De vreme ce nu am avut parte de un bilanț serios al celor 35 de ani de la prăbușirea comunismului, putem lua ca punct de pornire evenimentele din decembrie evocate în filmul lui Bogdan Mureșanu, în care Anul Nou pregătit pentru Ceaușescu a fost spulberat de o serie de evenimente eliberatoare, și ca punct final provizoriu alegerile prezidențiale din toamna/iarna lui 2024, care nici ele nu au mai fost, pentru că CCR le-a anulat la ordin politic, eveniment care însă nu ne-a eliberat de un regim opresiv, ci a generat o criză politică perfectă pentru cei care au lucrat în umbră timp de 35 de ani pentru a recupera terenul pierdut și sunt acum pe punctul de a ne izola din nou de civilizația occidentală.
Exact acum o lună, pe 6 decembrie, am fost asigurați că anularea alegerilor prezidențiale de către CCR a fost un gest salvator și că Parchetul General va elucida modul în care a fost viciat procesul electoral din 24 noiembrie, ceea ce va curăța peisajul politic de intervenția rusească și de candidați și politicieni toxici, astfel încât alegerile prezidențiale din 2025 să pună din nou România pe făgașul euroatlantic.
Iată însă că nu știm în plus față de ce era scris în documentele desecretizate, că nu există nicio dovadă palpabilă a legăturilor dintre Călin Georgescu și Rusia (transferuri bancare, contracte de consultanță, schimburi de mesaje etc.).
Mai mult, nu Călin Georgescu sau alt extremist este principalul adversar al partidelor de guvernământ, ci tot USR! Nici guvernul, nici președintele rămas abuziv în fruntea statul nu se preocupă nici de aflarea adevărului privind evenimentele pe care le-au calificat drept grave, nici de organizarea alegerilor prezidențiale. Pe surse aflăm chiar că președintele Iohannis face manevre pentru a le amâna, ceea ce potrivit Dianei Mardarovici, PNL, s-ar explica prin dorința de a numi el, în aprilie, viitorul membru al CCR care trebuie desemnat de șeful statului. Dacă pe 8 ianuarie, când se vor întruni liderii coaliției, nu se va decide data alegerilor, atunci acestea nu vor putea avea loc înainte de Paști, ci vor fi întârziate până în mai-iunie, teoria doamnei Mardarovici se va dovedi corectă, confirmând, dacă mai era nevoie, că țara este la cheremul GRIVCO.
Că liderii noștri sunt neserioși se vede și din faptul că, în timp ce opinia publică se întreabă pe drept cuvânt ce se întâmplă cu alegerile prezidențiale, iar Călin Georgescu, susținut de consilierul liderului PSD Victor Ponta, face presiuni în justiție și în stradă pentru a putea candida din nou, premierul face bășcălie pe TikTok, tatuându-se ca un pușcăriaș cu promisiunea că nu va mări TVA și filmându-se cum mănâncă la fast food.
Și totuși, subiectul procesului electoral viciat nu a murit. Dimpotrivă, au apărut deja mai multe informații și interpretări care confirmă prezența unor actori autohtoni în manipularea procesului electoral, în complicitate cu Rusia sau împrumutând tacticile ei, verificate deja în Republica Moldova.
Amintim cu acest prilej că guvernul de la Chișinău a prezentat public un raport privind activitățile forțelor ostile democrației din Rusia și din RM în perioada referendumului și a alegerilor prezidențiale de anul trecut. Ai noștri, evident, nu au făcut-o, temându-se, pe drept cuvânt, să dezvăluie complicitatea puterii la acest demers complex.
Nu mai departe de sâmbătă, 4 februarie, fostul pro-rector al Academiei de Informații a SRI, Cristian Barna, a afirmat că serviciile l-au „văzut” pe Călin Georgescu, care a început să crească bruscă prin metode ilegale folosite pe TikTok, și că au semnalat fenomenul autorităților, care însă nu au făcut nimic, nici măcar atunci când postările șterse, la cererea CNA de pe TikTok erau repostate prin intermediul unor servere din afara țării.
Tot Cristian Barna îl consideră pe Călin Georgescu un „candidat de rezervă” pentru George Simion, reactivat – nu știm de cine – în ultimul moment.
Astfel se explică și de ce PSD a ordonat în seara alegerilor ca organizațiile locale PSD să nu-i mai doneze voturi liderului AUR, ci lui Georgescu. Coroborăm aceste informații cu finanțarea dovedită a campaniei online a lui Georgescu de către PNL-Ciucă și avem din nou confirmarea ipotezei implicării unor actori și/sau instituții de nivel înalt din România în promovarea cu mijloace dubioase a candidatului pro-rus și anti-occidental Călin Georgescu în cursa prezidențială.
Suntem aproape siguri acum că președinția știa dar a preferat să tacă și să nu facă nimic – ba chiar să mintă în comunicatul emis imediat după primul tur în care a afirmat că nu există elemente care să ateste intervenția unor factori externi în procesul electoral, comunicat pe care de altfel Cristian Barna îl pune sub semnul întrebării, afirmând că ar trebui probat.
