Vladimir Putin a făcut, în 2022, o colosală eroare strategică. A subestimat Vestul — și, fără să vrea, l-a unit și l-a înarmat.
O greșeală asemănătoare cu cea făcută de Stalin după Al Doilea Război Mondial, când a sfidat, provocat și amenințat Occidentul până a obținut exact rezultatul opus celui dorit.
Acele acțiuni au dus, în timp, la unirea dușmanilor săi, la un șah strategic de lungă durată primit de URSS și, în cele din urmă, la prăbușirea Imperiului Sovietic.
Stalin a provocat Occidentul prin prima criză a Berlinului, când a blocat accesul la partea occidentală a orașului, în 1948 — fiind nevoie de celebrul pod aerian.
A continuat prin ocuparea nordului Iranului, prin criza turcă (când a cerut controlul Strâmtorilor și alte avantaje), dar și prin instalarea de guverne comuniste în țările Europei de Est, inclusiv în România. Și multe alte acțiuni care ar ocupa prea mult spațiu aici.
Ca urmare, au fost create NATO și Planul Marshall, care a întărit democrațiile europene și a pus bazele Comunităților Europene. A fost lansată și politica de „îngrădire” (containment), prin care URSS a fost practic încercuită de un lanț de alianțe și combătută în toate zonele strategice ale lumii.
Ca și în cazul lui Stalin, politica lui Putin vine dintr-un soi de paranoia constantă a conducătorilor de la Moscova, prezentă de sute de ani. O suspiciune adâncă față de Occident și, în general, față de tot ce e străin.
O obsesie pentru securitate cu orice preț, bazată pe ideea că Rusia (sau URSS) este mereu amenințată și că are „drepturi speciale” asupra altora.
Dar și pe convingerea că Vestul e „slab”.
Consecințele
▪️ Rusia este acum într-un război cu un stat înarmat până în dinți — Ucraina — pe care nu o poate învinge.
▪️ Ucraina, invadată pentru a fi menținută în sfera de influență rusă, este astăzi ancorată solid în Occident. Integrarea sa europeană — aproape sigur ireversibilă — va deveni un model pentru alte societăți din „vecinătatea apropiată”.
Inclusiv pentru societatea rusă, ceea ce ar putea genera tulburări interne și amenința, mai devreme sau mai târziu, regimul de la Moscova.
▪️ Granița Rusiei cu NATO s-a dublat, iar Marea Baltică a devenit, practic, un „lac NATO”, după aderarea Finlandei și Suediei.
▪️ NATO și-a crescut masiv cheltuielile de apărare, care ar putea ajunge la 5% din PIB. Chiar dacă nu se atinge acest prag, bugetul rezultat este deja de neatins pentru Rusia.
▪️ Uniunea Europeană și-a dezvoltat componenta de apărare, s-a militarizat și a lansat programe comune de înarmare. Germania, rezervată timp de decenii din motive istorice, se înarmează acum accelerat.
▪️ Influența Rusiei s-a prăbușit în Caucazul de Sud, unde nu și-a apărat aliatul Armenia. După pacea cu Azerbaidjanul, Armenia vrea acum să adere la UE.
E adevărat, Moscova a reușit temporar să blocheze drumul european al Georgiei, dar susținerea populației pentru UE arată că e doar o chestiune de timp.
▪️ Țările Asiei Centrale se orientează tot mai mult spre China și Occident, îndepărtându-se de Moscova.
▪️ China a devenit o veritabilă „putere colonială” pentru Rusia — îi cumpără energia și materiile prime, dar îi vinde capital, tehnologie și influență.
Per total, Rusia se află astăzi într-o poziție mult mai slabă pe plan mondial decât era înainte de invadarea Ucrainei.
Singurul său „câștig” este controlul a circa 20% din teritoriul ucrainean — fără a cuceri vreun oraș major după 2022 —, plătit însă cu pierderi catastrofale.
Economia Rusiei se confruntă cu dificultăți tot mai mari.
Între timp, Ucraina „a adus războiul acasă la ruși” prin atacuri zilnice asupra infrastructurii energetice, care lasă zeci de mii de oameni în întuneric — cu încuviințarea și sprijinul SUA, după ce chiar și Trump a realizat, în cele din urmă, că fusese manipulat.
Probabil că și pe Trump l-a evaluat greșit Putin, dar asta rămâne de văzut când se va trage linie.
O afacere extrem de proastă pentru Rusia, per total.
O Rusie care, oricum, nu mai este URSS-ul lui Stalin.
Iar acel „Vest slab” despre care vorbea Putin s-a dovedit, încă o dată, că nu este deloc atât de slab.
