Redacția Comunitatea Liberală publică integral discursul Secretarului de stat Marco Rubio rostit la Conferința de Securitate de la Munchen.
Ne adunăm astăzi aici ca membri ai unei alianțe istorice, o alianță care a salvat și a schimbat lumea. Știți, când această conferință a început în 1963, era într-o națiune — de fapt, pe un continent — care era divizat împotriva lui însuși.
Linia dintre comunism și libertate trecea prin inima Germaniei. Primele garduri de sârmă ghimpată ale Zidului Berlinului fuseseră ridicate cu doar doi ani înainte, iar cu doar câteva luni înainte ca predecesorii noștri să se întâlnească aici, în München, criza rachetelor din Cuba adusese lumea în pragul distrugerii nucleare.
Chiar dacă cel de-al Doilea Război Mondial era încă proaspăt în memoria americanilor și europenilor deopotrivă, ne-am trezit în fața unei noi catastrofe globale, cu potențialul unei distrugeri mai apocaliptice decât orice înainte în istoria omenirii. La acea vreme, victoria era departe de a fi sigură, dar am fost mânați de un scop comun. Am fost uniți nu doar de ceea ce luptam împotriva, ci de ceea ce luptam pentru. Și, împreună, Europa și America au prevalat.
Continentul a fost reconstruit, oamenii noștri au prosperat, iar în timp, blocurile de Est și Vest s-au reunit. Zidul infam a căzut și, odată cu el, un imperiu al răului. Dar euforia acestui triumf ne-a condus la o amăgire periculoasă: că am intrat în așa-numitul „sfârșit al istoriei”, că fiecare națiune va fi acum o democrație liberală, că legăturile comerciale vor înlocui sentimentul național și că vom trăi într-o lume fără frontiere, unde toți vor deveni cetățeni ai lumii. Aceasta a fost o idee nesăbuită care a ignorat natura umană și lecțiile a peste 5.000 de ani de istorie, iar acest lucru ne-a costat scump.
În această amăgire, am îmbrățișat o viziune dogmatică a comerțului liber, în timp ce alte națiuni își protejau economiile și își subvenționau companiile pentru a le submina pe ale noastre. Rezultatul a fost deindustrializarea unor mari părți din societățile noastre, transferarea a milioane de locuri de muncă peste hotare și predarea controlului lanțurilor noastre critice de aprovizionare către adversari. Ne-am externalizat suveranitatea către instituții internaționale, în timp ce multe națiuni au investit în state sociale masive în detrimentul capacității de a se apăra.
Am făcut aceste greșeli împreună, iar acum, împreună, datorăm popoarelor noastre să înfruntăm faptele și să mergem înainte pentru a reconstrui. Sub conducerea președintelui Trump, Statele Unite ale Americii vor prelua din nou sarcina reînnoirii și restaurării, ghidate de o viziune a unui viitor la fel de mândru, suveran și vital ca trecutul civilizației noastre.
Suntem pregătiți, dacă este necesar, să facem acest lucru singuri, dar preferința și speranța noastră este să o facem împreună cu voi, prietenii noștri din Europa. Pentru că Statele Unite și Europa aparțin unora celorlalți. America a fost fondată acum 250 de ani, dar rădăcinile ei au început aici, pe acest continent, cu mult timp înainte. Suntem parte a aceleiași civilizații: civilizația vestică. Suntem legați prin credința creștină, cultură, moștenire, limbă și sacrificiile strămoșilor noștri.
Acesta este motivul pentru care președintele Trump cere seriozitate și reciprocitate de la prietenii noștri europeni. Motivul este că ne pasă profund. Vrem ca Europa să fie puternică. Credem că Europa trebuie să supraviețuiască, deoarece cele două mari războaie ale secolului trecut servesc drept o reamintire constantă a faptului că destinul nostru este și va fi întotdeauna împletit cu al vostru.
