„Părinții cred că este foarte util deoarece aici putem obține cunoștințe de bază. Spre exemplu, este foarte important pentru băieți, pentru că, dacă sunt recrutați în armată, atunci vor avea deja un fel de cunoștințe de bază și le va fi mai ușor să-și aprofundeze cunoștințele mai târziu. Iar pentru fete este la fel de important, pentru că și ele ar trebui să fie capabile să acționeze în anumite situații extraordinare și să știe ce trebuie să facă”, spune Anastasia, o elevă ucraineană, preluată de Euronews într-o știre recentă despre faptul că elevii de liceu din Ucraina au început să fie pregătiți în școală să piloteze drone.
Eu, dacă aș fi profesor de Științe tehnologice și aplicații practice, aș sta cel puțin o treime din timpul de clasă și aș citi SF-uri cu copiii. Consider această materie dacă nu inutilă sau cel puțin prost abordată și nu din cauza conținuturilor care sunt în mare parte folositoare, ci pentru că nu sunt la locul potrivit.
Este o disciplină care livrează dacă vreți, rudimentar, explicații despre viața de zi cu zi, competențe de viață, care ar fi trebuit să se regăsească integrate în toate celelalte discipline. Dar cum noi suntem un popor cu pretenții, care nu acceptă la clasă decât Einsteini sau Oppenheimeri, ca să fiu în actualitatea cinematografică a sezonului, mai forțăm în orarele încărcate încă o materie în care să se producă spre exemplu „Utilizarea achiziţiilor de bază din matematică și știinţe pentru realizarea unui produs, în condiţii de eficienţă.”
De ce utilizarea matematicii nu se produce la matematică, pe mine mă uimește în fiecare an când se stârnesc valurile repetate de idei și controverse pe grupurile de părinți legate de adevărul că elevii muncesc mai mult decât un angajat adult. Vă dați seama cum ar fi dacă problema de geometrie ar fi formulată sub forma: „În orașul X, primarul a promis în campania electorală că va schimba 30 de km de țevi din rețeaua de termoficare. Pe perioada mandatului de 4 ani, a reușit să schimbe 50 de km. Cu câți km de rețea și-a depășit proiectul?”
Aș lăsa copiii să caute ce e aceea rețea de termoficare, la ce folosește ea, pe unde trece, cum ajunge apa de la centrala de cartier la robinet, la etajul 3, prin pompe, prin cădere, care e mai eficientă și de ce (iată, putem integra și elemente de fizică, geografie, chimie și alte științe). Chiar și ce au promis ceilalți candidați și cât de realizabil ar fi fost, ca să facem și puțină educație civică cu sens, apropo! Vă dați seama câți Nicușori Dani am putea avea peste 30 de ani și câte orașe mai comod de locuit în ele?
Dar, să revin la celelalte SF-uri! În Ucraina, forțate de realitatea războiului, șapte școli au introdus cursuri de pilotare de drone. Pare desprins din filme, nu-i așa? Elevii din clasele din clasele a X-a și a XI-a se antrenează pe simulatoare și pe teren pentru a îndeplini sarcini de război, pentru că aceasta este nevoia imediată. Dar aceștia vor fi capabili să opereze drone pentru sarcini complexe și pe timp de pace, pe măsură ce dronele vor deveni parte componentă indispensabilă din serviciile către populație.
Multe dintre SF-urile care le-au trecut prin cap unor oameni vizionari și plini de imaginație din toate timpurile sunt acum realitate sau vor deveni în viitorul apropiat. Nu este un secret că Star Trek a inspirat tehnologii de la telefoane mobile la programe de traducere / translatori din toate limbile în toate limbile pământului.
Modificarea curriculară din Ucraina mi-a amintit însă de un SF care a fost și ecranizat (dacă nu lecturată cartea, măcar filmul ar trebui văzut la clasă), Jocul lui Ender, în care chiar asta se petrece. Copiii sunt instruiți pe simulatoare să utilizeze anumite tehnologii și strategii pe care ajung să le aplice însă și în situații reale de conflict.
Dar dincolo de apetitul pentru lecturile științifico-fantastice, intuiesc un potențial imens pentru întărirea importanței pedagogiei în Europa, devenită acum una dintre cele mai prețioase inginerii. Cine va ști să educe eficient, să manevreze rapid și fără pierderi potențialul uman dintr-o nișă în alta va răsturna pământul de fapt.
Războiul de pe continent ne forțează sau ar trebui să ne forțeze să regândim conținuturi, să redesenăm forme, să reașezăm și reînchipuim rezultatele învățării. Poate măcar proximitatea războiului ne va convinge de faptul că este important cum educăm, pentru ce și în cât timp.
Când vom începe să pregătim copiii pentru viitor și nu pentru trecut?
