Din nevoia de a mai tempera un pic agitația și stresul de zi cu zi, am început să revăd înainte de culcare, Dr.House. E ușor, nu solicită foarte mult intelect, nu durează …
Una din replici sună cam așa: “tot timpul există o explicație; dacă nu le convine, dă-le alta”. Obiectivul e să convingi că ai dreptate tot timpul.
Cam asta văd și în comunicatul CSM prin care încearcă să denatureze o realitate – CE a considerat îndeplinit jalonul referitor la pensiile speciale încă din octombrie anul trecut; iar dovada, așa cum circulă diverși influenceri în spațiul social-media, ar fi decizia ECOFIN de a nu lua măsuri de suspendare a fondurilor europene împotriva României (reuniunea miniștrilor de finanțe a fost aseară).
Nu e nici măcar vorba de un adevăr parțial, ci de adevărul lor, al magistraților aflați în grevă, o interpretare brutală a unei situații, prin omiterea celei mai importante componente ale unei reglementări complexe în privința pensiilor speciale, inclusiv ale magistraților. Genul de interpretare pe care-l vedem în toate motivările prin care sunt scăpați de pușcărie mai toți marii corupți, dar nu numai.
Pe foarte scurt, jalonul PNRR zicea că pensiile speciale trebuie eliminate, iar complementar, pentru eliminarea inechităților sociale, toate pensiile trebuia să fie aduse în același principiu, al contributivității.
Guvernarea Ciucă-Ciolacu nu doar că nu le-a eliminat, ba a mai adăugat și altele înainte de a se apuca de reforma propriu zisă. A mai dat o mână de ajutor și CCR care a extins “intangibilitatea” asupra tuturor pensiilor speciale, nu doar ale magistraților cum erau deciziile de dinaintea PNRR.
Așa s-a ajuns la compromisul CE din octombrie anul trecut de a accepta că pensiile speciale nu pot fi eliminate din cauză de CCR; în contrapartidă Guvernul s-a angajat prin Legea 282/2023 (cu acordul informal al CCR) să elimine inechitățile sociale prin impozitarea progresivă a acestor pensii speciale – toate, inclusiv ale magistraților.
Doar că după ce s-au văzut cu sacii-n căruță, adică după ce CE a dat OK-ul din octombrie 2024 de care zice acum și CSM, pe 19 decembrie 2024, la 11 zile după anularea alegerilor prezidențiale, când toată lumea evident era ocupată cu un pericol mult mai mare decât inechitatea socială a pensiilor speciale, domnii și doamnele de la CCR au bușit jalonul declarând neconstituțională tocmai partea care făcuse obiectul compromisului Comisiei Europene.
Așadar evaluarea CE din toamnă nu mai este valabilă. Dovada este că la reevaluarea din mai anul acesta, CE a decis că jalonul pensii speciale nu este îndeplinit și a suspendat 230 milioane de euro, o sancțiune oricum indulgentă (pe formula CE, valoarea ar fi trebuit să fie între 600 de milioane și 1,4 miliarde de euro).
Pentru rezolvarea acestui jalon, conform Regulamentului European la PNRR, România a mai primit 6 luni de păsuire. Adică până la reevaluarea țintelor și jaloanelor din noiembrie anul acesta.
Adică ECOFIN-ul de ieri nu avea nicio legătură cu jalonul pensii speciale, așa cum susțineau/susțin cei care pun amânarea deciziei CCR pe reforma Guvernului Bolojan a pensiilor speciale, după această reuniune a miniștrilor de finanțe din UE.
Iar dacă CCR într-adevăr așteaptă un semn din partea CE pentru a decide cu privire la constituționalitatea măsurilor de reformă a pensiilor speciale, înseamnă că judecătorii vor reveni la dosarele celor mulți (am văzut că pe cele ale șmecherilor le rezolvă că-s urgente), prin decembrie cel mai devreme, dar doar pentru vreo două săptămâni, după care vor intra în vacanța de iarnă.
***
Se tot anticipează de către specialiști în drept o nouă decizie de neconstituționalitate a CCR pe subiectul pensiile speciale, în special ale magistrațior. Se invocă jurisprudența CCR în numeroase alte cazuri.
Ce vreau eu să zic: o decizie echitabilă pentru societate în general, nu înseamnă că CCR, în noua componență, și-ar încălca jurisprudența. Pentru că jurisprudență nu înseamnă a persista în greșeală sau abuz.
Și paradoxul e că o astfel de decizie pentru societate nu ar fi în contradicție cu argumentele juridice ale specialiștilor în drept, pentru că CCR nu este organism juridic, nu decide în baza unor reglementări, ci a unor principii mai presus de lege – binele comun al societății, prin găsirea echilibrului între bine și rău, nu între legal și nelegal – pentru asta avem justiție; scuze, ar trebui să avem.
***
Acum, puțin context de aducere aminte și ceva detalii ca să înțelegeți mai bine cum stau lucrurile:
Pensiile speciale au fost jalon PNRR în Cererea de plată nr.3, care a fost depusă în decembrie 2023, și atunci cu o întârziere de 9 luni. Trebuia să aducă la bugetul de stat 2,4 miliarde de euro necesari pentru plata facturilor aferente investițiilor în derulare și a celor finalizate.
