După relansarea în februarie 2022 de către Rusia a războiului de agresiune împotriva Ucrainei, liderii UE au luat în iunie 2022 o decizie politică majoră. Au acordat Ucrainei și Republicii Moldova statutul de state candidate pentru aderarea la UE iar Georgiei o perspectivă europeană. Statele membre au decis astfel să nu lase cele trei țări pradă unei Rusii revizioniste și să încerce să stabilizeze vecinătatea estică a Uniunii.
După mai bine de un an, această decizie istorică va trebui întărită de o alta – deschiderea negocierilor de aderare cu Ucraina și Republica Moldova. Formal, ambelor state li s-a acordat statutul de state candidate cu cerințe privind reformele pe care trebuie să le facă. După evaluările intermediare din această vară, Comisia Europeană este așteptată să prezinte evaluările cuprinzătoare ale progresului în îndeplinirea acestor condiții în octombrie 2023, o decizie privind deschiderea negocierilor de aderare fiind așteptată ulterior. Este important ca această decizie să fie luată la Consiliul European din decembrie. Pe lângă cele două state, și susținătorii acestora vor trebui să își intensifice eforturile pentru a avea o decizie pozitivă la sfârșitul acestui an.
De ce atunci?
O impun rațiunile geopolitice și de securitate, care, după agresiunea Rusiei, au căpătat firesc o proeminență sporită în procesul decizional al UE. Războiul în desfășurare continuă să reprezinte o amenințare gravă pentru securitatea și stabilitatea continentului nostru. Prin începerea negocierilor de aderare, UE ar trimite un semnal puternic de respingere a revizionismului rusesc și de susținere a Ucrainei și Republicii Moldova și a viitorului lor ca state independente. Ancorarea acestor două țări în cadrul european ar contribui la stabilitate în această regiune, vecină directă cu România.
Atât Republica Moldova, cât și Ucraina au demonstrat angajament față de valorile europene. Mai mult, ucrainenii plătesc un preț de sânge pentru orientarea lor pro-europeană. Inițierea procesul de aderare le-ar oferi motive și sprijin suplimentare să continue reformele dificile necesare pentru a îndeplini criteriile de aderare. Valurile anterioare de extindere au arătat că perioada pre-aderare este cea mai favorabilă realizării de reforme.
Procesul de aderare la UE este unul lung, complex, necesită reforme substanțiale și poate întâmpina obstacole pe parcurs. În relația cu UE, cele două țări au decalaje mari față de statele baltice, singurele foste republici sovietice care au aderat la UE, acum aproape două decenii. Astfel, este esențial ca deschiderea negocierilor să nu fie amânată.
Începerea negocierilor de aderare va avea și un rol în a contracara propaganda rusă care încearcă să-i convingă pe moldoveni și pe ucraineni că nimeni nu îi așteaptă în Europa, și că, prin urmare, locul lor este alături de Rusia.
Desigur, beneficiile aderării viitoare a Ucrainei și Moldovei nu se vor limita doar la cetățenii acestora. Stabilizarea, democratizarea și reformarea celor două țări sunt în interesul UE, și mai ales al României, membrul UE cu cea mai lungă graniță cu Ucraina și singurul care se învecinează cu ambele state. Apoi, cele două au economii în dezvoltare, cu potențial semnificativ de creștere, oferind oportunități de investiții și comerț pentru companiile europene.
Este de notat că Franța, un membru fondator-cheie și cu o istorie de scepticism față de extindere, sprijină acum integrarea Ucrainei și a Republicii Moldova. Cu toate acestea, deschiderea actuală a multor guverne europene privind extinderea, apărută pe fundalul agresiunii și atrocităților rusești, se poate evapora rapid. Este deci important ca decizia deschiderii negocierilor să fie luată înaintea anului electoral 2024, care ar putea aduce obstacole politice și electorale suplimentare.
