Rezumând ceea ce a devenit un „lung prilej de vorbe și de ipoteze” cu privire la rezultatul alegerilor pentru PMB, vom spune că Ilie Bolojan este cel care a câștigat această rundă a confruntării neoficiale cu Nicușor Dan. Din păcate, un om capabil ca Drulă și un partid reformist ca USR au căzut între scaune pentru că au crezut că președintele poate influența decisiv electoratul bucureștean, ceea ce era din start o iluzie.
Ales președinte de o bună parte din locuitorii Capitalei à contre coeur, doar pentru că voiau să-l blocheze pe George Simion, Nicușor Dan a uitat repede de ce a fost ales și a început să cocheteze cu electoratul extremiștilor, ceea ce continuă să facă și acum, dacă citim interviul din Le Monde, în care șeful statului îi menajează pe susținătorii așa-zișilor suveraniști și ignoră suveran infiltrarea extremiștilor „hardcore” în instituțiile statului și în mass media, inclusiv în mass media publice.
PNL în schimb, deși a promovat un usl-ist care a condus campania lui Crin Antonescu, a speculat abil teama de extremiști a bucureștenilor, și a lansat ca temă suplimentară de campanie imperativul sprijinirii lui Ilie Bolojan în fața presiunilor și șantajelor nesfârșite ale PSD. Ambele teme au mobilizat electoratul pro-european, iar Nicușor Dan nu a înțeles nimic. Din păcate, USR l-a urmat, sacrificându-l pe Cătălin Drulă fără să vrea și fără să înțeleagă de ce.
Așadar, deși acuzațiile lui Drulă la adresa lui Ciucu erau corecte, nu era acesta momentul potrivit pentru un conflict deschis cu principalul aliat din coaliția de guvernare, cu toate defectele sale, și cu premierul care asigură prezența USR în guvern.
Vom închide aici discuția despre despre alegeri pentru a ne orienta spre viitor. Așadar, dacă PNL a câștigat pentru că a folosit inteligent temele luptei împotriva extremismului și, respectiv, a sprijinului pentru Ilie Bolojan, ce a rezolvat alegerea lui Ciprian Ciucu și cum s-a schimbat contextul politic după alegerile parțiale din București?
Se cuvine să observăm din start că victima creșterii AUR în București a fost de fapt Daniel Băluță, depășit cu 1,5% de Anca Alexandrescu. Înclusiv în sectorul 4, bucureștenii l-au sancționat pentru achizițiile imobiliare dubioase pe numele părinților și pentru blocajul pe care partidul său l-a practicat față de măsurile elementare de corecție a abuzurilor din sectorul public, de la companii de stat la administrație, inclusiv situarea PSD de partea magistraților care își pun interesele de castă deasupra intereselor țări.
Totodată, admitem că Anca Alexandrescu a câștigat puțin peste o cincime din voturile bucureștenilor, ceea ce nu este chiar un triumf, mai ales că prezența la vot a fost cea mai redusă din ultimii 10 ani. Semnificativ este că, după cum observa Sorin Ioniță pe G4Media, aceste voturi au venit masiv din câteva periferii ca Rahova, Ferentari, Giulești, Colentina, Pantelimon, altădată garantate Vanghelie, deci zone în care PSD era obișnuit să câștige lejer. Speriați că PSD începe să fie înlocuit de AUR în rândul electoratului său tradițional, liderii PSD au lansat pe surse ideea potrivit căreia „oamenii au arătat că votează mesajul Opoziției” pentru a justifica o ieșire de la guvernare. Sorin Grindeanu a preluat această scuză cu un discurs confuz din care rezulta că „tăierile” lui Bolojan și ale USR ar fi cauzat înfrângerea PSD în Capitală și a reluat șantajul dezonorant cu ieșirea din coaliție dacă nu pleacă USR.
Doar că teoria lui Grindeanu nu rezistă în fața cifrelor: în București, alegătorii lui Ciucu și ai lui Drulă totalizează 50%, deci cu peste 8% față de totalul de 42% înregistrat de Băluță și Alexandrescu. Iar dacă PSD ar fi un aliat corect, coaliția pro-europeană ar avea aproximativ 70% din voturi. Dar PSD nu este și nu a fost niciodată un aliat loial al vreunei formațiuni democratice, fiind în esență o rețea de grupări de tip mafiot, motiv pentru care acum vrea să se salveze prin consolidarea tovărășiei cu AUR.
