Chiar dacă nu știm oficial cine sunt candidații la președinție, un lucru este limpede: PNL s-a hotărât să mintă frumos. Liderul PNL Nicolae Ciucă, autodeclarat candidat la funcția supremă în stat înainte să fie desemnat de partid, a lansat din nou în spațiul public generoasa idee a unei guvernări de dreapta după alegeri. În acest sens, declară domnul Ciucă, „a deschis dialogul” cu celelalte partide de dreapta de pe scena politică, dar nu a uitat să precizeze că este vorba de „intenția” unei guvernări alternative la PSD, „atâta vreme cât PNL este deschis la dialog”.
Citită atent însă, nu superficial cum se face în talk-show-urile tv, este vorba de fapt de cea mai vagă și neserioasă promisiune: dialogul a fost „deschis”, dar Ciucă nu a vorbit de fapt cu nimeni pentru că potențialii săi parteneri sunt în vacanță – el așteaptă „o aliniere a timpului” pentru a-și manifesta disponibilitatea; totul este de domeniul ipotezei, al posibilității, căci „se poate discuta… un proiect politic care să vizeze o linie de abordare comună pentru campania electorală la prezidenţiale şi parlamentare”; în privința continuării guvernării cu PSD după alegeri, domnul afirmă că „în acest moment este prematur să anticipăm rezultatele alegerilor”.
Cu alte cuvinte, domnul Ciucă nu își manifestă disponibilitatea și intenția pentru o „guvernare de dreapta”, dar nu exclude continuarea guvernării alături de PSD, dacă rezultatul alegerilor o va permite.
Ne amintim însă că nu demult domnul Ciucă îi asigura pe oamenii de afaceri că PSD și PNL vor guverna împreună încă 16 ani de acum înainte. Mai mult, după ieșirea USR din guvernul Câțu, când Klaus Iohannis i-a încredințat lui Dacian Cioloș, pe atunci președintele USR, sarcina de a forma o majoritate pentru un nou guvern, domnul Ciucă a refuzat oferta, urmând neabătut directivele primite de la Cotroceni în direcția formării unei coaliții cu PSD.
Cât de serios poate fi deci acum Nicolae Ciucă? De remarcat că el s-a înscris în cursa prezidențială, dar nu face o campanie anti-PSD, pentru că este de fapt greu să critici un partid care este partenerul tău de guvernare. Mai degrabă PSD face o campanie împotriva lui, pe care o suspectăm a fi de fapt falsă, menită să-l legitimeze pe Nicolae Ciucă drept oponent al PSD.
În schimb, Nicolae Ciucă vorbește vag despre soluții de dreapta, pe care nu le detaliază, în timp ce aplică, în echipă cu Marcel Ciolacu, soluții de stânga. De ieșit din coaliția de guvernare nici nu poate fi vorba, iar în acest moment ar fi chiar periculos să lași pe mâna echipei Ciolacu-Neacșu-Greblă organizarea alegerilor în cele mai mici detalii.
În realitate, Nicolae Ciucă a ținut să arunce pe piața mediatică o diversiune, pe care să o mestece televiziunile într-un sezon în care singurele știri adevărate vin de la Jocurile Olimpice și din războaiele din Ucraina și, respectiv, Orientul Mijlociu. Contextul a fost abil ales, imediat după publicarea fotografiilor de la aniversarea lui Marius Tucă ce îi prezentau pe Ciolacu, Ponta și Geoană chefuind împreună cu comentatori cunoscuți pentru pozițiile lor anti-occidentale, anti-UE, anti-NATO, anti-Ucraina, etc.
