Comunitatea Liberală 1848 – Zilele astea se împlinesc aproape 2 ani, mai precis 730 de zile de la Războiul împotriva Ucrainei. A avut loc conferința de securitate de la Munchen și s-a discutat mult despre evoluția războiului și moartea suspectă, unii ar spune asasinarea lui Aleksei Navalnîi. Care este semnificația acestei tragedii și cum va schimba acest lucru politica internă a Rusiei, eventual și alegerile programate pentru luna martie?
Iulia Joja – Sunt două aspecte aici. Primul ar fi că moartea sau asasinarea lui Aleksei Navalnîi a fost una extrem de vizibilă, tocmai pentru că el a ales după prima încercare să se întoarcă, știind că șansele de a supraviețui pe termen lung sunt limitate. El a fost, în rândul populației din Rusia, cel mai popular adversar al lui Putin. Trebuie să ne amintim că moartea lui este una dintr-o serie lungă de morți și asasinate ale celor care se opun lui Putin, fie ca personaje politice, fie ca jurnaliști de investigație precum Boris Nemțov, Anna Politovkskaia și alții. Avem această problemă, în sistemul politic din Rusia, și pe de altă parte, trebuie să menționez și faptul că Aleksei Navalnîi nu este tocmai un personaj popular în vecinătatea Rusiei, deoarece a făcut declarații extrem de problematice, deși pe unele le-a retras, pe altele, nu. Vorbim despre discriminare etnică, împotriva imigranților din Asia Centrală în Rusia, și susținerea invaziei Georgiei.
În ceea ce privește al doilea aspect, cel privind alegerile din Rusia programate pentru martie, trebuie să le privim drept așa-zise alegeri. De mult nu mai putem vorbi de democrație în Rusia. Situația devine din ce în ce mai gravă de la an la an. Moartea lui Aleksei Navalnîi ne spune ceva despre viitorul Rusiei. Nu se prea întrevede în acest moment niciun fel de opoziție veridică, pe fondul creșterii opresiunii.
Comunitatea Liberală 1848 – În ultima săptămână, mai mulți oficiali europeni, printre care ministrul apărării Boris Pistorius din Germania, au avertizat asupra unui scenariu zero de război de apărare al NATO împotriva Rusiei, posibil peste 3 sau 5 ani. Cât de probabilă este o confruntare NATO-Rusia pe termen mediu?
Iulia Joja – O confruntare directă NATO-Rusia este destul de puțin probabilă pentru că știm că Rusia, din punct de vedere al puterii militare nu ar avea nicio șansă împotriva armatelor reunite ale statelor membre NATO. De aceea nici nu am văzut vreodată Rusia atacând un stat NATO în mod direct într-un război convențional și de aceea Rusia nu a zis nici pâs atunci când Finlanda a intrat în NATO.
Un scenariu mai probabil pe termen scurt este acela al unui atac al Rusiei împotriva unui stat-membru NATO mai vulnerabil, precum una din țările baltice, în condițiile în care ar reveni Donald Trump la Casa Albă. Pe parcursul ultimelor săptămâni, acesta a făcut declarații conform cărora nu are de gând să apere țările membre NATO în cazul unui atac din partea Rusiei, dacă nu au plătit. Realitatea este că țările baltice și flancul estic nu au probleme cu bugetul. Astfel, totul va depinde de cine va fi la Casa albă anul viitor. La fel cum noi așteptăm să vedem cine va câștiga alegerile din noiembrie în Statele Unite, și Putin așteaptă să vadă care va fi rezultatul acestor alegeri și ce șanse are să creeze mai multe diviziuni și să facă state membre NATO mai vulnerabile la un atac.