Întrebarea fundamentală este: ce anume apărăm? Armatele nu luptă pentru abstracții; ele luptă pentru un popor, pentru o națiune, pentru un mod de viață. Apărăm o mare civilizație care are toate motivele să fie mândră de istoria sa și încrezătoare în viitorul său.
Aici, în Europa, s-au născut ideile libertății care au schimbat lumea. Acest continent a produs genii precum Mozart și Beethoven, Dante și Shakespeare, Michelangelo și Da Vinci. Capela Sixtină și catedrala din Köln nu stau mărtutie doar pentru măreția trecutului, ci prefigurează minunile care ne așteaptă în viitor.
Deindustrializarea nu a fost inevitabilă; a fost o alegere politică conștientă care ne-a lipsit națiunile de bogăție și independență. Pierderea suveranității lanțului de aprovizionare a fost o transformare nesăbuită care ne-a lăsat vulnerabili în fața crizelor. Migrația în masă continuă să fie o criză care destabilizează societățile din tot Occidentul. Împreună putem reindustrializa economiile noastre.
Noua alianță nu trebuie să se concentreze doar pe cooperarea militară, ci și pe noile frontiere: călătorii spațiale comerciale, inteligență artificială de ultimă oră, automatizare industrială. Trebuie să recâștigăm controlul frontierelor noastre. Aceasta nu este xenofobie, ci un act fundamental de suveranitate națională.
Nu mai putem plasa așa-numita „ordine globală” deasupra intereselor vitale ale națiunilor noastre. Instituțiile globale trebuie reformate. De exemplu, ONU are potențial, dar astăzi nu are răspunsuri la cele mai presante probleme. Nu a putut rezolva războiul din Gaza, nici cel din Ucraina. A fost nevoie de leadershipul american pentru a aduce rezultate. Nu putem permite celor care ne amenință cetățenii să se ascundă în spatele unor abstracții ale dreptului internațional pe care ei înșiși le încalcă. Aceasta este calea pe care Statele Unite au pornit și pe care vă invităm să ni vă alăturați.
În 1945, pentru prima dată de la epoca lui Columb, Occidentul se contracta. Europa era în ruine, jumătate sub Cortina de Fier. Mulți au crezut că dominația Occidentului s-a încheiat. Dar predecesorii noștri au recunoscut că declinul este o alegere — o alegere pe care au refuzat să o facă. Asta vrea președintele Trump să facem din nou: să alegem să nu intrăm în declin.
Nu vrem aliați slabi, pentru că asta ne face pe noi mai slabi. Vrem aliați mândri de cultura lor, care să nu fie încătușați de vinovăție și rușine. Nu vrem o alianță paralizată de frică — frica de schimbări climatice, de război sau de tehnologie. Singura frică ar trebui să fie cea de a nu lăsa națiunile noastre mai puternice și mai bogate pentru copiii noștri.
Pentru noi, americanii, casa noastră este în emisfera vestică, dar vom fi mereu un copil al Europei. Povestea noastră a început cu un explorator italian. Primele colonii au fost construite de englezi. Frontierele noastre au fost modelate de scoțieni și irlandezi. Inima Americii a fost construită de fermieri germani — care, apropo, au îmbunătățit considerabil calitatea berii americane. Numele franceze împodobesc străzile noastre, iar imaginea cowboy-ului s-a născut în Spania. Chiar și cel mai iconic oraș al nostru s-a numit New Amsterdam înainte de a fi New York.
Sunt aici pentru a spune răspicat că America trasează calea pentru un nou secol de prosperitate și vrem să facem asta împreună cu voi, cei mai vechi prieteni ai noștri. Vrem o Europă mândră de moștenirea sa, o Europă care are mijloacele de a se apăra și voința de a supraviețui. Ar trebui să fim mândri de ce am realizat împreună, dar acum trebuie să folosim oportunitățile noului secol. Trecutul este încheiat, viitorul este inevitabil, iar destinul nostru comun ne așteaptă. Vă mulțumesc.
