Este timpul să luăm în serios teoria despre abundență.
Donald Trump pierde vizibil din putere și este important să începem să ne gândim serios la ceea ce urmează după el. Nu este un secret că am fost un mare susținător al discuțiilor pentru Abundență, popularizată anul trecut de Ezra Klein și Derek Thompson într-o carte cu același nume.
Esența „teoriei abundenței” constă în reconstruirea capacității statului american și crearea unui guvern care să poată construi din nou. În fruntea listei se află locuințele și infrastructura — bunuri publice care vor atenua semnificativ criza accesibilității financiare pentru americanii de rând.
În ultimele decenii, Statele Unite și-au pierdut din capacitatea de a guverna, un vid care a fost cel mai evident în eșecul său de a mai construi. Există astăzi un deficit uriaș în ceea ce privește întreținerea drumurilor, a podurilor și a rețelelor de utilități publice existente, ca să nu mai vorbim de lucrurile noi pe care ne-am dori să le avem, de pildă trenurile de mare viteză.
Declinul capacității statului are o serie de cauze.
Printre cele mai importante se numără multitudinea de restricții pe care ni le-am impus singuri, un fenomen pe care expertul în drept Nick Bagley îl numește „fetișul procedurilor”. Conform lui Marc Dunkelman, ne-am îndreptat începând cu anii 1960 către o mentalitate jeffersoniană, în care guvernul este privit ca o amenințare la adresa libertăților noastre; el argumentează că trebuie să redobândim o perspectivă „hamiltoniană”, prin care să vedem guvernul ca pe o forță a schimbării progresiste.
Tinerii competenți și capabili să utilizeze eficient tehnologia nu își mai doresc în zilele noastre să lucreze în administrația publică, iar noi am externalizat bunurile și activitățile publice către contractori privați, care au propriile lor agende. Guvernul nostru este adesea lipsit de capacitatea de a-i monitoriza în mod corespunzător pe cei pe care i-a angajat să îi facă treaba.
A avea o agendă pozitivă va fi crucial dacă vrem să depășim actuala criză a democrației americane.
Donald Trump este pe cale să devină cel mai slab președinte din istoria noastră, desconsiderând valorile democratice fundamentale și lipsindu-i demnitatea și empatia necesare unui președinte. Nu vom putea depăși moștenirea sa pur și simplu criticându-l. Trebuie să recunoaștem că autoritarismul lui Trump a apărut, în parte, din percepția că guvernul nostru nu este capabil să facă nimic bine și că avea nevoie de un lider puternic ca el pentru a produce rezultate. Nu poți învinge un potențial lider autoritar doar prin critici; dacă democrații vor să revină vreodată la putere, trebuie să explice ce lucruri pozitive vor realiza și cum va deveni țara un loc mai bun peste cinci sau zece ani.
Agenda Abundenței nu este despre a satisface lăcomia corporațiilor sau despre a umple buzunarele oligarhilor. Mai degrabă, ea urmărește obiective progresiste, cum ar fi transformarea locuințelor în bunuri accesibile sau abordarea unor provocări precum schimbările climatice. Ca american, am fost mândru să urmăresc recent echipajul Artemis 2 orbitând în jurul lunii. Să sperăm că acesta va fi începutul unei serii de noi explorări. Însă ar trebui să ne dorim ca aceasta să fie o realizare colectivă a întregii țări, și nu proiectul de orgoliu al unui singur individ bogat.
Recuperarea capacității statului este un obiectiv pe care ar trebui să ni-l asumăm cu toții.
Seria de articole în curs de desfășurare publicată de American Purpose pe platforma Persuasion, intitulată „The ‘Deep State’ and Its Discontents”, a abordat deja multe dintre problemele care stau în calea Abundenței.
Speranța mea este să continui pe această linie, oferind sugestii concrete despre modul în care statul american își poate recupera capacitatea de a construi și de a duce lucrurile la bun sfârșit.
Rămâneți aproape.
