în 1953, Hrușciov a organizat o lovitură de stat împotriva lui Beria, șeful NKVD, iar armata, umilită destul de des de NKVD, a preluat cu bucurie Moscova și l-a executat pe Beria. Urmăriți comedia „Moartea lui Stalin” (care nu este o comedie) pentru acest episod.
La începutul anilor 2000, FSB (poliția secretă modernă a Rusiei) i-a oferit lui Putin pacificarea definitivă a Ceceniei, ceea ce pare o victorie a FSB. Dar înainte ca FSB să poată răpi, tortura, viola și executa ceceni, tot armata a fost cea care a pus Cecenia la pământ.
Așa că acum FSB își asumă sarcina de a respinge o invazie străină, pentru că Armata nu este suficient de bună pentru asta (ceea ce este adevărat). Dar ce poate face FSB? Ei pot doar pacifica (cu multă teroare) teritoriile deja ocupate.
P.s.
FSB va obține probabil uniforme ucrainene și va executa demonstrativ niște localnici ruși, pentru a crea „dovezi ale brutalității Ucrainei”. Asta a făcut NKVD/KGB în vestul Ucrainei pentru a submina sprijinul pentru Rezistență, iar mai târziu FSB a făcut la fel în Cecenia. Cam asta știu ei să facă.