Evaluarea ei s-a finalizat anul trecut, în octombrie. Mai multe jaloane au fost considerate atunci neîndeplinite, iar sancțiunea era suspendarea a 1,1 miliarde de euro. Printre ele, într-adevăr, nu era și jalonul pensii speciale.
Da, în octombrie 2024 Comisia Europeană a considerat jalonul pensii speciale satisfăcător îndeplinit. Doar că lucrurile s-au modificat la scurt timp substanțial, iar evaluarea de atunci nu mai e valabilă, a picat. Exact, din cauza CCR.
Cum s-a întâmplat?
Păi s-a întâmplat mai întâi un moment de populism electoral prin adoptarea la două săptămâni de la OK-ul CE, a unei legi care propunea recalcularea pensiilor militare (și ele parte din jalonul pensii speciale). Moment în care cei de la Comisie au pus pixul jos și cecul cu diferența nesuspendată din Cererea 3 înapoi în sertar și au zis că nu mai plătesc nimic până se lămureau ce și cum, pentru că unul din principiile PNRR îl reprezintă ireversibilitatea reformelor.
Intră în scenă și Ciolacu
Doar de față cu Boloș era imun la durerile provocate de deficitul bugetar. Fără miliardul de la CE cred că ceva dureri în … tot îl pășteau. A încercat s-o dreagă, dar pe ușa din dos, apelând la Avocatului Poporului care a sesizat Curtea Constituțională, blocând astfel pe moment intrarea în vigoare a legii pe recalcularea pensiilor militare.
CCR-ul a mimat neimplicarea politică și a dat termen inițial de soluționare data 17 decembrie, adică după ce s-ar fi terminat cu alegerile.
Știm cu toții ce s-a întâmplat cu alegerile, așa că nu a fost considerat un moment potrivit să agite și ei apele, o decizie fiind amânată pentru 4 februarie 2025. Nici atunci nu s-au aliniat planetele, așa că am avut o nouă amânare, pe 11 martie, care a coincis cu ziua în care a fost respinsă definitiv candidatura lui georgescu la alegerile prezidențiale reluate.
Manevra n-a ținut la CE, care le-a transmis alor noștri că se vad în februarie, după ce trec alegerile și vacanța – fiecare cu problemele lor.
Doar că abia abia două zile mai târziu de la amânarea deciziei pe pensiile militare, pe 19 decembrie, CCR intră la rupere, probabil gândindu-se că nu se știe ce urmează și oricum nu mai contează după ce anulaseră alegerile prezidențiale și mai bine să-și securizeze în primul rând veniturile proprii. Așa că a anulat de tot practic jalonul pensiilor speciale (care era afectat doar parțial de legea cu recalcularea pensiilor militare).
Asta nu spune CSM-ul. Sau minte prin omisiune (cu nerușinare)
Pentru că CCR nu a declarat neconstituțională (culmea, că această impozitare fusese agreată prealabil cu CCR, chiar dacă doar informal) doar una dintre cele două reglementări ale legii pensiilor speciale, adică, cum susține CSM; cea care chipurile nu ar afecta jalonul din perspectiva pensiilor magistraților, inducând în mod fals ideea că din punctul ăsta de vedere evaluarea CE din octombrie ar fi rămas în picioare. Nici vorbă!
Chiar dacă CCR a anulat doar impozitarea progresivă a veniturilor din pensii, nu și reglementările cu privire la pensionarea magistraților, evaluarea a picat cu totul. Pentru că impozitarea progresivă a pensiilor a fost compromisul acceptat de CE pentru eliminarea inechităților din sistemul public de pensii, în contrapartidă renunțarea la eliminarea pensiilor speciale (mai puțin cele ale magistraților, care erau singurele protejate de decizii ale CCR la momentul negocierii PNRR).
Pentru că inechitățile sunt și ele parte din jalonul pensii speciale și trebuie rezolvate acum, nu în viitorul în care mașinile vor zbura, iar roboții vor prelua inclusiv justiția (peste 30 de ani când ar fi intrat în vigoare modificările, chiar este probabil viitorul descris. Or tocmai asta rezolva impozitarea progresivă declarată neconstituțională de către CCR.
Așa că, pentru că practic CCR a anulat ex-post una din măsurile de reformă a pensiilor speciale, reformă pe care guvernul a raportat-o la Comisia Europeană ca fiind îndeplinită, evaluarea pozitivă a Comisiei Europene din octombrie a picat.
Și încă un detaliu, care arată de fapt lașitatea celor de la CCR (tot încerc să le zic magistrați, dar nu-mi iese) – n-au avut nici ăștia curaj să o facă pe față. La Decizia din 19 decembrie, nu au declarat neconstituțional articolul din legea pensiilor speciale (Legea 282/2023) prin care se introducea impozitarea progresivă, ci articolul din Codul fiscal care era modificat prin aceasta lege a pensiilor speciale.
Practic, au încercat să ascundă că neconstituționalitatea se referă la impozitarea progresivă a pensiilor speciale, decizia făcând trimitere la Codul fiscal. Dovadă, comunicatul CCR care descria foarte superficial despre ce este vorba, vorbind despre venituri, fiind omisă vreo referire la impozitarea progresivă, vorbindu-se doar de venituri.