Dacă în cazul lui Marcel Ciolacu și Victor Ponta nu se miră nimeni că sunt apropiați de comentatorii în cauză, căci au dovedit foarte clar de-a lungul anilor, cât de departe sunt de standardele și valorile europene și cât de ostili reformelor cerute de Bruxelles, în cazul lui Mircea Geoană fotografiile pot avea o forță distructivă echivalentă cu fotografia din 2009 în care apărea intrând în casa lui Sorin Ovidiu Vântu chiar în ajunul alegerilor prezidențiale. Nu știu cum face, dar Mircea Geoană nimerește tot timpul într-o poză compromițătoare, care îi anulează toată retorica și îi demolează imaginea de intelectual european opus sistemului „ticăloșit”. Poate că Ion Iliescu avea dreptate să-l catalogheze drept „prostănac”, de vreme ce cade în toate capcanele posibile.
Cum nici Nicolae Ciucă, nici alți lideri PNL, nu se aflau la chermeza politico-mediatică cu bucluc, domnul Ciucă – sau staff-ul său de campanie – a considerat că acesta este momentul pentru a lansa ideea unei linii comune cu alte partide de dreapta pentru campania electorală, adică pentru a-l diferenția pe Ciucă de confreria anti-occidentală din care fac parte Ciolacu și Geoană. Este greu de crezut, deși unii comentatori au mușcat momeala, că la acea paranghelie ar fi fost decisă susținerea PSD pentru candidatura lui Geoană.
Nu la cârciumă, în vazul tuturor, se fac asemenea înțelegeri, ci în spatele ușilor închise, chiar ferecate. Masa comună la care au participat politicienii PSD și propagandiștii lor agreați nu oferă decât imaginea unei comunități de valori și atitudini, dacă mai avea cineva îndoieli că ea există. Ipocrit ca întotdeauna, Rareș Bogdan a ținut să profite și el, etichetând adunarea drept „reuniunea comuniștilor” și subliniind potențialul pe care un ipotetic tandem „Geoană-Ciolacu” l-ar genera pentru reunirea întregii drepte în jurul PNL.
Este vorba evident despre o campanie de imagine a PNL care vrea să împace capra electorală cu varza guvernamentală, cu alte cuvinte, să profite de guvernare, de dragul stabilității desigur, și să se profileze ca unic adversar credibil al PSD, pentru a-și maximiza șansele de a obține cât mai multe voturi de la electoratul anti-PSD. Într-adevăr, Nicolae Ciucă are nevoie de acest electorat pentru a intra în al doilea tur al prezidențialelor, deci îl curtează, îi flutură prin fața ochilor iluzia unei guvernări de dreapta, ca alternativă la o guvernare PSD, dar se ferește să devină de fapt liderul opoziției la PSD. Cu alte cuvinte, promisiunile sale vagi nici măcar nu sunt o diversiune bine făcută.
Politica se face cu cifre, reguli și fapte: prim-ministrul este desemnat de președinte și trebuie să-și adune majoritatea pentru a obține un vot de investitură în Parlament. Nici un sondaj, nici o proiecție, nu susțin ideea că PNL și USR, ar putea alcătui o majoritate solidă, ci, în cel mai bun caz, una la limită, dacă participă și UDMR.
Totodată, doar dacă Nicolae Ciucă ar câștiga alegerile prezidențiale, lucru greu de imaginat în acest moment, ar putea fi desemnat un lider PNL ca prim-ministru. Marcel Ciolacu nu ar face așa ceva decât dacă PSD ar participa la guvernare, iar Mircea Geoană ar desemna drept premier un personaj din rândul susținătorilor lui, căci are în plan și constituirea unui grup de independenți care să candideze la parlamentare. Aceștia au însă șanse doar dacă Mircea Geoană va intra în al doilea tur, ceea ce devine tot mai puțin probabil. Nu ar fi însă suficient ca Nicolae Ciucă să câștige, ipotetic, alegerile prezidențiale, ci ar trebui ca și USR să obțină un scor convingător, mult peste proiecțiile actuale, ceea ce este incert înainte ca partidul să prezinte totuși un program și o echipă bine închegate. Poate la toamnă. În tot cazul, ar trebui să fim și siguri că numărătoarea voturilor va fi corectă, nu viciată ca la alegerile din 9 iunie.
