Înainte de toate se cuvine să aruncăm o găleată de apă rece peste toate dezbaterile inutile privind rezultatul alegerilor prezidențiale și parlamentare și a tuturor variantelor fanteziste privind dezbaterea finală a campaniei prezidențiale.
Este prematur și contraproductiv, pentru că nici măcar nu au fost definitivate listele de semnături necesare înscrierii candidaților și partidelor și, mai grav, distrage atenția de la o dezbatere aplicată a problemelor reale cu care va trebui să se confrunte atât viitorul președinte, conform atribuțiilor sale constituționale, cât și partidele politice. Dacă nu stabilim prioritățile, nu vom putea evalua programele candidaților și partidelor, când vor apărea, și nici nu vom putea lua o decizie informată.
Deocamdată însă televiziunile ne pierd vremea aruncând în eter tot felul de combinații și variante, una mai fantezistă decât cealaltă, într-un demers superficial, adesea teribilist și, de fapt, diversionist, care împiedică marele public să-i evalueze pe candidați în funcție de performanțele lor reale la guvernare și în opoziție.
Or, candidații PSD și PNL, dar și ai UDMR, fie la prezidențiale, fie la parlamentare, trebuie să fie direct asociați cu situația economică critică în care ne aflăm, pentru care contribuabilii, nu actualii guvernanți vor plăti în 2025; cu pierderea banilor din PNRR; și cu aservirea justiției față de interesele penalilor și magnaților din „sistem”.
Am văzut de pildă cum Justiția păstorită de Lia Savonea a decis suspendarea recuperării prejudiciului în cazul Dan Voiculescu, anularea retragerii titlului de doctor plagiatorului Victor Ponta și a anulat în mod scandalos acuzațiile de omor în cazul beizadelei Mario Iorgulescu, dar aceste evenimente nu au fost nicăieri dezbătute ca teme de campanie electorală, toți candidații, cu excepția Elenei Lasconi, fugind de tema justiției ca necuratul de tămâie. Iar realizatorii de emisiuni au vorbit și ei cu plăcere de alte teme.
Nu știu cum se face, dar nimeni nu reușește să stabilească legătura cauzală între proasta guvernare Ciucă-Ciolacu și degringolada economică ce ne așteaptă, de parcă evoluția economiei și campania electorală ar avea loc pe două planete îndepărtate una de cealaltă.
Iar instanțele sunt tratate cu menajamente, ca niște mimoze, în ciuda derapajelor care subminează încrederea cetățenilor în instituțiile statului.
Având în vedere deteriorarea nu doar a situației economice și a nivelului de trai, a statului de drept și anticorupției, a calității actului administrativ – să nu uităm, de pildă, că zeci de mii de decizii de recalculare a pensiilor nu au ajuns încă la destinatari – la care au pus umărul PSD, PNL și UDMR deopotrivă; incapacitatea poliției de asigura siguranța cetățeanului, la fel de gravă în mandatul lui Predoiu cum a fost și în mandatul lui Bode; mediocritatea exasperantă a MAE și submediocritatea jenantă a MAPN, condus de neavenitul Tâlvăr, cuplată cu lașitatea unor politicieni care nu vor să discute măcar modificarea legilor care ar permite doborârea dronelor inamice pe timp de pace; colapsul din sănătate și eșecul sistemului educațional, ne dăm seama că actuala clasă politică – PSD-PNL-UDMR – s-a dovedit incapabilă să asigure serviciile esențiale, binele public și prosperitatea cetățenilor.
În mod normal, toți ar trebui să plătească electoral: începând cu Iohannis, continuând cu Ciolacu și Ciucă, dar și cu Kelemen Hunor (adversar înverșunat al statului de drept și anticorupției, supus loial al iliberalului Viktor Orban) și sfârșind cu toți miniștrii guvernelor PSD-PNL, cu sau fără UDMR.
În schimb, ce să vezi, toți aceștia pretind să conducă țara în continuare, sunt tratați cu mănuși de televiziunile mercenare și vor să acrediteze ideea că altă variantă de guvernare nici nu există.
De fapt, o variantă decentă de guvernare pe baze liberale autentice ar putea exista, dar ea presupune coagularea tuturor celor care cred în liberalism în jurul USR și al Elenei Lasconi. De altfel, candidata USR la președinție și liderii USR vorbesc constant despre o alianță a USR cu liberalii autentici din PNL și cu UDMR.
Din păcate, deși dezirabilă, această soluție este atât de greu de realizat încât – cel puțin în acest moment – pare nerealistă: liberalii autentici și anti-Ciucă din PNL sunt risipiți și nehotărâți, incapabili să coaguleze o mișcare relevantă în interiorul partidului, indiferent ce le spun în privat usr-iștilor, astfel încât PNL rămâne sub cizma lacheilor lui Iohannis – Ciucă, Bode, Rareș Bogdan.
