„Bett, 1 Stück Brot und Seife” (un pat, un colț de pâine și o bucată de săpun). Cam așa ar fi putut arăta noua politică pe migrație propusă la Berlin în urma atentatului terorist de la Solingen. Un tânăr de origine siriană, membru declarat al organizației Statul Islamic a ucis trei persoane și a rănit alte opt în seara zilei de 23 august.
Din păcate, Solingen nu este pentru prima dată teatrul unui astfel de atac înspăimântător: în mai 1993, 4 tineri neonaziști au incendiat locuința familiei de origine turcă Genç: cinci femei au murit, alte șaptesprezece persoane au fost grav rănite.
Și nici Landul Westfalia nu trece pentru prima dată printr-o astfel de dramă. La Dortmund s-a petrecut în perioada 2000-2006 și unul dintre asasinatele grupului terorist de extremă dreaptă NSU (National Socialist Underground). O serie de nouă asasinate motivate rasial asupra unor mici întreprinzători de origine străină: trei de origine turcă, cinci de origine kurdă și un grec.
Dar ce păcat că toate aceste acte de violență rasială și contribuția imigranților, a „străinilor”, la bunăstarea actuală a Germaniei par acum a fi uitate, căci atentatorul sirian era un solicitant de azil căruia îi fusese respinsă cererea protecție și care, conform legilor în vigoare, urma să fie repatriat.
Cum era de așteptat, coaliția de guvernare a încasat critici serioase, iar opoziția nu a ratat ocazia unei reacții violente: inițial, şeful CDU, Friedrich Merz, a propus stoparea intrării refugiaților proveniți din Siria și Afghanistan, controale de frontieră permanente și chiar respingerea la graniță a refugiaților de orice origine.
Cancelarul Scholz s-a declarat însă atât în favoarea menținerii sistemului de azil în forma actuală, cât și a controalelor la granițe, obiectivul său fiind reducerea imigrației nereglementată: în acest sens, încă din octombrie 2023 Germania a impus controale la granița cu Polonia, Cehia și Elveția, anulând astfel („în mod excepțional” și din motive de securitate) regulile spațiului Schengen.
Polemica actuală privind controalele și măsurile de securitate împotriva terorismului a fost exacerbată și în urma unui atac din luna mai 2024, când un polițist a fost înjunghiat de către un afgan la Mannheim.
În consecință, guvernul începuse deja să se gândească la posibilitatea deportării infractorilor de origine străină: chiar dacă statul de origine ar fi Siria sau Afghanistan și chiar dacă aceste state nu pot fi considerate sigure.
Ei bine, pentru a concluziona această dezbatere deja extrem de încinsă, guvernul de coaliție a propus în ziua de 29 august un nou pachet de măsuri privind politica migratorie: se prevăd măsuri drastice legate de portul de armă albă, o mai mare libertate acordată autorităților responsabile de investigații (inclusiv accesul la bazele de date biometrice) și anularea ajutorului social acordat refugiaților ce nu au primit azil. Refugiații înregistrați conform tratatului de la Dublin într-un alt stat UE nu vor mai putea beneficia (în principiu) de ajutor financiar în Germania.
Cât despre deportarea imigranților acuzați de infracțiuni, Ministrul de Interne Nancy Faeser a declarat că procedurile vor fi demarate în curând: fapt pentru care vineri, 30 august, a decolat primul zbor de repatriere către Kabul – o premieră absolută de la preluarea puterii de către talibani.
28 de persoane au fost repatriate, deși guvernul german afirmă că nu a tratat și nu tratează cu talibanii, iar operațiunea a fost efectuată prin Qatar.
Se poate specula (sau ba) pe marginea acestei mișcări prompte a Ministerului de Interne deținut de SPD, care a avut loc exact acum, în ajun de alegeri locale în landurile cele mai sensibile la politicile de extremă dreapta marca AfD: Turingia, Saxonia și Brandenburg.
În orice caz, Berlinul știe bine că deportările și refugiații musulmani în sine nu au nimic de-a face cu radicalizarea islamistă, iar chestiunea trebuie combătută cu alte metode, nu prin sancționarea celor ce vin din afara spațiului UE în căutare de protecție internațională. Îndeosebi într-o perioadă în care partidul AfD duce o adevărată cruciadă rasistă împotriva imigranților în general și a musulmanilor în special: de la reproșurile aduse politicii marca Angela Merkel până la planurile privind „Remigrația”.
O retorică xenofobă toxică ce prinde încă la anumite categorii de populație din vechea Germanie de Est… un adevărat regres în contextul în care Germania modernă nu doar că supraviețuiește datorită demografiei multi-kulti, dar a fost reconstruită de către muncitorii străini mediteraneeni invitați în Vest încă din 1959: italieni, spanioli greci, turci – așa-numiții „Gastarbeiter” (cei din urmă, în marea lor majoritate musulmani).
Și să nu uităm sutele de mii de sirieni deja integrați în procentaj de 70 pe piața de muncă națională, dar care, în procentaj de 66 beneficiază (încă!) doar de salariul minim pe economie.
Într-adevăr, statul german trebuie să se arate ferm și să ia măsuri împotriva amenințărilor teroriste de ORICE tip: contra islamismului, dar și contra neonazismului, care, prin intermediul AfD, ia forme ceva mai insidioase politicamente.
Evident, victoria detașată a AfD la alegerile regionale nu promite o ameliorare a situației. Partidul a demonstrat că nu mai poate fi nici ignorat, nici marginalizat: în premieră absolută, a câștigat în Turingia cu 32,8%, iar în Saxonia a obținut un 30,6% (locul al doilea, dar la o diferență de 1,5% de CDU).
Și în ciuda refuzului celorlalte partide de a coaliza pe plan regional, AfD cu ideologia sa, așa cum s-a văzut și la alegerile europarlamentare, are deja o pondere importantă pe plan național. O tendință cu adevărat îngrijorătoare, la fel ca și înfrângerea absolută suferită de coaliția de guvernare, dar mai ales de SPD, care își pierde (și aici) legitimitatea.
Credit foto – Akmu News