Comunitatea Liberală 1848 – Aș lega acest lucru de o analiză de scenarii pe care ați publicat-o pentru Center for European Policy Analysis, în care spuneți că evoluția conflictului depinde și de ce se întâmplă pe linia frontului, dar și de implicarea Statelor Unite ale Americii și ale Uniunii Europene. În America se discută astăzi un pachet de ajutor de 60 de miliarde de dolari încă neaprobat, iar Uniunea Europeană a alocat un pachet de asistență de 50 de miliarde de dolari. Să amintim și cazul Danemarcei, care a donat toată artileria Ucrainei. Sunt aceste măsuri recente de natură să oprească ofensiva tot mai agresivă împotriva Ucrainei?
Iulia Joja – Anul trecut, în 2023, Ucraina a reușit să mențină linia frontului cu ajutorul militar, în principal, al Statelor Unite și foarte puțin din partea Uniunii Europene. A reușit să țină această linie a frontului în contextul în care Rusia a consumat mult mai multă muniție pe lună decât a dat Occidentul Ucrainei. În absența acestui ajutor militar din partea Statelor Unite, situația devine mai gravă mai repede decât aș fi anticipat eu. Vedem deja în luna februarie rezultatele. Și anume retragerea forțată a ucrainenilor din orașul Avdiivka, un oraș important strategic pe care rușii au încercat să o distrugă și să-l cucerească de aproape 10 ani. Președintele Zelenski a și spus La Conferința de Securitate de la München că această retragere este cauzată de lipsa de ajutorului militar.
A doua întrebare este dacă poate Uniunea Europeană să suplinească ajutorul militar lipsă din partea Statelor Unite pe parcursul următoarelor luni, în absența aprobării din partea Congresului. Răspunsul în acest moment, din păcate, este nu. Pe parcursul ultimului an, Uniunea Europeană a promis că va crește producția și va da Ucrainei un milion de proiectile. A reușit doar să livreze o parte, a livrat mai puțin Ucrainei decât a reușit să livreze Coreea de Nord Rusiei. Europenii au capacitatea să producă la fel de mult sau mai mult decât Rusia, dar lipsește voința politică. Ajutorul din partea Danemarcei este important, dar insuficient.
Comunitatea Liberală – Vreau să vorbim despre pachetul de ajutor al României, care a fost acuzată că a fost discretă în ceea ce privește pachetele de sprijin, însă știm mulțumirile publice ale președintelui V. Zelenski. Sunt alte priorități, în afară de culoarele de tranzit pentru cereale și asistența medicală, pe care partea română le-ar putea lua în considerare în acest conflict?
Iulia Joja – Orice fel de ajutor pentru Ucraina este în acest moment și a fost pe parcursul ultimilor doi ani în interesul național al României, fie că e vorba de ajutor militar, fie că e vorba de infrastructură critică și transport. În ceea ce privește infrastructura critică România a avut și are de câștigat enorm din faptul că ajută Ucraina pentru că atrage fonduri europene și nu numai.
România are numai de câștigat din ajutorul acordat Ucrainei, în special privind ajutorul militar. Acesta este o investiție pe termen scurt, mediu și lung în securitatea națională a României. Raționamentul foarte simplu: cu cât ajutăm ucrainenii să țină rușii departe de granița României și departe de granița Republicii Moldova, cu atât costurile, pentru noi, sunt mai mici și mai indirecte. Cu cât ezităm mai mult, cu cât ajutăm mai puțin, cu atât se vor aduna costurile și mai mult. Deci, indiferent de domeniu, dar în mod special în ceea ce privește ajutor militar pentru Ucraina, România a făcut eforturi importante, așa cum ați menționat și dvs. mulțumirile din partea președintelui V.Zelenski, dar întotdeauna este spațiu de mai mult și situația devine din ce în ce mai urgentă.
Comunitatea Liberală 1848 – Din toamna trecută, România are un nou șef al statului major, generalul Gheorghiță Vlad. El a declarat într-un interviu recent că e nevoie de modificări legislative, o mai bună înzestrare militară, modernizarea capacităților de a fabrica muniție NATO și de o pregătire psihologică în eventualitatea, deși scăzută, a unui conflict. Întrebarea este dacă în România, în contextul celor patru rânduri de alegeri, e posibil ca războiul din Ucraina să primească mai puțină atenție și dacă putem avea o discuție onestă, responsabilă despre securitate și despre războiul din Ucraina.
