Alegerile prezidențiale din 18 mai nu sunt doar despre un nume sau un partid. Sunt, mai ales, despre direcția în care vrem să se îndrepte România. Iar în contextul unei societăți marcate de polarizare, stagnare și neîncredere, întrebarea-cheie devine: poate președintele României schimba ceva real în politicile guvernamentale, mai ales în plan economic și social? Răspunsul este da – dacă își asumă cu seriozitate și viziune rolul său constituțional.
1. Componenta socială: moralitate, transparență și exemplul personal
O parte semnificativă a responsabilității pentru falia socială actuală revine politicienilor. Aroganța, autosuficiența și nepăsarea definesc, din păcate, o bună parte a clasei politice românești. Ce poate înțelege un cetățean atunci când vede că președintele pleacă în vacanțe exotice și ascunde cheltuielile publice, în timp ce premierul folosește avioane private de lux sau se afișează cu hanorace de mii de euro?
Este esențial ca președintele să adopte un comportament decent, echilibrat, transparent și să comunice frecvent și sincer cu cetățenii. Prin contrastul vizibil cu politicienii care ignoră aceste valori, președintele poate exercita o presiune morală considerabilă asupra întregii clase politice. Între 2022 și 2025, din păcate, am asistat la o stagnare generalizată în aroganță și indiferență. Un nou mandat prezidențial poate schimba această dinamică, dacă va fi condus prin exemplu.
2. Justiția – un test pentru încrederea socială
Un alt element major al clivajului social este percepția publică profund negativă asupra justiției. Când cazuri precum cel al lui Mario Iorgulescu sau al politicienilor care scapă de dosare prin prescripție domină spațiul public, încrederea cetățenilor în lege se erodează dramatic.
Președintele are, totuși, pârghii reale pentru a impulsiona reforma justiției:
- Numirea unor oficiali-cheie: procurorul general, șefii principalelor instituții judiciare;
- Participarea activă la ședințele CSM, unde poate influența direcțiile strategice;
- Inițierea unui proiect de țară, precum „Justiție onestă pentru toți”, cu obiective clare și etape asumate;
- Utilizarea platformei publice pentru a comunica permanent despre nevoia de schimbare;
- Declanșarea unui referendum național, dacă este necesar, pentru susținerea reformei;
- Coagularea unei coaliții sociale de susținători ai unei justiții eficiente și imparțiale.
3. Componenta economică: de la simbol la strategie
Deși nu are atribuții executive directe în zona economică, președintele poate influența profund direcția economică a țării, dacă își înțelege și valorifică rolul de mediator, facilitator și simbol al stabilității.
Iată câteva căi prin care președintele poate influența pozitiv economia:
- Inițierea unui proiect de țară pe termen lung, în jurul unor teme precum reindustrializarea, digitalizarea, tranziția energetică sau reforma administrativ-teritorială;
- Generarea de presiune publică pentru reforme esențiale: eficientizarea cheltuielilor publice, reforma companiilor de stat, combaterea evaziunii fiscale;
- Mediera unui pact politic pentru stabilitate economică, implicând toate forțele politice relevante în asumarea unor obiective comune: aderarea la OCDE, reforma fiscală, atragerea fondurilor europene;
- Susținerea antreprenoriatului românesc, prin promovarea inițiativelor private, a industriilor creative și a capitalului autohton, inclusiv în relațiile externe;
- Atragerea de investiții străine, folosind imaginea internațională a funcției prezidențiale pentru a promova România ca partener economic stabil;
- Convocarea de consultări economice periodice, cu experți, Banca Națională și mediul de afaceri, pentru a încuraja coerența și predictibilitatea politicilor economice.
Concluzie: un președinte implicat înseamnă mai mult decât o funcție simbolică
Deși atribuțiile formale ale președintelui sunt limitate în raport cu Guvernul, influența sa este departe de a fi decorativă. Prin comportament, mesaj, inițiativă și capacitate de coagulare a energiilor sociale, președintele poate deveni un adevărat lider al schimbării – moral, social și economic.
Așteptările sunt mari, dar și oportunitățile sunt pe măsură. Un președinte care înțelege și valorifică toate aceste dimensiuni poate contribui decisiv la reconstrucția României.
