Când i-am mărturisit unui medic, prieten vechi de familie, acum psihiatru la un spital pentru veterani din SUA, că nu am copii și că-mi petrec viața scriind, m-a îndemnat să fac un pelerinaj la mormântul lui Arsenie Boca.
Nu l-am făcut.
În schimb am fost să văd filmul lui Alexandru Solomon „Arsenie. Viața de apoi”. Iar filmul este despre credință, concept cu care am o relație complicată. Deși am copilărit în biserică, printre altele făceam booking la înmormântări, niciodată nu am putut să cred cu puterea pe care o văd la alții și o admir.
Am văzut odată în Sicilia un tablou al unui pictor anonim care se numește „Devoțiune”. Este înfățișată o femeie într-un act de totală devoțiune, cu privirea golită de sentimente omenești, oarbă, expresie a pierderii de sine.
Reacția Arhiepiscopiei Sibiului care cere interzicerea prezentării filmului la Festivalul Astra e politică. Trebuie spus că unele biserici au ajutat la producerea filmului prin acces în locurile prin care a trecut sau a slujit părintele Arsenie, inclusiv Arhiepiscopia Sibiului. De aceea reacția virulentă este greu de explicat, altfel decât ca poziționare politică.
Ce apără, de fapt, Arhiepiscopia? O imagine pură și anti-uman[ pe care fenomenul Arsenie Boca a cultivat-o? De ce se teme? Că referințele la biografia lui Arsenie Boca ar putea distruge icoana?
Dar Arsenie a fost și el un om care a trăit în vremuri complicate, între două regimuri extremiste: fascist-legionar și comunist. Șocul cel mare însă pentru cei care îl idolatrizează, dar nu-l cunosc, sunt imaginile cu el îmbrăcat „în civil”, parizian, cu un gust rafinat pentru haine. Arhiepiscopia nu-și dorește ca Arsenie Boca să fie imaginat așa, ca un „om de lume”, care a trecut prin viață?
Or tocmai în asta constă exemplaritatea sfinților, în puterea lor de a trece peste ispite și încercări. Aceasta este credința. Icoana lui Arsenie pe care o apără Arhiepiscopia nu are legătură cu credința, ci cu politică.
Filmul lui Alexandru Solomon nu e un documentar, ci o docuficțiune și un road movie.
Nu este despre Arsenie, care e doar o referință exterioară în film, ci despre călătoria lui Alexandru Solomon în sufletele unor oameni care au fost, direct sau indirect, parte la fenomenul Arsenie. Își confruntă personajele cu biografia la Arsenie și le încearcă credința.
De altfel așa a și apărut filmul, dintr-o curiozitate, un impuls de a investiga resursele cultului lui Arsenie Boca.
Iar la final regizorul nu-l clarifică pe Arsenie, ci empatizează cu oameni care au nevoie de Arsenie Boca pentru a trece prin momentele grele din viață. Dar sala receptează diferit filmul. Atunci când unii râdeau, eu aveam lacrimi în ochi.
Arsenie Boca nu a fost deocamdată canonizat, este de mulți ani în proces. Nu știu dedesubturile politice ale acestei amânări.
Dar Arhiepiscopia Sibiului face rău ideii de credință, o desprinde de viață și o face anti-umană.
Ceea ce e cu adevărat periculos în vremurile acestea fundamentaliste, în care oamenii sunt radicalizați de diversiuni și fakenews. Și tocmai acest fapt poziționează politic Arhiepiscopia Sibiului de partea orbirii.
Felicit organizatorii Astra Sibiu că nu s-au lăsat duși în ispită. Este o încercare pentru credincioși și un exercițiu de empatie la care ne obligă Alexandru Solomon.
