Profesorii de la Colegiul Sf. Sava, unul dintre colegiile de elită din București și din țară, au transmis către Ministerul Educației și către presă o scrisoare deschisă cu mesaj panicard care prezintă ce nenorocire se va abate peste sistemul de învățământ dacă examenele de bacalaureat vor fi organizate altfel decât cum sunt acum, la finalul clasei a XIIa, în toiul verii, în condiții meteo extreme.
Aceștia apreciază că ”acest fapt (i.e. organizarea mai devreme a probelor bacalaureatului) constituie o anomalie care va crea disfuncționalități în desfășurarea procesului educațional. Cadrele didactice vor fi puse în situația– imposibilă din punctul nostru de vedere – de a gestiona cea mai încărcată perioadă din timpul anului școlar (finalizarea acestuia) și de a participa, în același timp, la organizarea examenului național de bacalaureat.” Protestul cadrelor didactice din Colegiul Sf. Sava, aici.
Nu am fost singura care s-a întrebat care au fost de fapt motivele reale din spatele acestui protest, iar singurul scenariu care mi-a apărut în fața ochilor a fost acela al banilor. Exact, al banilor. Orarul elevilor de clasa a XIIa, în semestrul 2, este unul semnificativ rarefiat. Fapt care a permis acestora să-și încarce timpul rămas cu meditații. Pe bani, în sistem privat, eventual cumpărate de la profesori cu ștaif din colegii naționale. Ca urmare, o importantă anvelopă de bani din buzunarele părinților ar rămâne necheltuită în industria meditațiilor și, nu-i așa, ar fi păcat…
Polemica a trezit după cum ne așteptam cu toții, dicuții aprinse, iar subiectul a antagonizat iarăși comunitățile educaționale, pe de o parte, părinți, pe de altă parte, unii profesori.
Dar ca aceasta să nu fie doar o reacție emoțională, cred că este relevant să ne uităm cum este organizat examenul de final de liceu în România Educată în comparație cu alte țări.
În comparația de mai jos, am introdus mai multe țări din spațiul european vestic relevante în discuție, mai puține din blocul ex-comunist care merg în general pe un tipar comun cu România. De asemenea, au fost introduse țările asiatice performante în testele PISA precum țările care dictează economia globală.
Tabloul este următorul:
Comparația ne arată o practică diversă, de la cazul Franței, Grecia sau Rusiei care au examenele de bac o singură dată pe an până la programările flexibile precum în USA, unde examenele de ”bac” pot fi date în una din cele șapte sesiuni (SAT).
Sunt de asemenea, de remarcat și țările în care sesiunile de examene sunt relaxate (ex Danemarca), pe perioada a mai mult de o lună, astfel încât între probe, elevii să aibă suficient timp de odihnă și refacere.
Excepția comparației este Norvegia în care se organizează bacalaureat internațional doar în 25 de școli și care nu are un echivalent autohton al bacalaureatului, așa cum este el organizat în cele mai multe țări pe care le-am introdus în comparație.
O altă perspectivă și totodată o înclinare spre specializare o prezintă Japonia, unde probele specifice se dau direct la universități, bacalaureatul propriu-zis care se susține la terminarea liceu conținând doar limba japoneză și matematică.
În cinci dintre statele comparate, bacalaureatul se susține aproape de terminarea școlii dar se suprapune pe o perioadă de una, două luni, cu ultimele două luni de școală.
Scopul acestei comparații a fost unul simplu, și anume acela de a arăta că în cele mai multe țări cu sisteme de învățământ moderne, eficiente, probele bacalaureatului se suprapun peste perioada cursurilor efective și nu au dus la sincope sau perturbări ale vieții comunităților educaționale.
Astfel, putem sesiza că probabil nu încărcarea activității cadrelor didactice este problema reală, ci faptul că în semestrul 2, în România, elevii de clasa a XIIa au un orar aerisit.
Ce s-ar întâmpla dacă probele de competențe ar fi susținute relaxat, în weekenduri pe perioada ultimilor doi ani de liceu? Eventual în sesiuni repetate până elevul atinge nivelul de competență dorit? Sau nu ar fi mai eficient dacă probele specifice din diverse arii curriculare să poată fi susținute la finalul ultimului an în care a fost studiată disciplinba respectivă (ex. dacă fizica la profilul respectiv a fost studiată doar până în clasa a Xa, atunci proba să poată fi susținută la în timpul sau aproape de finalul clasei a Xa).
Un alt argument este și acela că relaxarea în timp a organizării probelor ar face de asemenea să scadă și presiunea pe spațiile școlilor.
Comparația de mai sus rămâne însă doar la primul strat, e construită doar din perspectiva resurselor de timp pe care școlile le au la dispoziție. Deși e lăudabilă inițiativa Ministerului Educației din România de a slăbi frâiele acestor examene atât de importante, când iei însă o astfel de decizie, ar fi necesară o analiză complexă și amănunțită a calității spațiilor de examinare, a încărcării cu discipline în anul terminal, a eficienței orientării școlare și profesionale pe care școala o face inclusiv prin ”bac” spre una sau alta dintre ocupații, și nu în ultimul rând a opțiunilor spre anumite probe a elevilor.