În consecință, deși rezultatul alegerilor este incert, calendarul acestora a fost stabilit de comun acord de către PSD și PNL, deci urmărește și un obiectiv agreat de ambele partide: maximizarea rezultatelor lor astfel încât să poată alcătui o nouă coaliție de guvernare, cu o majoritate și mai mare decât cea de care se bucură acum. Am mai explicat acest lucru în acest spațiu: plasarea legislativelor între cele două tururi ale prezidențialelor a fost gândită pentru ca partidele candidaților prezidențiali care intră în al doilea tur să beneficieze și de campania acestora. De ce ar fi fost de acord PNL cu această organizare, dacă nu primea garanții că și PSD va face tot posibilul ca Nicolae Ciucă să intre în al doilea tur de scrutin?
În acest context, toate cântecele de sirenă cu care liderul PNL încearcă să ademenească USR, principala forță de opoziție reală, nu au drept scop decât slăbirea partidului condus de Elena Lasconi: dacă USR se aliază cu partenerul PSD, își pierde orice valoare ca partid de opoziție și va fi percepută ca o anexă a PNL, poate chiar a PSD, având în vedere solidul parteneriat PSD-PNL.
Continuând acest raționament, o eventuală cooptare a USR într-o mega-coaliție de guvernare după alegeri, pe post de partener junior, ar lăsa terenul opoziției liber pentru AUR, SOS și poate chiar alianța foștilor prm-iști resuscitată zilele trecute de Dorin Onaca și Gheorghe Funar. O soluție ideală atât pentru Marcel Ciolacu, cât și pentru Nicolae Ciucă.
Probabil nu se va ajunge acolo dar intenția, ca să-l cităm pe domnul Ciucă, există. Va depinde de liderii USR să se manifeste ca o forță credibilă de opoziție, capabilă să demonteze diversiunile pnl-iste. Deocamdată însă politicienii sunt în vacanță și profită pentru a evita discutarea unor probleme reale, care preocupă societatea mai mult decât jocurile lor de imagini și cuvinte.
Toți s-au ferit, de pildă, să critice tranșant situația creată la SNSPA prin ancheta Snoop.ro în care mai multe foste studente îi acuză pe Alfred Bulai și Marius Pieleanu de hărțuire sexuală, pentru că, de fapt, cei incriminați sunt prietenii puterii politice actuale, iar SNSPA o agentură a PSD, dacă urmărim cariera și intervențiile publice ale rectorului Remus Pricopie și selecția cadrelor de conducere. Promovarea peste măsură a cadrelor didactice de la SNSPA pe post de pricepuți la toate la televiziunile mercenare întăresc această ipoteză. Înțelegem acum, dacă nu am priceput la momentul potrivit, de ce legea avertizorului de integritate, cerută insistent de Comisia Europeană, a fost adoptată atât de târziu și de greu și de ce, iată, este ineficientă.
În România lui Ciucă și Ciolacu numai avertizor de integritate să nu fii! Situația de la SNSPA ar trebui să fie o piatră de poticnire pentru putere, pentru că scoate la iveală un mod de viață comun mai multor instituții, dar tocmai de aceea se va încerca mușamalizarea ei. Poliția a început, într-adevăr, verificările în cazul celor doi, dar să ne așteptăm ca ei să fie apărați de avocați experimentați și salvați de detașamentul de magistrați ai Liei Savonea.
Să nu ne mirăm dacă vom afla că „fapta nu există”. Denigrarea victimelor a început deja, nu numai la RomâniaTV, ci chiar din partea unor profesori de la SNSPA, care, admițând că au știut și au tăcut, țin să pună sub semnul întrebării credibilitatea studentei care a reclamat abuzurile lui Pieleanu.
În concluzie, sistemul nu se va da bătut și își va recupera susținătorii activ, iar atitudinea USR față de scandalul de la SNSPA este trecută sub tăcere. Politicienii puterii, orice ar spune, trăiesc în lumea lor, în universul lor paralel, în care își urmăresc propriile interese și obiective, iar alegătorilor, de care au nevoie o dată la patru ani, le servesc doar minciuni și diversiuni.
