Luna trecută am fost în Marea Britanie, la Londra și Edinburgh. La Londra, m-am întâlnit cu proaspeți absolvenți, recent angajați de firme britanice și intrați pe făgașul unei vieți în regat. Puțin mai complicat de când Marea Britanie a decis să părăsească Uniunea Europeană.
La Edinburgh, la consulat, am descoperit însă și o altă categorie de tineri, cu un traseu diametral opus: “scoțieni”, de obicei tineri trecuți de curând de 20 de ani și care au cel puțin un părinte român. Aceștia au realizat că faptul de a fi român îți deschide astăzi oportunități pe care ei le-au pierdut. Și-au dat seama că a fi cetățean român îți oferă acces mult mai facil la locuri de muncă din UE. Așa că merg la consulat să-și facă pașapoarte românești.
La început am fost un pic surprins să aud că România este atât de interesantă. Dar până la urmă la referendumul pentru Brexit, în circumscripțiile din Scoția s-a votat masiv pentru rămânerea în UE. 62% la nivelul țării. Și totuși, mai e ceva. Scoția nu este un caz unic. Mi-am adus repede aminte că am primit sesizări și există o dezbatere în Parlament despre facilitarea accesului la cetățenia română pentru anumite categorii de persoane – în mod particular soții/soțiile cetățenilor români. Cunosc o astfel de situație direct: el, român plecat de 25 de ani, ea, americancă neaoșă care a prins gust de Europa și, în special, de România. Vor, ca familie, să aibă posibilitatea să se instaleze în Europa, sau ideal în România, dacă își găsesc de munca. Ea începe să o rupă pe românește deja, deși a fost în țară doar de câteva ori, câte o săptămână.
Dacă ai fi povestit unui român, acum 20 de ani, că cetățenii scoțieni sau americani vor dori să obțină pașaport românesc, nu te-ar fi crezut nimeni. Îmi aduc aminte cum stăteam atunci la coadă la prefectura din Paris să îmi obțin reînnoirea anuală a permisului de muncă. Eram acolo împreună cu oameni din toate colțurile lumii din afara Occidentului – africani, asiatici, est-europeni. Atracția Europei de Vest, a Uniunii Europene, era enormă pentru noi cei care avuseserăm ghinionul să ne naștem în țări unde democrația și prosperitatea erau doar vise îndepărtate. Și rămâne enormă. Doar că noi, românii, am schimbat tabăra, am făcut o alegere extraordinară și am reușit să obținem acordul occidentalilor. Am renunțat la perspectiva de a rămâne în sfera de influență a Moscovei și ne-am alăturat lumii moderne, civilizate, lumea liberă și liberală a Uniunii Europene.
Faptul că noi, românii, suntem astăzi membri și cetățeni cu drepturi depline ai Uniunii Europene este cea mai mare șansă pe care țara aceasta a avut-o pentru a se ridica. În continuare, depinde doar de noi să fructificăm la maximum această oportunitate.
De ceva vreme, prin presă, dar mai ales pe rețele sociale, “români neaoși” care deseori se ascund în spatele unor conturi false cu sediul în subsolurile Kremlinului încearcă să vă convingă cu minciuni și dezinformare ce bună era viața pe vremea comunismului. Să vă convingă ce bine ne-ar sta nouă alături de Rusia, ce “liberi” eram când Rusia ne strângea în brațe până la sufocare. De fiecare dată când mai vedeți asemenea mizerii, gândiți-vă cât de departe am ajuns. Gândiți-vă că da, sunt oameni în Vest care-și doresc să fie români.
Întrebați-vă sincer: voi ați mai vrea să fiți sub Cortina de Fier?