Liderii europeni vor pune în balanță nevoia de a integra aceste țări cu scepticismul și îngrijorările legate de impactul unei astfel de extinderi asupra propriilor țări (și propriului electorat) și asupra Uniunii în ansamblu. Îngrijorările legate de capacitatea de absorbție a UE nu sunt noi. Înaintea agresiunii Rusiei, politica de extindere s-a concentrat asupra Balcanilor de Vest, țările din regiune avansând însă foarte lent sau deloc. Acordarea statutului de state candidate Ucrainei și Republicii Moldova a ridicat în mod natural problema integrării Balcanilor de Vest. Or, în interiorul Uniunii există preocupări legate de dimensiunea UE, de faptul că o Uniune cu 35 de state membre va fi și mai dificil de organizat decât cea actuală. Liderii UE vor discuta despre capacitatea UE de a absorbi Ucraina la summitul informal din Granada, în luna octombrie, urmând a fi lansat în paralel un proces de analiză a capacității de absorbție a Uniunii.
Astfel, este de domeniul evidenței că pentru a putea gestiona extinderile viitoare, Uniunea Europeană va trebui să se reformeze, atât în privința reprezentării (ex. numărul de membri ai Parlamentului European), a procesului de luare a deciziilor, dar și a politicilor europene. Numeroasele veto-uri ale Ungariei au exemplificat slăbiciunile mecanismului de luare a deciziilor prin unanimitate. Avansarea procesului de extindere va crește presiunea de a adopta mai multe decizii UE prin majoritate calificată, de exemplu în domeniul politicii externe. Multe din aceste reforme se vor putea face fără a fi nevoie să se modifice tratatele UE.
Date fiind dimensiunile Ucrainei, aderarea sa viitoare va necesita și reformarea unor politici, precum politica agricolă comună și politica de coeziune, politici care implică aproape două treimi din bugetul Uniunii. Ultimii ani și actuala revizuire a Cadrului Financiar Multianual (2021-2027) au subliniat deja dificultățile cu care se confruntă UE în a-și adapta bugetul la noile provocări geopolitice. O Uniune mai mare și mai ambițioasă va avea nevoie de un buget mai mare. Dacă viitorul buget UE nu va fi mărit, cum statele candidate sunt mai agrare și mai sărace decât media UE, aceasta ar însemna și o reducere a fondurilor UE pentru statele membre care în prezent primesc mai multe fonduri decât contribuie. O Ucraină membră a UE ar avea o cincime din terenurile agricole ale UE și ar fi cea mai mare beneficiară a fondurilor europene, iar state precum Polonia ar deveni probabil net contribuitoare. Disputele recente legate de exporturile agricole ucrainene au exemplificat unele din provocările care vor trebui gestionate în viitor. Republica Moldova nu ridică astfel de îngrijorări. Date fiind dimensiunile reduse ale statului și un context general mai favorabil decât al Ucrainei, dacă Chișinăul va continua reformele într-un ritm susținut, R.Moldova ar putea avansa și adera la UE înaintea Ucrainei.
O decizie va fi așteptată și în cazul Georgiei. Din păcate, în ciuda menținerii formale a obiectivului de aderare la UE, actualul guvern georgian cochetează cu Rusia, China, Ungaria lui Viktor Orbán și alte regimuri iliberale ale căror retorică și acțiuni le reproduce tot mai mult în interiorul țării, amânând astfel și periclitând șansa istorică a Georgiei de a se integra în UE. O continuare a acestui trend iliberal și în lipsa unor pași clari în direcția occidentală, Georgia, cândva un model de reformă în regiune, riscă să stagneze în zona gri de insecuritate est-europeană.
Următoarele luni vor fi cruciale pentru viitorul european al acestor țări. Cu un război în desfășurare, care va continua să consume vieți și resurse imense, Ucraina și Republica Moldova vor trebui să facă și eforturi considerabile pentru a convinge toate statele membre și instituțiile europene că merită să facă acest pas major în integrarea lor europeană. În același timp, UE va trebui să își asume deplin rolul de actor geopolitic și să facă pași curajoși pentru a extinde zona sa de securitate și dezvoltare în estul continentului.
