Dacă, indubitabil, somnul rațiunii naște monștri, absența gândirii critice și a dezbaterii autentice nasc înapoiere și sărăcie, după cum plenar o dovedește cazul României psd-iste. Avalanșa de evenimente recente, de la „descoperirea” magnitudinii traficului și consumului de droguri în rândul tinerilor, cu efecte fatale asupra celor care le ies în cale, până la exploziile de la Crevedia și de pe șantierul A7, sau la pacienții morți cu zile în spitale pentru a proteja somnul medicului de gardă și culminând cu prăbușirea dinozaurului psd-ist de Vaslui Dumitru Buzatu și cu setul de măsuri ineficiente cu iz comunistoid cu care guvernul Ciolacu susține, în ciuda evidenței, că va rezolva problema deficitului excesiv nu este un fenomen întâmplător, ci rezultatul guvernării PSD, secondat în ultimii ani de PNL și de valeții lui Viktor Orban din UDMR. Toate poartă amprenta mafiotă a partidului care, de când se numea FSN, profită de România și a pus stăpânire pe instituții și resurse.
Am schițat contextul pentru a demonstra, sper, importanța unei analize critice în spațiul public, care să identifice responsabilii pentru problemele de fond cu care ne confruntăm, pentru că, în ciuda emisiunilor „incendiare” și adesea critice față de acțiunile punctuale ale guvernului, lipsește „punctul pe i”, adică atribuirea responsabilității, singura care ne poate ajuta să înțelegem dacă ne aflăm în fața unor soluții viabile, sau ni se servește din nou o butaforie, o perdea de fum, pe scurt vorbe goale, menite să disimuleze continuarea acelorași politici care au provocat problemele economice, de infrastructură și sociale, adică a ceea ce s-a numit „sistemul ticăloșit”.
Poate tocmai pentru a proteja „sistemul”, Marcel Ciolacu, întrebat în sfârșit la Antena3 de unde provine uriașul deficit pe care este chemat să-l reducă drastic, a găsit un vinovat – unul singur! – și anume fostul premier Florin Cîțu, care s-a împrumutat excesiv. S-o fi împrumutat și domnul Cîțu, dar să nu uităm că a guvernat în plină explozie a pandemiei și, mai ales, că atât înaintea lui, cât și după el, guvernele PSD și PSD-PNL-UDMR, s-au împrumutat și ele într-o mare veselie.
Explicația lui Ciolacu nu se susține și este chiar ridicolă pentru că 1. PSD controlează finanțele din toamna lui 2021 – cum le-a controlat și înainte de 2020 – și ar fi putut, dacă ar fi vrut, să ia măsuri de diminuare a acestui deficit, care a ajuns la 7,4 miliarde de euro sub înaltul său patronaj, și 2. evaziunea fiscală de 75 de miliarde lei și scutirile și privilegiile de 150 de miliarde lei, invocate de premier, sunt rezultatul direct al disfuncționalității deliberate a instituțiilor statului care erau chemate să împiedice evaziunea și al deciziilor luate de politicieni pentru a-și mulțumi clientela prin scutiri și privilegii. Sunt acțiuni deliberate ale guvernelor PSD, nicidecum accidente sau consecințe ale unor crize economice mondiale.
Deci toate problemele economice cu care ne confruntăm sunt de fabricație internă, poartă marca PSD și sunt dictate de sistemul mafiot-clientelar al cărui principal actor este acest partid. În consecință, nu PSD este cel care va putea reforma sistemul. Dacă ar fi vrut să rezolve cu adevărat problemele, ar fi propus un set de reformare a instituțiilor, în primul rând ANAF, nu doar de reduceri de cheltuieli și personal în sectorul public, tot mai diluate, până la dispariție, cum este cazul plafonului de 2,5% din venituri pentru parangheliile – pardon, festivalurile – primăriilor, plafon eliminat în cele din urmă la presiunea aleșilor locali. Și în nici un caz nu ar fi propus noi taxe, care oricum nu pot rezolva nimic având în vedere slaba colectare. Dar aceasta a fost întotdeauna practica PSD: cum apare o problemă generatoare de scandal pe care nu putea/nu voia să o rezolve, introduce noi taxe și/sau noi interdicții. În nici un caz nu schimbă „sistemul” și nu deranjează clientela și cercurile de tip mafiot.
