„Împărăția Mea nu este din lumea aceasta”, îi spune Iisus unui Pilat din ce în ce mai convins de nevinovăția celui pe care îl avea în față. „Dacă ar fi Împărăția Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor, dar acum, Împărăția Mea nu este de aici.” (Ioan 18:36). Dar, așa cum au văzut Georgescu și Simion, Mesia de TikTok și reprezentanții auto-desemnați ai voinței divine pe aceste meleaguri, slujitorii nu s-au luptat, iar toate încercările de a provoca furtuni politice au eșuat sub o ploaie de ridicol de care nu i-au protejat nici umbrelele curcubeu.
Aceasta a confirmat, de fapt, doctrina neamestecării între religie și politică, deja lansată atunci când a ieșit din capcana fariseilor care încercau să Îl compromită, forțându-L să ia o poziție în dezbaterea politică legată de dominația romană în Israel: dacă ar fi acceptat plata taxelor către romani, nu ar fi putut fi Mesia cel așteptat pentru a elibera poporul evreu, ci doar un impostor; dacă s-ar fi opus, aceasta ar fi reprezentat un argument pentru încadrarea sa ca amenințare pentru autoritățile romane, forțând reacția acestora: „Atunci Iisus le-a zis: «Dați-i Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu»” (Marcu 12:17).
Nu a spus Hristos să îi dăm Cezarului ceea ce este al lui Dumnezeu, deși unii cezari aspiranți vor încerca să ia și ce aparține divinității, pozând în reprezentanți ai acesteia. El ne avertizează repetat: „Căci vor veni mulți în Numele Meu, zicând: ‘Eu sunt Hristosul’! și-i vor înșela pe mulți.” (Matei 24:5), „Se vor ridica mulți profeți falși și-i vor înșela pe mulți. Și din cauza înmulțirii fărădelegii, dragostea celor mulți se va răci.” (Matei 24:11-12). Am inclus acest ultim verset întrucât descrie admirabil situația pre-electorală, marcată de pierderea credibilității și a legitimității unei clase politice corupte și incompetente, care a generat frustrarea și anxietatea ce alimentează curentul așa-zis „suveranist” (dar care mai degrabă ar putea fi descris drept reacționar-fictiv, respectiv favorizând revenirea la un status quo ante imaginar, care nu există decât în mitologia „vârstei de aur”, despre care am vorbit mai pe larg în episodul de podcast de la Comunitatea Liberală la care am fost invitat).
Remarcabila viziune politică a lui Iisus nu poate fi copiată de acești falși profeți, fapt demonstrat din plin în timpul recentelor campanii, când se înghesuiau să își arate evlavia pe la biserici și moaște, purtând ostentativ simboluri creștine și menționându-L pe Hristos în aproape fiecare discurs electoral, dar în același timp îndemnând la ură și dezbinare, răzbunare și violență (a se citi pilda samarineanului milostiv pentru contra-argumente teologice). Iisus, bineînțeles, îi avertizează și pe ei: „Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăţia Cerurilor, ci doar acela care face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne, n-am profeţit noi în Numele Tău? N-am scos noi demoni în Numele Tău? N-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?» Atunci le voi spune limpede: «Niciodată nu v-am cunoscut! Plecaţi de la Mine, voi, cei ce săvârşiţi fărădelegea!»” (Matei 7:21-23). Și ne și sfătuiește: „Când vă rugați, nu fiți ca ipocriții, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi și la colțurile străzilor, ca să fie văzuți de oameni.” (Matei 6:5).
Însă ipocrizia, evidentă pentru toată lumea, nu reprezintă principalul argument al propunerii pe care o am în minte, ci impostura, pe care o putem demonstra ulterior demascând ca profund anti-ortodoxe multe dintre ideile promovate, mai ales de Georgescu. Însă cred că am atins suficient teologic în acest punct, mai ales că, spre deosebire de majoritatea acestor falși profeți și a unora dintre adepții lor, eu chiar am citit Biblia (acasă, nu în pauza dezbaterilor electorale ca dl. Ponta. Aștept argumente mai sofisticate teologic, poate de la un alt contributor al Comunității Liberale, dl. Vasile Bănescu). Nu vreau să închei totuși înainte de a aminti a treia poruncă: „Să nu iei Numele Domnului Dumnezeului tău în deșert” (Exodul 20:7) — nu în deșertul fizic, ci în cel metafizic, în deșertul moral al profanului politic, unde Dumnezeu nu ar trebui invocat pentru obținerea de avantaje electorale.
