Anti-reformiștii au învins astăzi în Parlamentul României, cu un scor demn de cauze mai bune: 281 de voturi pentru demiterea guvernului Ilie Bolojan. Putem spune multe, inclusiv că este o rușine pentru clasa politică românească, însă realitatea ne va depăși curând, deoarece partea cu adevărat hidoasă a acestei afaceri abia acum iese la iveală. Nu este vorba doar despre consecințele economice pentru cetățeni și despre anularea reformelor, ci mai ales despre seria de trădări politice necesare pentru ca Nicușor Dan să poată pretinde că România funcționează și că va fi guvernată de o coaliție pro-europeană. În definitiv, trădare să fie, dacă interesele PSD și ale președintelui o cer! Oricum, altfel nu s-ar putea forma un nou guvern „pro-european”.
Amintim, pentru rigoare, că fondul moțiunii nu are nicio legătură cu nivelul de trai al cetățenilor, ci cu voința acerbă a grupurilor infracționale organizate care coordonează PSD și AUR — cu câteva focare și în PNL — de a-și salvgarda accesul nelimitat la resurse, în scopul îmbogățirii proprii pe seama populației. Premierul Bolojan a oferit exemple elocvente în discursul său din Parlament privind pretențiile unor consilii județene (în speță, Dolj) de a primi zeci de milioane de euro de la buget pentru proiecte locale pe care nici nu se oboseau să le finalizeze, dar și despre companiile de stat ale căror conduceri preferau să încaseze bonusuri dubioase și uriașe, în detrimentul eficienței și al profitului. În toate domeniile, însă, reformele de bun-simț, menite să oprească risipa și corupția și să reducă deficitul, au deranjat establishment-ul, mai concret „sistemul ticăloșit”.
Punctul de rupere a guvernării a fost, probabil, politica lui Ilie Bolojan de a demantela structurile de abuz și jaf din companiile de stat, în special din energie. Acolo se aflau banii mulți și cea mai mare concentrare de afaceriști de tip mafiot, față de care serviciile nu sunt străine. Pornind de la această evidență, întrebarea este: cum se poate continua o guvernare reformistă, pro-europeană, după moțiunea care a dărâmat tocmai guvernul ce implementa aceste reforme? Aceasta este prima fractură pe care o semnalăm în logica președintelui Nicușor Dan, care ne îndeamnă constant la calm.
A doua fractură apare în discursul lui Cătălin Predoiu, membrul PNL agreat de PSD și nerăbdător să ajungă premier. Imediat după căderea guvernului din care face parte, domnul Predoiu a ținut să critice graba cu care s-a ajuns la acest punct de criză, fără a se fi negociat suficient. Însă negocierile pentru măsurile de restrângere a cheltuielilor statului se poartă încă din iulie anul trecut; atunci ar fi trebuit aprobate primele măsuri, dar au fost amânate luni de zile de către PSD. În plus, reformele pentru care a insistat Ilie Bolojan sunt jaloane în PNRR, având deci un termen precis: 31 august. Ipocrit dovedit și trădător zelos, Cătălin Predoiu se dovedește a fi un partener ideal atât pentru PSD, cât și pentru Nicușor Dan, deoarece președintele abia aștepta căderea guvernului Bolojan. De aceea ne și îndemna să stăm „liniștiți la locurile noastre”. Fie că a făcut-o pentru că era amenințat cu suspendarea de către PSD și AUR, fie că i-au impus-o serviciile și alte grupuri de interese de care ascultă, cert este că Nicușor Dan nu a făcut absolut nimic pentru a salva guvernul reformist. Dimpotrivă, s-a comportat ca un om care, văzând că îi arde casa, nu aruncă nici măcar o găleată de apă pentru a stinge incendiul — pentru că, de fapt, își dorește ca acea casă să ardă. Și iată că a ars.
Înainte de a vorbi despre viitor, suntem obligați să discutăm despre consecințele economice ale acestei moțiuni mincinoase, cinice și artificiale, așa cum a caracterizat-o Ilie Bolojan. Cursul de schimb al monedei naționale cunoaște deja evoluții alarmante. În plus, știm că agențiile de rating au acceptat să mențină un rating pozitiv la limită, cu condiția existenței unui guvern stabil, avertizând asupra riscurilor instabilității politice. Deoarece condițiile lor nu au fost respectate, ne putem aștepta ca recomandările să se schimbe, la fel și ratingul de țară. Dobânzile la care se împrumută România ar putea crește, sau cererile de împrumut ar putea fi chiar refuzate pe piața internațională. Iar dacă nu ne mai putem împrumuta, ajungem rapid la incapacitate de plată și vom fi obligați să cerem ajutorul FMI. Abia atunci vor vedea românii ce înseamnă austeritatea și care este prețul guvernării mafioților.