Ne-a spus-o indirect Cozmin Gușă, care, imediat după alegeri și înainte ca judecătorii să dispună începerea procesului lui Călin Georgescu, a lansat o campanie de transformare a AUR într-un partid frecventabil, cu care, la un moment dat, PSD să se poată alia în Parlament împotriva PNL și USR (de UDMR, mai ales de Kelemen Hunor, nu putem fi siguri niciodată).
Astfel, Gușă, al cărui fiu a devenit de curând vicepreședinte al AUR, a întors armele împotriva lui Călin Georgescu, despre care a scris că „a fost ales de către Sistem și în 2024, dar și după, tocmai pentru că este total controlabil de către cei care îi cunosc secretele și îl pot șantaja”.
Totodată, fără susținerea presei „din Securistan”, Georgescu ar fi apărut de la început ca ceea ce este, adică „un tip mediocru, dar talentat mai ales pentru emisia unor mesaje misticoide, care dau bine mai ales la nivelul populației cu un coeficient de inteligență mediu sau sub mediu.”
De altfel, Gușă mai are la activ câteva întoarceri cu 180 de grade: după ce l-a susținut pe Ion Iliescu, l-a dezavuat cu talent jurnalistic, pe principiul „trădare să fie dacă interesele partidului o cer”, și, după ce a intrat cu mare tamtam în PD în 2004, a încercat o lovitură de partid împotriva lui Traian Băsescu. Recenta întoarcere a armelor împotriva lui Georgescu are drept scop consolidarea lui George Simion și a echipei sale care include astăzi un vechi prieten al PSD, Petrișor Peiu, și un vechi prieten al intereselor rusești, Dan Dungaciu, intens promovat de TVR Cultural chiar în ziua alegerilor din 7 decembrie, în disprețul legii electorale.
Cred că domnul Bolojan ar trebuie să aibă o discuție serioasă cu Adriana Săftoiu, numită PDG al TVR la propunerea sa.
Așadar, pentru AUR, „guru” și-a făcut datoria de destabilizare a ordinii democratice, deci guru, cu dosarul lui penal și răceala față de Simion, poate să moară (politic), pentru că încurcă povestea de amor dintre PSD și AUR, care, în viziunea liderilor psd-iști și suveraniști, ar trebui să se termine cu un mariaj politic într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat.
În concluzie, după alegerile municipale, extremiștii se regrupează, ceea ce va forța la un moment dat PSD să opteze între o alianță fățișă cu AUR, în speranța că va recupera electoratul pierdut, sau să se reinventeze.
Cum reinventarea PSD cu Sorin Grindeanu și Olguța Vasilescu la cârmă este greu de imaginat, probabil că se pregătește o realiniere a partidelor sistemului ticăloșit, PSD și AUR, ai căror păpușari din serviciile vechi și noi nu mai au multă răbdare cu democrația și statul de drept care îi împiedică să fure, cum bine a explicat Armand Goșu în podcastul Comunității Liberale.
Această luptă deschisă împotriva reformelor și statului de drept chiar în interiorul coaliției de guvernare prevestește vremuri grele. De aceea este important că Ilie Bolojan a obținut o victorie de etapă, care blochează – pentru moment – o revoltă a mafioților iohanniști din PNL și elanul contestatar al PSD.
În acest context, USR ar trebui să se realinieze deschis și ferm la tabăra premierului, pentru că riscă să se compromită dacă trenează în siajul ambiguităților lui Nicușor Dan.
Iată că Parlamentul a dat deja un semnal important, respingând la vot obiecțiile acestuia din urma față de legea de sancționare a extremismului politic, iar ministrul Fondurilor Europene Dragoș Pîslaru, apropiat de premier, a sesizat deja EPPO privitor la achiziția microbuzelor electrice pentru elevi, făcând astfel apel la Laura Codruța Kӧvesi, antecesoarea mult mai competentă a actualului procuror-șef al DNA, Ionel Voineag.
Este o demonstrație că Europa ne oferă instituțiile necesare să luptăm concret împotriva corupției, fără să fie nevoie să așteptăm ipoteticul plan de reformare a justiției promis de președinte. Este deja târziu.
Așadar, după alegeri deci s-a creat o fereastră de oportunitate pentru alinierea la valorile democrației liberale și statului de drept a tuturor celor care luptă împotriva sistemului girat de PSD, AUR și servicii. Există deci șanse ca impactul discursului extremist-suveranist să fie redus.
Orice ambiguitate în acest moment riscă să fie letală pentru cine încearcă să-și găsească scăparea în jocul la două capete. Desigur, ça va de soi, președintele Nicușor Dan este binevenit în tabăra reformiștilor autentici, dacă este dispus să renunțe la ambiguități. Poate că data viitoare candidatul susținut de el va avea mai multe șanse de succes.