Intervenția unor fețe bisericești, începând cu Teodosie sau Calistrat Chifan și până la mulți dintre preoții din diaspora, în favoarea lui Călin Georgescu sau George Simion în timpul campaniei, a fost sancționată mai mult discursiv decât disciplinar de BOR, semn că procedurile complexe, uneori, ale bisericii nu pot reprezenta întotdeauna un antidot eficient la încălcarea acestei porunci.
Prin urmare, soluția nu poate veni doar din partea acestei instituții, dar nici nu poate exista fără sprijinul său. De ce tip de soluție am avea nevoie? Ca de obicei, nu trebuie să reinventăm roata, apa caldă și mersul pe jos:
În articolul 24 din Constituția Turciei este scris că nimănui nu îi este permis să exploateze sau să abuzeze religia, sentimentele religioase sau orice lucru considerat sacru, în orice manieră, cu scopul de a câștiga influență politică sau personală, sau pentru a fundamenta ordinea socială, economică, politică sau legală pe o ideologie religioasă.
În secțiunea 123/3 din Representation of the People Act (1951), care reglementează practicile electorale, sunt strict interzise: „Apelul din partea unui candidat sau agent al acestuia, sau a oricărei persoane cu acceptul candidatului sau agentului, pentru a vota sau a se abține de la vot pentru orice persoană în baza religiei, rasei, castei, comunității, limbii sale, ca și folosirea sau referințe la simboluri religioase, simboluri naționale, precum steagul sau stema națională, în scopuri electorale pentru promovarea proprie sau prejudicierea șanselor altui candidat.” Această lege a fost pusă în aplicare de către Curtea Constituțională în mai multe cazuri (precum Abhiram Singh v. C.D. Commachen și respectiv Narayan Singh vs. Sunderlal Patwa), care au dus la descalificarea unor candidați și chiar invalidarea unor alegeri (sună cunoscut?).
În Franța, deși nu există o mențiune similară explicită în legea electorală, principiul separării între stat și biserică este aplicat cu strictețe, fiecare abatere fiind sancționată prompt la nivelul opiniei publice și al societății civile, existând deja o cultură a laicității manifestată legal prin interzicerea folosirii simbolurilor religioase în instituții publice.
Este necesară și fezabilă în România (poate și în Europa) formularea unei soluții legale de interzicere a folosirii simbolurilor și referințelor religioase în scopuri politice, cel puțin în timpul campaniilor electorale? Răspunsul meu este DA, dar doar cu acordul și implicarea Bisericii Ortodoxe Române (și a altor instituții religioase), fără susținerea cărora orice efort în acest sens ar fi inutil. Sunt optimist în legătură cu faptul că înțelepciunea conducerii, a teologilor, precum și a majorității membrilor clerului, va lumina necesitatea și rațiunea unei astfel de inițiative care ar eradica impostura religioasă și ar readuce Biserica în centrul vieții spirituale a poporului român, urmând îndemnul lui Hristos de a da Cezarului DOAR ceea ce este al Cezarului.
În aceste momente de euforie generalizată, generate de victoria electorală a normalității, dar și de mutările bune ale noului președinte în primele zile de mandat, vă îndemn să nu uităm de faptul că războiul continuă, alimentat de o inepuizabilă mașină de propagandă rusă, de o frustrare și o anxietate colective la cote încă nesustenabile, și de o fractură în societatea românească, căreia îi va lua mult timp și mult tratament eficient ca să se vindece. Împreună cu Cristian Ghinea, așa cum a menționat deja în podcast, lucrăm la o potențială soluție „culturală” de tratament, sub forma unei cărți despre mitologia suveranistă, însă. într-o țară în care, fapt demonstrabil statistic, oamenii citesc indecent de puțin, o soluție legală ar fi incomparabil mai eficientă. Știu că poate părea un proiect prea ambițios, dar cititorii și contributorii Comunității Liberale, dacă vor achiesa la idee, își pot aduce, prin expertiza lor incontestabilă în diverse domenii, ca și prin imaginea lor publică, un aport decisiv la reușita sa, pentru că atunci când aproape jumătate dintre concetățenii noștri sunt manipulați de impostori care îi duc în deșert, otrăvindu-le chiar și credința, nu mai este doar problema lor, ci și a noastră, ceea ce înseamnă că toți suntem datori să contribuim la soluție.
Am fost la o decizie CCR, un Ponta și câteva procente de un președinte suveranist. O astfel de lege i-ar lăsa fără muniție retorică pe următorii impostori, care ar trebui să inventeze ceva cu totul excepțional pentru a avea orice speranță de succes, pentru că nu se vor mai putea refugia în spațiul confortabil dintre ne luăm țara (turul doi) ÎNAPOI și Cu Dumnezeu ÎNAINTE.
