Sunt optimist și cred că N. Dan va fi ales președinte. Dar, în democrație, e bine să te pregătești și pentru ce nu-ți dorești. Cu atât mai mult cu cât G. Simion a propus deja patru scenarii de lucru pentru situația în care ar fi ales.
Primul e cel pe care unii zic că l-a promovat doar pentru a obține voturi, fără să aibă de gând să-l pună în practică. E cel mai apropiat de sufletul publicului de la care așteaptă sprijinul la urne, și anume scenariul în care Călin Georgescu e numit prim-ministru. Și care s-ar materializa cel mai ușor dacă România ar lua-o pe calea pe care a apucat Slovacia. Acolo, social-democrații s-au aliat cu ultra-naționaliștii. PSD, AUR și POT au în acest moment 51,5% din mandate. Dacă proiectului suveranist i s-ar adăuga și partidul SOS România, atunci majoritatea ar ajunge la 58,6%. Opoziția ar reuni trei partide de centru-dreapta: PNL și UDMR, din familia PPE, și USR, care e în familia liberală europeană. Marea dificultate în realizarea acestui proiect e poziția PSD: dacă s-ar asocia cu Simion și Georgescu, acest partid ar pierde locul în familia socialistă. Iar scena noastră politică s-ar întoarce cu 25 de ani în urmă, când stânga era decuplată de Europa.
A doua propunere decurge cumva din prima. Căci Simion a explicat că, în cazul în care nu se constituie o majoritate în jurul lui Georgescu, nu va renunța să-l susțină tot pe fostul candidat la Cotroceni, din pricina căruia s-au anulat alegerile din iarnă. Jurisprudența CCR e încâlcită: judecătorii au considerat neconstituțională încercarea lui K. Iohannis de a-l instala pe L. Orban imediat după ce acesta fusese picat prin moțiune de cenzură. Dar Orban a ajuns, totuși, din nou premier, în condițiile complicate create de debutul pandemiei de covid19. Simion pare, de altfel, dispus să acționeze, precum A. Duda în Polonia, încălcând hotărârile CCR, și amenință că, în cazul unui al doilea refuz, ar dizolva Parlamentului. S-ar organiza astfel, pentru prima dată după 1989, alegeri anticipate. Cum decizia nu poate fi luată înainte de a se scurge 60 de zile, dacă adunăm apoi cele 3 luni necesare pentru a organiza scrutinul, ajungem la legislative cel mai devreme la sfârșit de octombrie. Las la o parte, pentru o clipă, ce costuri economice ar avea un asemenea scenariu, ca să notez ce l-ar putea bloca. O cale la îndemână ar fi investirea unui guvern înainte ca noul președinte să depună jurământul: deși interimar, Bolojan poate propune un nume. Asta ar presupune ca PSD, PNL, UDMR și, probabil, pentru a consolida majoritatea, USR să accepte colaborarea într-o formă care ar face din majoritatea parlamentară adversara majorității de la urne.
Al treilea scenariu e cel mai original. Simion a pomenit, în repetate rânduri, că obiectivul lui este „întoarcerea la democrație” și organizarea turului al doilea programat pe 8 decembrie 2024. Pentru a ajunge iar la urne, având pe buletinul de vot numele lui Călin Georgescu și al Elenei Lasconi, șeful AUR a sugerat că ar trebui mai întâi pusă la vot, într-un referendum, casarea deciziei CCR din 6 decembrie. El n-a menționat, însă, că un asemenea referendum ar fi doar consultativ, ținerea mult-visatului-tur-doi depinzând de un guvern care să i se supună lui Simion și să organizeze, cu un buget adecvat, o consultare care ar fi ceva cu totul inedit în istoria alegerilor. Chiar dacă o asemenea consultare ar reuși, punerea în aplicare a deciziei, adică organizarea respectivei finale ar fi inutilă, fiindcă este de la sine înțeles că membrii CCR nu ar valida rezultatele.
Al patrulea drum pe care Simion a sugerat că ar putea merge este schimbarea regimului republican cu unul monarhic. Articolul 152 din Constituție interzice o asemenea revizuire în mod explicit. Pentru a trece peste restricție, ar fi nevoie de o răsturnare revoluționară. Aici n-am fi chiar originali: într-adevăr, mai există o țară care a abandonat republica pentru a înscăuna un rege. E vorba despre Cambodgia, care, în 1993, s-a lepădat de republica populară, pe care i-o impusese Vietnamul, și a adus pe tron un rege lipsit de puteri. Sigur, ar mai fi nevoie și de un monarh liber de contract 😊. Ce am obține ar fi o criză majoră de regim.
De fapt, toate cele patru scenarii înfățișate mai sus prezintă riscuri majore. Ce le leagă este incertitudinea incendiară. Să sperăm că o majoritate va alege să urmeze sfatul pe care l-a dat cetățenilor români șahistul rus Gary Kasparov: „când ai o problemă cu casa, nu-i da foc, ci renoveaz-o!”.