Același gen de scamatorii propune acum și Marcel Ciolacu, cu un discurs primitiv, care amintește de înfierarea capitaliștilor – „care nu plătesc”, ci doar câștigă din „sudoarea poporului” – cum se practica ea înainte de 1989 și la începutul anilor 1990. Nu mai vorbim de intervenția brutală pe piața muncii prin reglementarea salariilor din construcții prin OUG, ceea ce distorsionează piața, exact după ce premierul s-a declarat revoltat de numărul mare de scutiri și privilegii. În plus, deși nu l-am suspectat niciodată pe semidoctul premier de competență în domeniul economic, nu mi-am imaginat că este atât de ignorant încât să nu înțeleagă importanța predictibilității în economie. Iată-l însă rupându-și cămașa de grija țării și afirmând că „Nu putem lăsa o țară să se ducă în prăpastie pentru că trebuie să fim predictibili” – deși tocmai lipsa predictibilității duce țara de râpă, după cum se vede și se va vedea. Comentariile sunt de prisos, dar nu avem dreptul să nu sancționăm această mostră de ignoranță și de primitivism.
Pe scurt, când ne-a prezentat bilanțul pierderilor financiare datorate evaziunii, cheltuielilor excesive, scutirilor și privilegiilor, Marcel Ciolacu a prezentat de fapt bilanțul guvernărilor PSD din ultimii 11 ani – căci din 2012 ne bucurăm de cea mai recentă etapă a înțeleptei sale conduceri. De plătit, potrivit măsurilor propuse de guvernul Ciolacu, vor plăti direct cei din sectorul privat, care oricum susțin economia, și cetățenii, care vor suporta creșterile de prețuri generate de creșterile de taxe, indiferent ce spune Marcel Ciolacu, care oricum nu are nici o credibilitate când vorbește de economie. Deci nu vor plăti cei responsabili, decât dacă electoratul se trezește și nu mai votează PSD. În acest moment însă iată că izbucnește un scandal providențial: scandalul arestării baronului PSD de Vaslui Dumitru Buzatu, prins cu șpaga de 1,25 milioane de lei în portbagaj. Deși ar fi trebuit să ridice măcar acum problema modului în care PSD a condus și conduce județele și a corupției endemice susținute de acest partid împreună cu PNL și UDMR, cazul Buzatu îi oferă în schimb lui Marcel Ciolacu prilejul unei scamatorii de PR, prin excluderea promptă din partid a clanului Buzatu. Ciolacu scapă astfel în mod convenabil de un personaj incomod din tabăra lui Paul Stănescu, care îi suflă în ceafă, după trecerea pe linie moartă a Gabrielei Firea, din aceeași tabără. Dar jocurile de partid nu țin loc de reforme și în nici un caz de anticorupție. Dacă era într-adevăr un „partid curat”, cum se laudă acum, PSD ar fi văzut mai demult că, sub conducerea lui Buzatu, județul Vaslui a devenit unul din cele mai sărace din UE și nu l-ar fi susținut pentru trei mandate în fruntea bucatelor. De fapt sărăcia este la ea acasă în majoritatea județelor „roșii” din Sud și din Est, dar partidul nu pare tulburat de această situație.
În concluzie, PSD nu este soluția, ci problema României, pentru că PSD este creatorul și gardianul „sistemului ticăloșit” și nu va face nimic pentru a-l demonta. Nici nu știe cum, nici nu vrea, nici nu poate, pentru că nu îl lasă mafioții asociați și serviciile. Iată însă că, deși nu putem avea nici o nădejde în acest partid sau în partidele care i s-au asociat la guvernare, același PSD însă conduce în sondaje și are toate șansele să se afle la guvernare mulți ani de acum înainte. Lupta împotriva ticăloșiei și imposturii acestui partid este complicată și grea, dar ea nu se poate limita la reacții punctuale și la o retorică fără substanță, ci trebuie să înceapă cu o analiză critică, documentată, amplă și serioasă, a politicilor PSD care au generat actualele probleme și le vor genera și pe cele din viitor, dacă nu vom scăpa de ei. Doar pe o asemenea bază se poate elabora un proiect de țară realist și reformist. Deocamdată însă nimeni nu se încumetă la proiecte de asemenea anvergură. Iar PSD profită.
