Am început să văd videoclipurile înainte de a ști de unde proveneau: marocani, în mare parte tineri și de sex masculin, târându-se pe plaje, urcând dealuri, escaladând ziduri, sărind peste garduri și trecând în forță de poliție pentru a ajunge în Europa.
Vineri, 31 iulie, JD Vance a postat unul pe contul său de X, un clip dintr-un reportaj Fox News. Titlul spunea: „Migranții iau cu asalt granița din nordul Spaniei.”
Dar clipul nu era din nordul Spaniei. Era din Ceuta, o enclavă spaniolă din Africa de Nord. Oamenii pe care îi înfățișa nu ar fi putut niciodată să intre în Spania continentală sau în restul Europei, deoarece există controale la frontieră între Ceuta și Spania.
În ciuda faptului că nu puteau ajunge în spațiul Schengen, zona de liberă circulație a Uniunii Europene, o întreagă serie de politicieni de extremă dreapta au scris mesaje sumbre, menite să stârnească panica, susținând că aceștia o vor face.
Nigel Farage, Robert Jenrick și Suella Braverman, din partidul Reform din Marea Britanie, au spus că aceștia vor sosi curând în Marea Britanie. Alice Weidel de la AfD, partidul german de extremă dreapta, a declarat că Germania era „destinația lor probabilă”.
Vance a afirmat că „Aceste imagini din Spania sunt un simbol nefericit al consecințelor migrației în masă și al politicilor globaliste radicale de stânga care au permis Invazia Occidentului.”
Nu doar că s-au înșelat, dar niciuna dintre persoanele care au postat mesaje furioase nu a analizat cu atenție ce se întâmplase de fapt, și nici nu s-a întrebat de ce aproximativ 60.000 de oameni luaseră brusc decizia riscantă de a înota până în Ceuta.
Săptămâna trecută, conform publicației El Pais, precum și altor surse media spaniole, internaționale și marocane, mulți marocani au văzut totuși un videoclip pe TikTok care susținea că „granița spaniolă este deschisă și puteți trece fără acte”, ceea ce însemna că puteau ajunge pe continentul european.
Videoclipul părea să facă referire la o hotărâre recentă a Curții Supreme din Spania care îngreunează returnarea migranților ajunși pe mare, dar nu a fost singura încurajare. Alte mesaje, dintre care multe au dispărut acum, le spuneau oamenilor de unde să cumpere costume de neopren, labe de înot, ochelari, colaci de salvare și chiar genți impermeabile pentru documente și telefoane mobile. Capturi de ecran de pe Google Maps le indicau ce secțiuni ale plajei din Ceuta ar putea avea mai puțini polițiști. Polițiștii de frontieră marocani fie nu au vrut, fie nu au putut să îi oprească.
Până duminică, după ce au aflat că, de fapt, nu puteau ajunge în Spania continentală, marea majoritate a migranților se întorseseră în Maroc. Poliția spaniolă îi escorta pe cei câțiva care mai rămăseseră înapoi la graniță.
Nici Vance, nici Farage, nici altcineva nu a recunoscut soluționarea crizei. Și nici nu au vorbit despre tragedia care s-a desfășurat în paralel cu aceasta. Luni, morga din Ceuta conținea 88 de cadavre ale persoanelor care au murit în timpul traversării. Guvernul marocan a declarat că a recuperat alte unsprezece.
Nu există încă dovezi clare despre cine a orchestrat această campanie, deși mi s-a spus că guvernul spaniol face investigații. Dar putem vedea cu siguranță cine a amplificat-o și putem intui de ce.
Deoarece polițiștii de frontieră marocani nu i-au oprit pe potențialii migranți, unii au speculat că înșiși marocanii s-ar fi aflat în spatele incidentului. Prim-ministrul spaniol, Pedro Sánchez, a fost recent în Algeria, unde a avut o întâlnire amicală cu unul dintre marii rivali ai Marocului. De asemenea, este posibil ca Marocul să dorească să pună presiune pe Ceuta și pe un alt oraș spaniol din Africa de Nord, Melilla.
