Am selectat complet aleatoriu o primărie dintr-o localitate cu sub 1.500 de locuitori – comuna Râca, din județul Argeș (detalii aici). Conform datelor administrative, are 1.008 locuitori, însă la recensământul oficial figurează cu doar 951. Această discrepanță este o practică des întâlnită: autoritățile „umflă” artificial populația pentru a menține accesul la resurse și justificarea personalului.
Bugetul comunei Râca în 2024 – o primărie în faliment funcțional
Execuția bugetară din 2024 arată clar că această primărie cheltuiește mai mult pe funcționare decât poate produce din venituri proprii:
– Venituri proprii: 1,75 milioane lei
– Cheltuieli de funcționare: 4 milioane lei
– Cheltuieli de personal: 2,43 milioane lei
Cu alte cuvinte, primăria nu își poate plăti angajații fără transferuri de la bugetul de stat.
Haideți să analizăm evoluția bugetului acestei comune în ultimii 9 ani.
Conform graficului de mai jos, veniturile au oscilat semnificativ, între 3,5 milioane și 11,3 milioane de lei. Această variație nu este determinată de o creștere a capacității proprii de colectare, ci mai ales de transferurile de la bugetul central.
Cu alte cuvinte, bugetul comunei crește atunci când guvernul decide să aloce fonduri suplimentare – adică bani strânși de la toți contribuabilii din România – către această unitate administrativă.
Este important de menționat că aceste sume nu sunt singurele fonduri transferate de la centru. În realitate, doar aproximativ 20-25% din veniturile anuale ale primăriei provin din surse proprii, restul fiind alimentate de la bugetul de stat.
Este momentul unei dezbateri reale despre modelul de administrație pe care ni-l dorim în România.
Se afirmă adesea că avem o administrație descentralizată. Însă cum putem vorbi de descentralizare când peste 75% din veniturile administrațiilor locale provin din alocări naționale?
Un alt argument repetat este acela că „primăria trebuie să fie aproape de cetățean”. Dar această idee devine tot mai desuetă în contextul actual. Trăim într-o eră a digitalizării, a inteligenței artificiale, a comunicării rapide și accesibile – cetățenii nu mai vor și nu mai au nevoie de un „tatuc local” care să le rezolve totul personal. Realitatea ultimelor alegeri o arată clar: oamenii s-au săturat de acest model paternalist de administrație.
Partidele mari, PSD și PNL, ar trebui să ia notă de această schimbare de paradigmă. UDMR încă reușește să controleze teritoriul prin rețelele de primari, dar în multe cazuri pentru că nu există alternativă electorală reală în acele comunități. Iar dacă într-adevăr există o legătură profundă între cetățean și primărie, aceasta se poate menține printr-un punct de contact permanent în localitățile comasate.
Întrebarea esențială este următoarea: vrem sau nu servicii publice de calitate?
Dacă răspunsul este da, trebuie să acceptăm că o primărie care deservește câteva sute sau câteva mii de locuitori nu poate livra servicii performante din cel puțin trei motive:
- Lipsa resurselor financiare proprii – fără venituri stabile și suficiente, nu se poate susține o administrație eficientă.
- Lipsa masei critice pentru dezvoltare – servicii precum canalizarea, gazele, asfaltarea, educația sau sănătatea necesită o populație și un teritoriu suficient de mari pentru a fi sustenabile.
- Lipsa personalului calificat – localitățile mici nu pot atrage specialiști capabili să gestioneze modern și eficient aceste servicii.
Este momentul să renunțăm la populismul administrativ și să începem o reformă reală, cu accent pe eficiență, profesionalism și digitalizare.
Dar să revenim la analiza punctuală a comunei Râca și mai mult la anul 2024.
Structura de personal din 2024 – 14 posturi ocupate integral
Conform hotărârii consiliului local, toate cele 14 posturi sunt ocupate:
– 1 primar
– 1 viceprimar
– 5 funcționari publici (inclusiv secretarul general)
– 7 angajați contractuali
Primăria nu are site propriu, nu publică organigrama, nu are stat de funcții – deși toate aceste lucruri sunt obligații legale. Nu știm exact atribuțiile celor patru funcționari publici (excluzând secretarul), însă știm ce posturi ocupă angajații contractuali:
– Șef S.V.S.U.
– Consilier personal al primarului
– Referent
– Șofer
– Îngrijitor (2 posturi)
– Bibliotecar
Exemple de posturi discutabile:
Șeful S.V.S.U. – Conform legislației privind apărarea împotriva incendiilor, comunele nu sunt obligate să aibă un angajat dedicat acestui serviciu. Atribuțiile pot fi preluate de un alt angajat existent.
Șofer? Doi îngrijitori? – Este nevoie de acest post într-o comună cu mai puțin de 1.000 de locuitori? Este nevoie de doi îngrijitori?
În schema de personal figurează ca angajați două familii cu câte doi membri. Este benefic pentru comunitate acest nepotism?
Conform proiectului de lege privind adoptarea unor măsuri pentru creșterea capacității financiare a unităților administrativ-teritoriale, aflat în dezbatere publică săptămâna trecută, această comună, încadrată în grupa de populație sub 1.500 de locuitori, ar trebui să aibă un număr maxim de 9 angajați. Așadar, reducerea necesară este chiar mai mare decât cea analizată anterior.
Haideți să vedem concret pe ce se duc banii cetățenilor din toată România, în numele „dezvoltării” acestei primării, conform proiectului de buget pentru 2024:
- Finalizarea modernizării unor porțiuni de drumuri de interes local – aproape 2 milioane de lei, dintr-un total de 10 milioane, pentru doar aproximativ 4 km de drum.
- Reparații la căminul cultural – 600.000 lei
- Amenajare exterioară a unui teren de sport – 100.000 lei
- Dotare cu mobilier și materiale didactice pentru școala gimnazială – 21.000 lei
Atât. Doar 4 investiții sunt prevăzute în această comună pentru anul 2024. Iar ultima, dotarea școlii, a fost realizată prin PNRR – deci doar 21.000 lei provin din fonduri europene.
Este acesta modelul de dezvoltare pe care ni-l dorim pentru localitățile din România?
Este urgentă regândirea nivelului administrativ de bază (LAU2 – unitatea administrativ-teritorială de cel mai jos nivel în sistemul european), precum și a modului în care sunt distribuiți și cheltuiți banii publici. Avem nevoie de un nou model pentru a oferi servicii de calitate cetățenilor, adaptat la realitățile economice și demografice actuale.