În ceea ce privește UDMR, formațiunea a jucat un rol nefast pe vremea guvernării coaliției PNL-USR-UDMR din 2021, fiind un actor activ în operațiunea condusă cu mână de fier de Klaus Iohannis de îndepărtare a USR de la guvernare și întotdeauna amică și complice a PSD. Ce poți aștepta de la ei, atâta vreme cât rămân sub conducerea lui Kelemen Hunor?
Cel mai mare pericol la adresa cristalizării unei alianțe a liberalilor autentici, care ar putea salva și reforma România, vine însă din nou din partea gardianului USL și al intereselor rețelei GRIVCO, Klaus Iohannis.
Departe de a se retrage demn într-un proiect post-prezidențial, el revine în politica de partid, făcându-și loc cu bocancii și cu mână de fier. Candidatura sa la Senat, aproape sigură, a fost decisă, credem, la GRIVCO, exact cum a fost decisă și candidatura sa la prezidențiale în 2014 și exact în același scop nedeclarat dar confirmat de practică: salvarea USL.
Ne amintim – cei care vrem să ne amintim – că ruperea USL din 2014 a fost atât de stupid motivată încât blatul se vedea cu ochiul liber: Klaus Iohannis, cooptat în guvern pe post de vice-premier, cerea atribuții în domeniul apărării și siguranței naționale, deși nu avea nicio pregătire sau calificare în domeniu, și refuza atribuțiile economice care i se ofereau.
Era clar că ridica pretenții inacceptabile doar pentru a justifica o despărțire (artificială) de PSD. Acest demers prost jucat a prins totuși la public, deși nu făcea altceva decât să garanteze că ambii viitori concurenți în cursa prezidențială, Ponta și Iohannis, vor fi gardienii intereselor comune ale PSD și PNL, indiferent ce îi vor spune electoratului.
Și, după cum am văzut timp de zece ani, așa a fost: Klaus Iohannis și-a îndeplinit abil și cinic rolul de salvator al USL, asigurând continuitatea alianței politice PSD-PNL care garanta continuitatea „sistemului”. Exact aceeași sarcină are și acum, deși nu mai poate fi șef de stat: să se asigure că PNL, amenințat de tendințe centrifuge din cauza evoluției dezastruoase a campaniei lui Nicolae Ciucă, nu va fi tentat să se reinventeze ca partid liberal autentic, să viseze la reforme și alianțe cu USR și să-i îndepărtezi pe plagiatorii (Bode și Ciucă) și măscăricii (Rareș Bogdan) fideli, compromiși și dependenți de protecția celui care i-a impus.
Înainte ca domnul Iohannis să-și fi anunțat prin interpuși (mai degrabă trepăduși) intenția de a candida la Senat și, mai mult ca sigur, la președinția PNL, am fi putut discuta probabil despre șansele PNL de a mai reveni la liberalism după zece ani în care a funcționat ca o anexă a lui Iohannis și a PSD, acceptând dezmățul guvernamental și prezidențial pe bani publici, emascularea justiției prin numiri nocive în fruntea parchetelor și a instanțelor, degradarea sănătății și a educației și căderea în irelevanță a MAE și MAPN.
Acum însă, când în PNL se profilează o nouă etapă Iohannis, nu mai are nici un rost, pentru că, cel puțin pe termen scurt, PNL va fi readus la ordin iar dizidențele vor fi obligate să se conformeze liniei oficiale.
Relansarea lui Iohannis în politica de partid este deci o misiune trasată, foarte probabil, de centrul de comandă GRIVCO, după ce strategii din umbră au înțeles că Nicolae Ciucă este un monumental eșec.
Nu mai contează că, potrivit Constituției, nu are voie să se asocieze cu un partid politic cât timp este președinte și nici că se încalcă recomandările Comisiei de la Veneția privind modificarea legislației electorale cu un an înainte de alegeri, pentru că riscul ca PNL să-și ia soarta în propriile mâini creștea în fiecare zi în care Nicolae Ciucă își continua cu hărnicie și lipsă de talent politic campania prezidențială.
Scăderea sa în sondaje este probabil reală, din moment ce a speriat GRIVCO și a dictat o soluție de avarie. Dar atât de riscantă este soluția legislativă propusă de liberali încât până și PSD a refuzat să o valideze, trimițându-i pe pnl-iști să ceară voie AEP pentru candidatura președintelui!
Speranțele că liberalii autentici din PNL vor fi recuperați de USR vor fi probabil abandonate, dar, cum orice eșec este și o oportunitate, USR va trebui să-și asume singur misiunea de a salva liberalismul și cauza reformistă. Resurse intelectuale ar avea, iar Elena Lasconi pare că a înțeles în sfârșit că trebuie să se comporte prezidențial, deci mai rațional și mai puțin emoțional. Timpul nu este pierdut, dar efortul va fi imens și bătălia pentru mințile și inimile electoratului deloc ușoară: va fi mama tuturor bătăliilor, dar singura care merită orice sacrificiu.
