Pe cale să devină unul dintre cele mai privite seriale în engleză de pe Netflix, Adolescența ne pune față în față cu o întrebare dură: ce fel de societate le oferim copiilor noștri? Și nu, nu e vorba doar de fete aici.
Luni am asistat la o dezbatere Scena 9 în care o adolescentă de 13 ani ne-a povestit despre cel mai bun prieten al ei, care a făcut poze deep-fake cu ea dezbracată. Nici măcar asta nu e cel mai mare grav însă. Cel mai grav e ca nu exista legi împotriva fenomenului și niciun fel de responsabilitate pentru copiii sub 14 ani. În cazul fetei de 13 ani școala nu a intervenit și nici părinți sau restul copiiilor („Ce e atat de grav? e doar o poza. Băiatul respectiv e un băiat bun”).
Spre marele meu șoc, în timpul dezbaterii, cineva din sală a sărit repede sa spună că aceasta e noua normalitate și va trebui să ne obișnuim. Nu m-am abținut și am pronunțat NU (deși nu prea vorbesc peste rând, că am fost educată să fiu o fată cuminte și politicoasă). Dar nu, refuz să mă obișnuiesc cu așa ceva. Obișnuința ne face complici. „Așa sunt băieții” ne face complici.
Nu așa sunt băieții – noi îi facem așa. Nu TikTok, nu AI. Noi. E grav că nu a existat un moment de responsabilizare pentru băiatul respectiv (spre diferenta de cazul băiatului din Adolescență). Dar în realitate noi toți ar trebui să fim responsabilizați și puși într-o cameră în care să ni se adreseze întrebări.
În dimineața zilei cu dezbaterea, pe DIGI rulau poze cu frații Tate în ipostaze semi-glamorous și o întrebare clickbait despre o condamnare lung amânată. De ce niciodată, când sunt știri despre frații Tate, nu vedem poze cu victimele, în loc să îi vedem pe ei în postura de staruri? V-ați întrebat?
În dimineața zilei cu dezbaterea, aproape trei milioane de copii au mers la școală, unde nimeni nu le-a vorbit despre consimțământ, despre ce înseamnă sexualitatea și că nu e un tabu, ci o parte a vieții, despre schimbările corporale și hormonale din adolescență și despre cum să se protejeze și să protejeze persoanele iubite de sarcini nedorite sau boli atunci când își încep viața sexuală.
Pentru că (și nu-mi vine să cred că trebuie să scriu asta în 2025) nu poți interzice sexul. Chiar dacă îți pui mâinile pe ochi și pe urechi, adolescenții vor continua să aibă o viață sexuală. O arată cifrele de mame minore din România (cele mai multe din UE). Și nu, nu e vina lor. Nu așa sunt ele, stricate. Nu așa le face TikTok. Ci noi.
Noi le lăsăm în ignoranță, noi le lăsăm vulnerabile. Noi le lăsăm față în față cu o poliție care nu le ajută, cu un sistem de justiție care le judecă tot pe ele. Noi le încurajăm să ducă la termen sarcini cel mai adesea nedorite, care le pun în pericol sănătatea și le schimbă pentru totdeauna viața. Noi propagăm spirala prin care, cel mai adesea, fete născute în aceste condiții ajung ele însele mame minore: pentru că, cu cele mai bune intenții, ce educație pot să le ofere mamele lor, care sunt la fel de copii și de vulnerabile ca ele?
Băiatul meu mai mare împlinește 11 ani peste două săptămâni, iar celălalt are 6 ani. Refuz să îl las să crească într-o societate în care e cool să circuli poze false cu prietenele tale dezbrăcate. NU. Refuz să îi las să crească într-o societate în care copiii învață despre sex uitându-se la videouri produse de industria porno și la clipulețe cu Andrew Tate pe TikTok. Într-o societate în care vezi billboards cu femei mai mult sau mai puțin dezbrăcate și hipersexualizate pe toate străzile, însă care judecă sexualitatea femeilor în orice ipostază alta decât cea care duce la procreere.
Am prieteni care au și ei băieți și cred că dacă îi educă cum trebuie acasă e suficient pentru a nu trăi un caz ca cel din „Adolescența”. Acel „asta nu mi se poate întâmpla niciodată mie” care te ajută să te distanțezi emoțional de dramele de tot felul care te înconjoară. Dar ți se poate întâmpla ție. Un copil e o ființă socială și nu îl poți crește în eprubetă. Mai devreme sau mai târziu, cu oricâte instrumente îl „echipezi” acasă, va dori să se integreze în societate și e și normal să facă asta – de aceea nu e suficient să te asiguri că valorile sunt promovate doar la tine acasă. Ele trebuie să fie promovate și la școală, și pe stradă.
Pe lângă o societate cu valori, ne trebuie și legi pentru deepfake și pentru AI. Haideți să nu mai cădem ca fraierii victime ale discursului „UE produce doar birocrație, nu avem nevoie de Digital Services Act”.
Avem nevoie de Digital Services Act. Giganții digitali trebuie să își păstorească imperiile. Nu e prea mult să le cerem, își permit asta. Internetul nu ar trebui să fie Vestul Sălbatic, iar rolul statului e să îi protejeze pe cei care nu se pot proteja singuri. Online și offline. Și nu, cerința asta nu e una socialistă. E baza contractului social. În lipsa lui ne întoarcem la starea de natură.
Și chiar cred că avem datoria să construim o societate mai bună pentru fetele și băieții noștri. Azi.
Sursa foto: Netflix
