Într-un comunicat de presă dat după ce premierul Ilie Bolojan a anunțat o serie de măsuri de intrare în normalitate cu privire la pensiile magistraților, CSM deplânge ,,veritabilul dictat” la care ar fi supuși magistrații.
Într-un limbaj de lemn, plin de contradicții, non-sensuri și incoerențe, se susține că măsurile ar afecta independența justiției. Un alineat începe cu expresia ,,maniera de comunicare”, deci cu referință la guvern, se continuă cu ,,manifestare abuzivă și discreționară a prerogativelor puterii executive”, și se încheie cu ,,se aruncă în derizoriu” principiul cooperării între autorități și statutul de putere în stat al justiției. Se deplânge încălcarea Constituției, deci CSM se substituie CCR, se înfrâng principiile securității juridice (!?) și așteptării legitime (!?). Se arată că magistrații sunt ,,stigmatizați” cu scopul de a se submina puterea judecătorească și independența justiției.
Vedem cum comunicatul CSM vine cu o noutate absolută: în România justiția ar fi independentă. Atunci când un violator de minore este scăpat de Lia Savonea (noul președinte al Înaltei Curți – printr-o ilegalitate uriașă, mulți ani în CSM, și al cărei spirit conduce încă tot ce se petrece în CSM) pe motiv că minora și-ar fi dat acordul, pesemne, pentru CSM, asta înseamnă că justiția este independentă: a-i scăpa pe violatori, criminali și hoți. Tot independența justiției ar fi și când procurorul Panait a preferat să-și pună capăt zilelor. S-a aruncat în cap de la etaj pentru că era independent, voia să dea o decizie de NUP sau IUP după propria conștiință. De independent ce era s-a sinucis. Tot independență ar fi și când dosarul Revoluției este purtat de la Ana la Caiafa, de 35 de ani. La fel, dosarul mineriadei sau alte zeci de mari dosare.
După CSM, independența justiției înseamnă că procurorii să privească în altă parte atunci când au loc ilegalități, sau, dacă cumva se decide începerea urmăririi penale, dosarul este plin de erori de procedură pentru ca, chiar și un avocat debutant să poată scăpa de pedeapsă pe cei puternici sau pe cei cu bani (a se citi: pe oamenii politici) – vezi, recent, cazul Piedone și ascultarea telefonului.
Independența justiției înseamnă, după CSM, ca judecătorii să condamne o bătrânică ce a trecut pe roșu și să scape pe un cetățean ce conducea, cu viteză și băut, dar care a ucis cinci persoane. Cazul cel mai celebru de independență este albirea lui Piedone – nu numai că a fost scăpat, dar a fost reabilitat. Morții de la Colectiv nici măcar nu mai există. Familiile, care cer dreptate de atâția ani, sunt extrem de fericite cu asemenea justiție independentă.
Ajung acum la adevăratul sens al independenței justiției: după CSM, organul ce apără independența și reputația profesională a magistraților, justiția românească este independentă de dreptate, nu are nicio legătură cu adevărul, cu valorile societății democratice, statul de drept și drepturile omului. În loc să fie oarbă (legată la ochi – pentru că toți cetățenii sunt egali în fața justiției, fie că sunt săraci sau bogați, oameni politici sau simpli muritori), la noi justiția este de o lipsă de independență uriașă – vizibilă nu numai în interiorul sistemului, dar și din afara sa, de către societatea civilă.
Trec acum la problema pensiilor și salariilor. Trec peste discrepanța uriașă dintre pensiile magistraților și ale restului populației (de 10 ori; subliniez, de 10 ori: pensia medie a magistraților este de 5000 euro, iar pensia medie a restului populației este de 500 euro), trec peste aberația de a primi pensie la 47-49 de ani și vreau să subliniez faptul care a condus la starea aceasta de lucruri. Pentru cineva din exterior, pentru societatea civilă, este evident că acest sistem aberant este făcut pentru a se oferi taxă de protecție (sau mită) pentru oamenii bogați și pentru oamenii politici: ,,noi vă dăm pensii și salarii mari, voi ne lăsați în pace” – exact așa au spus Dragnea, Năstase și alți șefi pesediști ce au inventat acest sistem de furt din banii bătrânilor, copiilor sau bolnavilor.
Cum este previzibil că în aceste zile vor părăsi sistemul toți ,,independenții” din magistratură, se naște speranța că tinerii care rămân acolo sau cei care vor intra în anii următori vor reuși să distrugă complet această justiție vândută și vor instaura cu adevărat, pas cu pas, zi de zi, secundă de secundă, o justiție independentă.
Subminarea puterii judecătorești, de care se plânge cu lacrimi de crocodil CSM, se face nu prin diminuarea pensiilor, ci prin felul cum se achită de sarcina justiției judecătorii și procurorii. Onestitatea și bunul simț sunt noile valori care ar trebui să fie cultivate din facultăți, apoi în ISM. Numai printr-un efort continuu, de mulți ani de acum înainte, am putea spera, ca măcar copiii sau nepoții noștri, să trăiască într-o țară în care justiția să fie cu adevărat independentă.