Administrația Trump, care a contestat, de asemenea, controlul Marii Britanii asupra Insulelor Falkland și controlul Danemarcei asupra Groenlandei, ar putea fi interesată de același lucru. Recent, un raport al Congresului a descris orașele ca fiind „sub administrație spaniolă”, și nu ca făcând parte din Spania. Trump însuși are motive să fie mulțumit de Maroc, care s-a alăturat Consiliului său de Pace și a numit o autostradă în onoarea sa.
De asemenea, el are motive să nu îl placă pe Sánchez, care a refuzat să lase SUA să folosească bazele militare spaniole pentru războiul lui Trump din Iran și afirmă că nu va crește cheltuielile de apărare ale țării sale la 5% din PIB, precum restul NATO.
Și alții au avut motive să exploateze incidentul. În interiorul Spaniei, unde administrația și partidul lui Sánchez sunt investigate pentru corupție — un fost lider de partid ar avea presupuse legături cu rețele infracționale din China și Venezuela — prim-ministrul are destui opozanți. Un politician de la Vox, partidul spaniol de extremă dreapta, a vizitat Ceuta și a făcut un apel pentru ca „fiecare să-și apere familia cu orice are la îndemână”. Ministrul ucrainean de externe a publicat o listă cu publicații rusești care s-au alăturat, de asemenea, cu entuziasm acestei campanii.
Ambasadorul Israelului la ONU a intrat și el în dispută, folosind oportunitatea pentru a submina Spania, un apărător vocal al palestinienilor. Poate că, înainte ca Spania „să continue să ne dea lecții, a sosit timpul să explice lumii de ce încă mai menține enclave coloniale în Africa”, a scris el, tot pe X.
Ambasadorul israelian în Spania a declarat imediat că aceasta nu reprezintă poziția oficială a țării, dar speculațiile despre posibilul rol al Israelului continuă la rândul lor. (Ca o paranteză: spaniolii subliniază că orașul Ceuta, spaniol încă din secolul al XVI-lea, precede cu mult țara modernă a Marocului).
Din păcate, toate aceste mesaje au un impact, inclusiv asupra altor guverne europene. În 2015, războiul civil sirian a produs un val masiv de migrație care a fost, de asemenea, filmat și fotografiat, în special după ce Germania a declarat că va accepta sute de mii de victime ale războiului ca refugiați.
Postările de pe rețelele sociale care arătau migranți mergând spre Europa au jucat un rol major în campania Brexit din Marea Britanie, precum și în ascensiunea extremei drepte în Germania. Cicatricile lăsate de această amintire sunt atât de profunde încât mai mulți lideri europeni, inclusiv prim-ministrul social-democrat al Danemarcei și prim-ministrul naționalist al Italiei, l-au acuzat săptămâna aceasta pe Sánchez că a pus în pericol Spațiul Schengen, deși, încă o dată, integritatea zonei nu a fost niciodată amenințată și deși Spania a ajutat Italia să depășească propriile crize legate de migranți.
Am urmărit cum se desfășoară tot acest episod cu un puternic sentiment de déjà vu:
De mai bine de un deceniu deja, politicienii europeni și, de fapt, și cei americani, știu că imaginile reale, false, alterate sau scoase din context cu migranți sărind garduri vor crea imediat o reacție în lanț. Se va folosi o retorică militară — atac sau invazie — și, pentru a-l cita pe Vance, „politicile globaliste radicale de stânga” vor fi învinovățite. Aproape nimeni nu se va întreba de ce atât de mulți oameni sunt atât de disperați să plece încât își riscă viața. Puțini îi vor plânge pe cei morți.
Și, cumva, toată lumea este surprinsă, nepregătită și intimidată atunci când începe unul dintre aceste valuri complet previzibile. Poate că a sosit timpul ca politicienii de centru-stânga și centru-dreapta să înceapă să-și pregătească propriile mesaje.
___
Sursa foto: BBC