Iulia Joja – Șeful statului major al forțelor armate române a venit cu aceste declarații într-o serie, nu a fost nici primul și nici ultimul, alături de alți șefi de stat ale forțelor armate din stat-membre NATO și ale Uniunii Europene, care au spus lucruri similare în Norvegia, în Marea Britanie, în Finlanda etc. Aceste afirmații și avertizări, în care se încadrează într-un mod extrem de elocvent șeful statului major al Forțelor Armate Române, sunt făcute de decidenți militari pe fondul alegerilor în România, dar și în multe alte state europene. În afară de Statele Unite, pe ansamblu, în spațiul occidental, pe parcursul anului 2024, vor avea loc aproximativ 40 de alegeri.
Din nou, în multe state partenere și aliate ale României, subiectul războiului nu este un subiect politic popular pe care să dorească să și-l asume mulți decidenți politici. Afirmațiile contradictorii ale decidenților politici din România, care au spus în mai multe rânduri că nu trebuie să ne facem griji, NATO va veni să ne ajute, că România este pregătită nu diferă prea mult de afirmațiilor altor politicieni europeni. Dar alegătorii din România trebuie să înțeleagă faptul că suntem într-un an electoral în care decidenții nu au niciun fel de motiv să se poziționeze într-un mod nepopular pe această temă și evident nimeni, nici în România, nici în alte state europene nu-și dorește război.
Însă trebuie să înțelegem faptul că, indiferent de faptul că nu ne dorim un război, Rusia se află într-un război cu NATO și cu Uniunea Europeană. Faptul că nu atacă în mod convențional, direct, state membre NATO este din cauza faptului că nu are suficientă putere militară și pregătire. Ne atacă pe toate planurile celelalte de foarte mulți ani. Războiul hibrid a devenit deja o expresie bine cunoscută în România și nu numai, că vorbim de șantaj energetic, că vorbim de implicare în alegerile din Statele Unite, din Franța, de manipulare a spațiului politic în Republica Moldova, în Polonia, în România, în toate celelalte state ale Uniunii Europene și ale NATO. Problema agresiunii Rusiei nu va dispărea odată cu alegerile.
Comunitatea Liberală 1848 – Vorbind despre războiul hibrid, să ne oprim puțin și la Republica Moldova. Într-un episod dintr-un podcast unde sunteți gazdă, The Eastern Front, ați discutat despre războiul informațional pe care actori politici apropiați de Kremlin îl poartă în Moldova pentru a slăbi actorii politici pro-europeni. Este administrația moldovenească și președinta Maia Sandu pregătită pentru a stăvili dezinformarea pe care regimul de la Kremlin o folosește nu numai pe teritoriul Moldovei?
Iulia Joja – Aici aș vrea să o citez pe colega mea, Ileana Racheru, de la Institutul Diplomatic Român, care, răspunzând la o întrebare similară, spunea că Republica Moldova are experiență de 30 de ani cu războiul hibrid și interferențele politice din partea Moscovei la Chișinău.
Nimeni nu poate să garanteze că Republica Moldova va face față, dar am văzut cum președinția de la Chișinău a fost supusă unor încercări puternice de destabilizare din partea oligarhilor pro-ruși din Republica Moldova, acum fugiți prin diferite țări, pe parcursul ultimului an. Președintele Maia Sandu și guvernul de la Chișinău au făcut față extrem de bine, în ciuda faptului că au resurse limitate și că Republica Moldova este foarte vulnerabilă și foarte expusă.
Și Republica Moldova, ca și România se află într-o perioadă dificilă, electorală, dar trebuie să recunoaștem de asemenea realizările incredibile pe care le-a obținut pe calea integrării europene, pe calea reformei, pe calea democratizării și pe calea rezilienței împotriva atacurilor hibride din partea Rusiei.
