Cu aproape exact un an în urmă, am scris într-un editorial EUobserver că „discuțiile privind încheierea războiului ruso-ucrainean s-au intensificat în urma victoriei zdrobitoare a lui Donald Trump în alegerile prezidențiale din SUA”.
Se întâmplă ca un an mai târziu să se desfășoare o nouă rundă de discuții despre încetarea războiului împotriva Ucrainei.
De data aceasta, ele sunt legate de un „plan de pace” în 28 de puncte care a fost mai întâi sifonat în presă și apoi recunoscut de mai mulți politicieni americani.
Originile planului sunt neclare, însă conținutul „planului” sugerează că acesta combină atât dorințele rusești, cât și pe cele americane.
Partea rusă a fost aparent scrisă de emisarul lui Vladimir Putin, Kirill Dmitriev, iar partea americană a fost probabil elaborată de emisarul lui Trump, Steven Witkoff, și de ginerele președintelui, Jared Kushner.
Pe de o parte, deși planul promite „să confirme” suveranitatea Ucrainei — ca și cum suveranitatea unui membru al Națiunilor Unite ar avea nevoie să fie confirmată — acesta pune efectiv acea suveranitate sub semnul întrebării, întrucât Ucraina nu ar putea lua decizii suverane în probleme esențiale.
Conform planului, Ucraina ar trebui să-și amendeze constituția pentru a îndeplini cererile rusești privind neutralitatea permanentă a Ucrainei și interzicerea aderării la NATO, anulând astfel dreptul suveran al Ucrainei de a căuta alianțe de securitate.
De asemenea, Ucraina și-ar pierde dreptul de a-și stabili propria strategie de apărare prin limitarea dimensiunii armatei sale sub presiunea Rusiei.
Mai mult, Ucraina ar fi împiedicată să-și exercite jurisdicția legală asupra crimelor de război rusești comise pe teritoriul Ucrainei.
Nimic în plus despre „confirmarea” suveranității Ucrainei.
Interesele imobiliare
Pe de altă parte, partea americană a „planului de pace” reflectă interesele dezvoltatorului imobiliar Witkoff și ale investitorului Kushner, ambele aliniindu-se perfect cu interesele proprii ale lui Trump de acumulare a averii.
Deși menționează cu neglijență „garanții de securitate” nedefinite, planul se grăbește să stipuleze că SUA ar „primi compensații pentru garanție”, anume 100 de miliarde de dolari din activele rusești înghețate ar fi „investite în eforturi conduse de SUA pentru a reconstrui și investi în Ucraina”, SUA primind „50 la sută din profiturile acestei întreprinderi”.
Și, deși unele active rusești înghețate ar fi deblocate, alte active ar fi plasate într-un vehicul investițional separat americano-rus.
Doar Fico și Orbán salută „planul de pace”
În Europa, doar doi lideri naționali, Viktor Orbán al Ungariei și Robert Fico al Slovaciei — ambii denunțând deschis asistența UE pentru Ucraina — au salutat „planul de pace”, ceea ce a arătat cât de devastator ar fi planul pentru Ucraina și Europa extinsă.
Fico părea să radieze de bucurie, spunând că, dacă planul ar fi semnat, Rusia ar ieși ca „învingătorul absolut” și ar fi întărită „moral și economic”. Iar Orbán, care duce el însuși un război de zonă gri împotriva Ucrainei, i-a scris președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, că Ungaria va bloca tot ajutorul UE pentru Ucraina până când Kievul va fi de acord cu „planul de pace” ruso-american.
Șocate de cererile lui Trump ca Ucraina să accepte „înțelegerea” până la termenul limită de joi (27 noiembrie), atât Ucraina, cât și UE s-au grăbit să negocieze cu diverși oficiali americani pentru a modifica puncte ale acordului propus.
Eforturile Ucrainei și ale Europei extinse au avut un succes relativ: negocierile SUA cu oficialii ucraineni și europeni au dus la amendamente care reflectau îngrijorările Ucrainei și ale UE, iar secretarul de stat al SUA, Marco Rubio, și-a exprimat optimismul cu privire la proces.
Kievul și Bruxelles-ul pot respira adânc.
Dar motivul pentru care Ucraina și UE își pot trage sufletul nu este că „planul de pace” va proceda acum la încheierea războiului rusesc, ci mai degrabă că Kievul ar fi putut evita să fie forțat de Washington să capituleze în fața Moscovei.
Vreau sa fiu clar: „planul de pace” ruso-american original implica fără echivoc capitularea Ucrainei, urmată de eșecul statal politic și social.
Nicio negociere a vreunui plan de pace în Ucraina nu ar trebui să piardă din vedere tema esențială: Rusia a început războiul împotriva Ucrainei nu pentru a face pace cu ea, ci pentru a câștiga războiul și, astfel, pentru a elimina statul-națiune suveran ucrainean.
Efortul de război actual este o consecință a eșecului Rusiei de a supune Ucraina prin mijloace non-militare, dar, oricare ar fi mijloacele, obiectivul rămâne același: distrugerea Ucrainei.
Acest lucru ne aduce la o perspectivă pesimistă asupra „planului de pace” discutat astăzi: Putin ar fi semnat cel mai probabil acordul ruso-american original, dar nu va semna niciun acord care nu implică capitularea Ucrainei.
În forma sa actuală, după ce Kievul și Bruxelles-ul au negociat modificări la proiectul original cu Washingtonul, „planul de pace” este inacceptabil din start pentru Moscova, tocmai pentru că nu duce la lichidarea Ucrainei.
Dacă Rusia nu își poate atinge obiectivele în Ucraina cu ajutorul unor planuri de pace false care maschează revizionismul geopolitic și lăcomia inumană, își va continua eforturile de a atinge acele obiective prin mijloace militare.
Cu greu există vreun preț — fie bani, reputație sau vieți omenești — pe care Putin să nu fie dispus să-l plătească în urmărirea obsesiei sale pentru distrugerea Ucrainei.
Jocul său actual cu administrația Trump este de a menține Statele Unite confuze cu privire la evoluțiile din și din jurul Ucrainei, precum și cu privire la intențiile Moscovei.
Dar realitatea rămâne aceeași cum a fost de la începutul invaziei la scară largă din februarie 2022: Putin nu se va opri niciodată de bunăvoie, el poate fi doar oprit.
