Pentru cei mai pesimiști dintre noi, Moldova este un caz pierdut, o țărișoară mult prea dezbinată pentru a se rupe de lumea în care a târât-o armata sovietică în urmă cu aproape un secol. Rușii au folosit programe complexe de reeducare în încercarea de a dizolva limba, cultura și identitatea moldovenilor, iar încercările lor repetate de a reintegra Basarabia în sfera de influență a Moscovei continuă astăzi sub sceptrul lui Vladimir Putin, prin mijloace propagandistice, atacuri informaționale, fraudă electorală și, desigur, o voalată, dar perpetuă amenințare militară.
La momentul prăbușirii comunismului în Europa Răsăriteană, o mare șansă de reunificare cu România și, implicit, de aderare la structurile internaționale occidentale, a fost pierdută inclusiv din cauza garanțiilor acordate Moscovei în timpul regimului Iliescu.
De atunci, rușii au continuat să intervină politic în Moldova, folosindu-se, așa cum au făcut și în alte zone (Abhazia și Osetia de Sud în Georgia, Crimeea și Donbasul în Ucraina), de bazinele de populație rusofonă pentru a influența rezultatele alegerilor și a menține controlul asupra Chișinăului. Găgăuzia a fost utilă în acest sens, iar Transnistria a fost transformată, în urma războiului din 1990-1992, într-o mică fortăreață a armatei ruse, de mare importanță strategică în cadrul Războiului din Ucraina, întrucât ar putea reprezenta o rampă de lansare către Odesa.
După ce Vladimir Putin a ordonat în iarna lui 2022 invadarea Ucrainei, Moldova a fost nevoită să-și conștientizeze poziția: dacă Putin ar cuceri, fie militar, fie politic, Kievul (instalând un guvernator rusofil asemenea lui Ianukovici), Basarabia ar fi următoarea țintă, una foarte ușor de supus militar. Cu siguranță, o țară atât de mică, de vulnerabilă și de fragmentată, schingiuită de comunism și înțesată de comunități rusofone și rusofile, ar prefera să plece capul în fața lui Putin, pentru a evita soarta Ucrainei.
Dar nu s-a întâmplat așa.
În ciuda valurilor de propagandă, mulți moldoveni se încăpățânează să se opună deformării istoriei. Fără a beneficia de protecția Alianței Nord-Atlantice și cunoscând puterea enormă a mașinăriei rusești de război, moldovenii au dat încăpățânării lor un chip: acela al Maiei Sandu.
În ciuda tuturor amenințărilor și interferențelor, Moldova a reușit să aleagă de două ori un lider profund prooccidental, care se întâmplă să fie de asemenea unul dintre cei mai educați și competenți șefi de stat ai Europei contemporane. Sub conducerea acestei doamne, Moldova a făcut progrese majore pe plan extern, câștigând atenția mai-marilor Europei, care s-au reunit la Chișinău pentru a-și arăta solidaritatea cu președinta Sandu și „încăpățânații” Moldovei.
Rusia nu a reușit să-l impună, chiar cumpărând mii de voturi, la Chișinău pe putinistul găgăuz Aleksandr Stoianoglu, iar drumul către aderarea la Uniunea Europeană, lung, așa cum este, a fost deschis. Da, foarte mulți moldoveni se agață în continuare de moștenirea Rusiei, însă cei care s-au desprins de ea sunt suficienți pentru a asigura supraviețuirea statului moldovean independent și a salva Basarabia de apetitul lui Putin.
Moldova prooccidentală a câștigat toate bătăliile recente într-un context geopolitic tot mai vitreg și nu dă semne că și-ar pierde forțele. Iar aceste sentimente nu sunt noi în rândul lor. Să nu uităm de rezistența eroică, chiar dacă zadarnică, a voluntarilor moldoveni în timpul Războiului din Transnistria, când rușii și-au asigurat controlul asupra acestei fâșii de pământ. Acum 35 de ani, moldovenii au luptat cu mult curaj pentru libertatea lor, sacrificând pentru ea 279 de vieți.
Pe 28 septembrie, Moldova europeană riscă să-și piardă avântul. Maia Sandu a avertizat populația de pericolul interferențelor rusești, anunțând că la Moscova se pregătește o campanie de mare amploare pentru acapararea parlamentului moldovean prin intermediul partidelor antioccidentale.
Dacă acest lucru se va întâmpla, inițiativele Maiei Sandu și ale forței reformiste PAS nu vor vedea niciodată lumina zilei. Moldovenii sunt capabili să oprească acest lucru, însă victoria segmentului proeuropean depinde de capacitatea de mobilizare de care dăm cu toții dovadă. La fel cum Ucraina n-ar fi putut să reziste armatelor lui Putin fără ajutor din partea întregii Lumi Libere, Moldova are nevoie de sprijinul nostru pentru a depăși acest hop.
Moldovenii au nevoie să audă că destinul lor ne privește direct, nu numai ca români, ci mai ales ca europeni. Căci o Moldovă înfrântă, cu un parlament dominat de rusofili, i-ar oferi lui Vladimir Putin noi opțiuni. Dincolo de ambițiile de reunificare națională ale unora și de interesele particulare ale României în ce privește soarta Moldovei, supraviețuirea acesteia servește unui principiu mai înalt, care unește întreaga Lume Liberă: aversiunea față de tiranie și combaterea ei indiferent de forma în care se manifestă.
Libertatea este, după cum a punctat Thomas Jefferson, acordată odată cu viața, iar privarea de libertate nu îi este îngăduită nimănui, indiferent cât de puternic ar fi. Moldovenii au libertatea să-și aleagă singuri calea, asemenea ucrainenilor, georgienilor și altor popoare aflate sub asediu. Uniunea Europeană și NATO își justifică existența prin libertatea de alegere: statele-membre aleg să adere la aceste structuri. Federația Rusă, în schimb, nu așteaptă voluntari.
Prin urmare, drumul Maiei Sandu trebuie menținut cu orice preț. Pe 28 septembrie și ori de câte ori va fi nevoie, Bucureștiul și Bruxelles-ul trebuie să fie alături de Chișinău.