De aici până la concluzia că am fost trădați de liderii noștri nu mai este decât un pas, pe care sigur îl vom face dacă nu primim răspunsuri credibile la întrebările legate de evenimentele din noiembrie/decembrie 2024. După toate probabilitățile, aliații noștri strategici au făcut deja pasul în această direcție, de vreme ce România a fost exclusă de la evenimente importante la care s-a discutat situația din Ucraina – reuniunea în cerc restrâns a NATO și întâlnirea Franța-Polonia – iar fostul ambasador al SUA la București din primul mandat al lui Donald Trump, Adrian Zuckerman, a cerut deschis la tv ca autoritățile să prezinte rezultatele anchetei privind cauzele anulării alegerilor prezidențiale, adăugând că România este „infiltrată” de firme rusești și chinezești care reprezintă potențiale riscuri de securitate națională, iar guvernul nu face nimic pentru a contracara fenomenul.
Interesant este că și candidatul independent Nicușor Dan a început să ceară insistent clarificarea evenimentelor premergătoare anulării, după ce în decembrie salutase decizia CCR. Probabil că s-a speriat de rezultatele unui sondaj comandat chiar de el, potrivit căruia Călin Georgescu este lider detașat în topul încrederii, cu 36-38%, urmat de George Simion cu 26%, și, mai jos, de Ilie Bolojan. Primarul Capitalei ocupă un dezamăgitor loc patru în sondajul amintit, ceea ce poate fi explicat și prin servilismul pe care l-a afișat față de coaliția de guvernare, inclusiv față de premierul Ciolacu, de dragul unui iluzoriu sprijin al electoratului PSD.
Ceea ce nu a înțeles Nicușor Dan și nu înțeleg nici liderii politici ai coaliției GRIVCO, este că popularitatea extremiștilor, Georgescu și Simion, se explică nu numai prin manipularea mesajelor, deși ea este reală, ci mai ales prin revolta pe care au generat-o exact partidele aflate din nou la guvernare și că niciun candidat al sistemului, adică sprijinit de coaliție, nu are nicio șansă să câștige decât dacă CCR găsește motive să invalideze candidaturile extremiștilor.
Dar pe ce temei legal ar invalida CCR candidatura lui Călin Georgescu dacă nu apar rezultatele unei investigații a autorităților privind neregulile reclamate la ședința CSAT din 28 noiembrie? Iată însă că rezultatele nu apar, în schimb se înmulțesc vocile, în frunte cu Victor Ponta, care cer ca domnul Georgescu să fie lăsat să candideze. Ne putem deci întreba dacă nu cumva PSD s-ar împăca de fapt cu un președinte Georgescu, căruia însuși Marcel Ciolacu îi făcea curte imediat după primul tur al prezidențialelor.
Ce joc face de fapt PSD? Ne temem că încă nu s-a hotărât dar avem certitudinea că este unul murdar, ostil democrației liberale și angajamentelor noastre euroatlantice, și totodată executat cu o exasperantă lipsă de inteligență. Cât de limitat intelectual trebuie oare să fii pentru ca să mărturisești public, cum a făcut Alfred Simonis, că PSD i-a „dat voturi” lui George Simion pe 24 noiembrie, adică a promovat cu bună știință un extremist pe care trebuia să-l combată? Nu excludem însă ca, în fond, clipul video de pe TikTok să fie un demers menit să să-l relanseze pe Ciolacu în cursa prezidențială, atribuind colaboratorilor săi eșecul din primul tur de anul trecut. Probabil PSD nu poate accepta ideea de a susține un candidat din alt partid, cum este Crin Antonescu. De altfel este limpede că PSD era ținta nemulțumirilor exprimate zilele trecute de acesta din urmă, deși nici PNL nu este aliniat în totalitate în sprijinul său, diferite facțiuni și voci sugerând că Tudorel Toader sau Cătălin Predoiu ar fi mai potriviți.
Vom vedea pe 8 ianuarie cum stau lucrurile dar candidatura lui Crin Antonescu pare deja să fie o poveste stupidă din trecutul recent, cum este și normal să fie. Ea demonstrează însă incapacitatea coaliției GRIVCO de a găsi un candidat viabil, pe care să-l susțină în unanimitate. Se redeschide astfel chestiunea alegerilor prezidențiale care nu au mai fost și nici măcar nu știm când – sau dacă – vor mai fi.
Alături de actul inaugural al guvernării Ciolacu 2, adică ordonanța „trenuleț”, pe care o susține și Ilie Bolojan, ca să pricepem toți că este orice altceva numai liberal nu, incertitudinea legată de alegerile prezidențiale trecute și viitoare este cel mai prost semn al anului 2025. Dacă nu vrem să avem soarta baciului moldovean din Miorița, va trebui deci să fim mai puțin mioritici și să-i executăm, la figurat, pe cei care se joacă cu noi atât de cinic. Au deja mari șanse să reușească, lăsându-ne nostalgici după viitorul nostru european care „nu va mai fi fost”.
