Nu știu câți dintre dumneavoastră ați auzit vreodată de Mayotte. Poate dacă ați urmărit știrile de la mijlocul lunii trecute când ciclonul Chido a devastat această insula poziționată în Oceanul Indian, chiar în extrema nordică a Canalului Mozambic. Și poate că știrile din România nu ar fi inclus vestea despre dezastrul de acolo dacă nu am fi avut nouǎ compatrioți pe insulǎ, recuperați de autoritățile franceze. Sunt convins că nu mulți europeni (mai puțin francezii) au fost atenți la ce s-a întâmplat în Mayotte și cǎ foarte puțini dintre ei au realizat un lucru: ciclonul Chico a afectat grav un teritoriu european.
Mayotte face parte din arhipelagul insulelor Comore. Este singura insulǎ din arhipelag unde locuitorii au votat în 1974 să rămână atașați de Franța. Comorile celelalte au format un stat independent. Un stat unde numărătoarea loviturilor de stat a ajuns la 20. ȘI de unde locuitorii fug către Europa, adică încearcă să ajungǎ în Mayotte unde mulți dintre ei trăiesc ilegal.
Am avut ocazia să debarc acolo în luna martie a lui 2008. Era la câteva zile după unul dintre evenimentele violente din Comore. Unul dintre autocrații de pe una dintre insule, răsturnat de la putere, se refugiase în Mayotte. Conaționalii săi refugiați şi ei (dar de nevoie din cauza proastei sale prestații la guvernare) au demonstrat în forță împotriva acordării de azil de către Franța respectivului. Situația pe insulă era extrem de tensionată, aeroportul blocat.
Veneam după zile bune pe mare, timp în care am parcurs întregul canal Mozambic plecând de la Cape Town. Am debarcat pe o insula exotică. Vegetație luxuriantă cu flora și fauna cu care nu eram familiar, lagune cu apa precum oglinda, o lume strǎinǎ. Asta pânǎ când am ajuns la primul magazin care nu era prea diferit de cele din Franța. De altfel și când mergeai pe străzi te simțeai în același cadru ca în Franța – același tip de sens giratoriu, aceleași plăcuțe de semnalizare pentru trafic, aceleași mărci în vitrine. Aceiași jandarmi.
Am ajuns la un moment dat și în fața unei clădiri oficiale unde zeci de mahorais (locuitorii insulei) dezbăteau aprins situația de criza. M-am simțit ca la fântână la Universitate în anii ’90, sentimentul acela cǎ cetățenii se implicǎ și contează. Ceea ce este o caracteristică esențialǎ a Europei.
Franța și Europa au datoria să sprijine astăzi reconstrucția Mayotte pentru cǎ este exemplul de care au nevoie toate teritoriile europene de peste mǎri pentru a le întări convingerea cǎ meritǎ sǎ fii asociat cu o mare putere și nu oricare: una care are ca obiectiv declarat să îți asigure libertatea și puterea de cetățean.
Mayotte se afla cam la opt mii de kilometri de Paris sau Berlin (şi la 6.500 km de Constanța). Iar distanță se dublează până în Polinezia Franceză, 16.000 de kilometri. Teritoriile asociate Uniunii Europene înseamnă 6.1 milioane de oameni, din Groenlanda până aproape de Antarctica, trecând prin Caraibe, Azore, Canare, Reunion sau Noua Caledonie. Și înseamnă un potențial economic de excepție. Zonele Economice Exclusive (în mare este vorba despre ce se afla la mai puțin de 200 km de coasta unui stat) constituie active de o importanță deosebită: pescuit, acvacultura, turism, exploatare de hidrocarburi și mai nou de metale (prin „deep-sea mining”, minerit la adâncimi foarte mari).
Comparativ cu celelalte mari puteri, SUA, China si Rusia, Uniunea Europeană are de departe cea mai mare suprafață de EEZ, dispuse cel mai divers pe mapamond. Doar Franța are 11 milioane de km pătrați atribuiți, țara care deține recordul la nivel mondial, iar ei i se adăuga suprafețele Portugaliei, Spaniei, Danemarcei.
Europa are responsabilitatea și interesul de a gestiona vastul teritoriu oceanic și de a menține echilibrul între conservarea naturii, asigurarea stabilitǎții climatice, asigurarea de resurse pentru dezvoltare și apărarea ordinii și securitǎții la nivel global. Pentru asta e nevoie înainte de toate de o conștientizare a priorității necesare pentru acest subiect la nivel politic, a cetățenilor și a mediului de afaceri.
De ce ar fi doar Franța, Portugalia, Spania sau Danemarca interesate de ce se întâmplă la 8 sau 16 mii de kilometri distanță? De ce România, cu acces la mare, cu tradiție în transportul maritim, cu expertiză în dezvoltarea de infrastructură energetică, cu practicǎ în minerit și în exploatarea petroliera off-shore, sǎ nu participe la dezvoltarea și exploatarea tehnologiilor utile prezenței prezenței europene pe toate meridianele?
Acesta ar putea sǎ parǎ un subiect exotic în contextul crizelor succesive în care plutește statul român. Dar consider ca este un exemplu de direcție care trebuie sǎ ajute la transformarea patriotismului românesc, a mândriei naționale.
Sǎ trecem de la ridicarea în slǎvi a bogățiilor patriei (munții care poartă aur, holdele de grâu, urşii din păduri ș.a.m.d.) și a faptelor de arme ale unor personaje de acum nişte sute de ani, la mândria de a avea, noi românii, un impact dincolo de granițele țării prin ceea ce putem face mai bine, mai eficient, mai îndrăzneț decât alții ACUM.
Nu știu ce făceau cei nouǎ români recuperați din Mayotte acolo, dacă erau turiști sau întreprinzători sau angajați ai unor corporații, dar în orice caz, prezența lor arată cǎ şi noi, românii, suntem dispuși sǎ explorăm și, deci, avem potențialul sǎ fim printre europenii din avangarda de peste mǎri.
sursa foto: Life in Mayotte, de Clément Barbé (Dribbble)