Totodată, banii europeni sunt probabil pierduți, deoarece reformele nu se vor mai face — doar de aici a pornit întreaga „zaveră”. Bugetul se va dezechilibra, având în vedere că principala sursă de venituri era PNRR, alături de alte fonduri europene. Aceasta înseamnă, din nou, creșterea deficitului, cu riscul real de a pierde banii din fondurile de coeziune. Anul trecut, Comisia Europeană a acceptat să nu suspende accesul României la fonduri abia după ce a analizat programul de guvernare și de austeritate al lui Ilie Bolojan. Acum nu mai există garanția premierului, ci, dimpotrivă, perspectiva dezmățului financiar anunțat deja de Adrian Câciu, care a promis că „banii vor circula din nou în economie”.
Argumentele economice sunt binecunoscute, dar ele nu au contat în fața intereselor baronilor și ale „băieților deștepți”. A fost, de fapt, un dialog al surzilor, pe care și șeful statului l-a ignorat cu nonșalanță. Nu a existat niciun plan alternativ pentru rezolvarea problemelor țării, ci doar obsesia înlăturării lui Ilie Bolojan.
Urmează acum lupta pentru viitor, care începe cu câteva aspecte stranii: atât Sorin Grindeanu, cât și Cătălin Predoiu susțin că trebuie continuată coaliția de guvernare și că „există un protocol”. Un protocol care a fost însă încălcat grosolan de PSD prin votarea moțiunii de cenzură, astfel încât este ridicol să mai susții că ar fi valabil. Este, totuși, o ficțiune care le convine de minune „useliștilor” și lui Nicușor Dan. Cu alte cuvinte, tabăra „iohanniștilor” vrea să-l înlăture pe Ilie Bolojan de la conducere pentru a putea continua guvernarea cu PSD, după modelul „Nicu și Marcel”. PSD, la rândul său, nu dorește nici acum să preia guvernarea, ci i-o oferă pe tavă PNL-ului, cu condiția nominalizării unui om agreat — probabil Cătălin Predoiu. USR, în schimb, a anunțat că nu va mai face parte dintr-un guvern alături de PSD.
Bătălia pentru acapararea PNL de către partizanii colaborării cu PSD a început deja. Aceștia au devenit extrem de activi imediat după adoptarea moțiunii, deși PNL adoptase o rezoluție oficială privind refuzul de a mai negocia un guvern cu PSD. Varianta inteligentă pentru PNL ar fi cea propusă de Bolojan: intrarea în opoziție, împreună cu USR. De acolo, ar putea cenzura eficient viitorul guvern controlat de PSD și ar diminua statutul AUR de principal partid al opoziției, astfel încât, la alegerile din 2028, PNL și USR să se poată prezenta ca un pol de dreapta redutabil. Însă, deși Ilie Bolojan ar dori ca PNL să anunțe imediat trecerea în opoziție, „useliștii” temporizează, așa cum reiese din declarațiile lui Rareș Bogdan, care cere consultarea organizațiilor din teritoriu și „responsabilitate față de români”. Cel mai probabil, PNL se va rupe între susținătorii parteneriatului etern cu PSD și grupul din jurul lui Ilie Bolojan. Suspectăm că președintele va face și el apel la „responsabilitate” — adică la trădarea lui Bolojan — căci, dacă era vorba cu adevărat de responsabilitate, ar fi acționat din timp pentru a salva reformele. Dar să nu îi cerem unui biet pion al sistemului să se comporte ca un rege pe o tablă de șah pe care nu o controlează.
Deși sună toxic, singura soluție morală și corectă pentru guvernare, în acest moment, este o coaliție PSD-AUR, deoarece aceste partide s-au coalizat pentru a dărâma guvernul Bolojan. Este, deci, datoria lor să propună soluții alternative, dacă le dețin. Însă nici PSD nu vrea să guverneze cu AUR, nici AUR cu PSD, iar Nicușor Dan nici nu ia în calcul aducerea AUR la guvernare. Acest lucru nu face decât să confirme că moțiunea este, de fapt, răspunsul la un ordin imperativ venit de la structurile oculte ale căror interese au fost lezate de reformele lui Ilie Bolojan.
Dacă se va face voia președintelui, Ilie Bolojan va fi trădat, iar PSD, împreună cu un nucleu „iohannist” din PNL — secondat sau nu de UDMR și de eternii trădători din grupul minorităților naționale — vor alcătui un nou guvern, pro-european doar cu numele și mafiot în esență. Politica acestui guvern nu poate fi decât dezastruoasă pentru economie și pentru cetățeni. Astfel, în loc de „România, încotro?”, cum s-ar putea întreba lumea în mod legitim, cei mai mulți se vor întreba exasperați, amintindu-și de Marin Sorescu: „Noi unde fugim de acasă?”.