Dacă președinta Maia Sandu nu face față, atunci nu prea poate să facă față nimeni în această situație. Sigur că trebuie să ajutăm cât mai mult administrația de la Chișinău pentru a face față acestor atacuri din partea Moscovei.
Comunitatea Liberală 1848 – O întrebare legată de declarația premierului moldovean Recean, anume că George Simion face parte, citez, „din eforturile de destabilizare ale Moscovei în Moldova”. Autoritățile din guvernul României ar trebui să țină cont de această evaluare a guvernului de la Chișinău și, respectiv, posibila implicarea Rusiei în alegerile ce urmează în România?
Iulia Joja – Absolut ar trebui să țină cont. Sunt convinsă că există deja cooperare, inclusiv la nivelul intelligence-ului, că este pus la punct între Chișinău și București. De fapt, discuțiile din jurul lui George Simion sunt legate de momentul în care, din motive diferite, a devenit persona non grata atât în Republica Moldova, cât și în Ucraina, și serviciile din Ucraina l-au acuzat că ar colabora cu Rusia.
Nu am văzut, însă, din partea Parlamentului României sau din partea serviciilor din România o confirmare a acestor informații. Știm că politica externă propusă de George Simion se suprapune în bună măsură cu interesele și propaganda Kremlinului.
Rusia are tot interesul să amplifice și să exagereze această formă de unionism agresiv, non-democratic. Trebuie să ne amintim faptul că dezinformarea din partea Rusiei în tot acest spațiu a fost atât de amplă. Rusia încearcă să creeze cât mai multe diviziuni între România și vecinii săi, în special Republica Moldova și Ucraina.
Până în 2014, până la începutul invaziei Rusiei în Ucraina, majoritatea, conform sondajelor din Ucraina, credeau că amenințarea numărul 1 la adresa securității naționale a Ucrainei nu este Rusia, ci România, din cauza dezinformării și propagandei din partea Moscovei. Acum Moscova continuă pe aceeași linie, lucru vizibil inclusiv prin interviul recent din partea lui Tucker Carlson. El și Vladimir Putin descoperă Transilvania și promovează minciuni legate de Transilvania. Știm foarte bine acest lucru în România. Revenind la George Simion, măsurile luate de autoritățile de la Chișinău și de la Kiev sugerează o problemă majoră.
Acum, mingea este la București. Trebuie să vedem dacă vor exista măsuri și investigații suficiente pentru a arăta dacă George Simion are probleme mari cu democrația și poate chiar și legături cu Moscova.
Comunitatea Liberală 1848 – Să vorbim și despre acest sondaj pesimist la nivel european, în care foarte puțini europeni, poate din cauza oboselii, poate din cauza fluxului de știri negative de pe front, mai consideră că Ucraina poate purta o victorie în acest război. Care ar fi cauza acestui defetism?
Iulia Joja – Occidentul are oportunitatea să ajute Ucraina să câștige și să învingă Rusia. Din punct de vedere al capacității, la accesului la tehnologie, Rusia nu are nicio șansă în raport cu statele membre ale Uniunii Europene și NATO.
Însă europenii sunt doar parțial conștienți de acest lucru. Acest război ar fi putut fi câștigat deja. Realitatea este că noi, europenii, nu avem nicio scuză să fim obosiți. Singurii care ar putea să fie obosiți sunt ucrainenii care spun – „noi nu avem nicio problemă să continuăm să luptăm, dar avem nevoie de arme”.
Indiferent cum ne uităm la problemă, am eșuat în acest moment și ar trebui să ne asumăm mai multă responsabilitate pentru eșecul de a prelungi acest război și de a nu ajuta Ucraina suficient din lipsă de voință politică. Sigur că niciodată nu este nu este prea târziu și lucrurile se pot schimba. Cu cât ajutăm mai mult, cu atât costurile vor fi mai reduse pe termen lung și cu atât putem evita ca linia de front să ajungă aproape de granițele noastre.
Comunitatea Liberală 1848 – Mulțumiri din partea Comunității Liberale 1848.
