Puține cuvinte în politică au fost mai chinuite decât cuvântul „liberalism”. Deși majoritatea oamenilor ar putea fi de acord că liberalismul își dorește maximizarea libertății, în absența unei definiții a „libertății” asta poate însemna orice. Nu întâmplător, cuvântul „libertate” chiar a fost folosit istoric pentru totul și nimic. Mai toate curentele politice au promis-o. Chiar și dictatori, de la Castro la Stalin, s-au proclamat mari eliberatori.
În prezent, termenul „liberal” este destul de demonizat. În Franța, politicienii, fie ei de dreapta sau de stânga, dezmint că ar fi cumva liberali și folosesc apelativul „liberal” mai mult ca jignire. Dar măcar termenul și-a păstrat înțelesul inițial. În SUA, termenul a ajuns să fie folosit ca opusul înțelesului său inițial.
Dar nici măcar nu e nevoie să căutăm exemple atât de îndepărtate ca să vedem cât de chinuit e termenul. Avem la noi un partid care guvernează România de 4 ani și care își zice liberal, deși este orice mai puțin asta. Iar problema nu este doar una pur semantică. De ce? Pentru că folosirea greșită a unei etichete are consecințe în lumea reală. Dacă lumea chiar crede că acel partid este liberal, vor ajunge, pe bună dreptate, la concluzia că liberalismul nu funcționează. Și dacă nu funcționează, atunci trebuie să încerce altceva. Iar alternativa la liberalism este socialismul, fie el de dreapta sau de stânga.
Socialismul este sistemul în care societatea este planificată centralizat. Iar asta nu doar de la Marx încoace, și socialismul pre-marxist tot planificarea centrală a societății și-o dorea (cu puține excepții precum la Bakunin sau Kropotkin, dar aici e o discuție separată). Esența socialismului este proprietatea publică asupra mijloacelor de producție. Cu un sistem de luare a deciziilor piramidal în fruntea căruia se află un organ planificator central pentru toată societatea.
Liberalismul este total opusul. Liberalismul este sistemul în care oamenii își planifică singuri viața. Regula e cea a respectului proprietății private. Economia nu e planificată centralizat, ci este rezultatul a sute de milioane de alegeri antreprenoriale descentralizate. Oamenii sunt cei care aleg ce cumpără, ce produc, în ce investesc și, în general, cum să-și ducă viața. Iar alegerile lor sunt validate sau nu de către consumatori, adică de către toți ceilalți membri ai societății.
La începutul secolului XX, liberalismul părea haotic și socialismul ineluctabil. Cu toate acestea, istoria a dovedit că singurul sistem care poate duce la dezvoltare este liberalismul. Un sistem care a dus la o dezvoltare economică mondială fără precedent, care a scos miliarde de oameni din sărăcie la nivel mondial și care a permis gestionarea unei economii extraordinar de complexă cum este economia mondială.
Rezultatele socialismului au fost fix opuse. Sărăcie, lipsuri, tiranie și teroare. Filozofia politică analizează trei mari motive pentru care socialismul nu poate funcționa oricare ar fi entuziasmul politic pentru el: cel de stimulente, cel de informație și cel de drept. Nu intrăm nici în ele acum pentru că nu fac obiectul acestui articol.
Discuția despre definiția termenilor este importantă nu numai pentru claritatea ideilor, un deziderat mai degrabă academic, ci pentru că etichetarea greșită a politicilor are consecințe. Etichetare greșită ajunge să compromită ideile bune. Dacă faci socialism dar îl numești liberalism, compromiți liberalismul.
Suntem în cazul bolnavului care ia arsenic pentru că pe flacon scrie ibuprofen. Nu se face bine, dimpotrivă starea lui se înrăutățește. Așa că ajunge la concluzia că ibuprofenul nu-i face bine.
Asta se întâmplă în România de trei decenii.
Iar în rarele momente când România a adoptat politici liberale, chiar ne-am făcut bine. Nu întâmplător reformele care au avut succes în România au fost cele liberale. Scăderea puternică de taxe care a avut loc odată cu cota unică (impozitarea a scăzut de la 18%-40% la 16%). Pe vremea aceea, politicienii aveau curajul să reducă impozitele ca să crească încasările, și, ce să vezi, așa a și fost. România a colectat mai mult cu 16% decât colecta înainte cu 18-40%. La fel s-a întâmplat și cu regimul microîntreprinderilor care a redus și taxarea și birocrația pentru IMM-uri (regim care acum va fi acum de facto desființat). Și altele în care nu mai intrăm acum.
Chiar și viteza internetului din România se datorează absenței de reglementare de la începuturile sale. Politicienii nu au înțeles ce se întâmplă și nu au monopolizat precum în multe țări. Așa că au apărut faimoasele rețele de cartier cu viteze de sute de ori mai mari decât avea internetul în țări dezvoltate din Vest. Iar asta cu prețuri considerabil mai mici.
Liberalismul funcționează. Dar are o mare hibă: trebuie aplicat. Dacă aplicăm socialism dar îl numim liberalism nu va funcționa niciodată.
