Cu ani în urmă, Marin Sorescu scria o carte pentru copii foarte simpatică intitulată Unde fugim de acasă? Un fel de ghid de navigație la ieșirea din copilărie, plin de poezie, umor și spumoase jocuri de cuvinte. Mă tem că acum mulți adulți își vor pune această întrebare, îngroziți de rezultatul alegerilor prezidențiale de duminică. Momentul a marcat clar ieșirea din iluzia rezilienței democrației și orientării euroatlantice a României.
Manipulat de retorica anti-occidentală, putinistă, xenofobă, legionaroidă și anti-democratică a unui candidat propulsat pe TikTok de finanțatori obscuri, evident susținut de rețele oculte pro-Kremlin, cu complicitatea greu de contestat a serviciilor, electoratul mai puțin sofisticat intelectual și educațional, dar frustrat în mod justificat de proasta guvernare și corupția coaliției PSD-PNL impusă de Klaus Iohannis, președintele cu comportament de faraon și dispreț față de români, a votat masiv împotriva candidaților PSD și PNL, declanșând o criză de sistem. Provocarea la adresa forțelor democratice este acum să transforme această criză într-o oportunitate pentru relansarea democrației liberale și a salva apartenența României la comunitatea euroatlanntică.
Deși Elena Lasconi l-a scos practic pe Marcel Ciolacu din cursa prezidențială, fie și la un scor strâns, sarcina forțelor democratice este sisifică: pentru a-l învinge pe Călin Georgescu pe 8 decembrie, va fi nevoie de o amplă coaliție a forțelor democratice, pro-occidentale, la care să participe practic și PSD, și PNL, alături de USR, Forța Dreptei și partidele de tipul REPER, SENS, DREPT etc., dispuse să uite de vanitățile proprii, fără miză națională.
Poate că PNL, eliberat de conducerea aservită lui Iohannis și de dependența nefastă de acesta, se va alătura USR; poate că și micile partide vor înțelege miza confruntării finale, căci nu sunt total lipsite de inteligență, dar PSD cu greu se va alătura unei astfel de coaliții anti-suveraniste, judecând după faptul că duminică seara Marcel Ciolacu încerca să atragă de partea sa electoratul AUR și SOS.
Probabil că Marcel Ciolacu va demisiona, cum va demisiona și Nicolae Ciucă, dar nu este deloc sigur că liderii PSD vor putea depăși afinitățile lor structurale cu partidele suveraniste anti-europene. Aceste afinități au fost perfect vizibile în ultimii ani, când PSD și PNL au patronat tacit creșterea AUR și SOS, promovând un discurs voalat anti-european și făcându-se părtașe la anularea discursului lui Zelenski în Parlament la presiunea Dianei Șoșoacă, la acoperirea relațiilor lui George Simion cu serviciile ruse, la provocarea artificială a scandalului Bîstroe și a protestelor anti-ucrainene ale fermierilor de anul trecut.
Cu greu deci va fi adus electoratul PSD, care rezonează de fapt la retorica suveraniștilor pro-Putin, într-o coaliție anti-Călin Georgescu. Iar partidele suveraniste (AUR, SOS etc.), care se vor grupa probabil în jurul lui Călin Georgescu, după cum a și promis duminică seară George Simion, totalizează astăzi o treime din voturi. Să ne amintim totodată că, pentru PSD și PNL, inamicul politic nr. 1 nu a fost niciodată AUR sau SOS, și cu atât mai puțin Călin Georgescu, ci USR și Elena Lasconi, atacați zilnic și sistematic în toate emisiunile unor televiziuni mercenare, care continuau apoi atacurile pe cont propriu.
Adăugăm la ambiguitățile liderilor PSD și PNL și la simpatiile suveraniste ale electoratului lor rețelele filierei pro-ruse, care include de acum și BOR, și ne dăm seama cât de grea va fi bătălia. Duminică, în unele biserici, s-a citit o rugăciune pentru salvarea „neamului românesc” de străinii care îl umilesc, pentru un conducător care crede în Dumnezeu și pentru salvarea României cu teritoriile cedate. Cu alte cuvinte, revizionismul putinist a câștigat cel puțin o parte din înaltul cler al BOR.
Și totuși, bătălia trebuie dată, în speranța că orientarea pro-occidentală a USR și a candidatei sale vor avea câștig de cauză. Ea poate fi câștigată dacă electoratul va înțelege că pericolul RO-EXIT este real, ca și ieșirea din NATO și reorientarea în favoarea regimului criminal de la Kremlin, căci, desigur, cum spune Călin Georgescu, Putin își iubește țara, deci este un model de urmat. Riscăm să ne predăm Rusiei cu arme și bagaje.
Dacă Michel Houellebecq ar fi trăit în Est, probabil că Soumission nu s-ar fi referit la acceptarea islamiștilor, ci la acceptarea lui Putin.
Deci vom avea de luptat direct cu oamenii lui Putin, nu doar cu partidele sistemului ticăloșit, ca să ne salvăm locul în civilizația occidentală.
Interesant și crucial este acum ce se va întâmpla cu partidele actualei puteri. Se vorbește deja intens despre demisia lui Nicolae Ciucă și despre cea a lui Marcel Ciolacu, logice în contextul dezastrului din 24 noiembrie și în perspectiva alegerilor parlamentare din 1 Decembrie, care se pot transforma într-un nou dezastru pentru cele două partide de guvernare și un triumf pentru suveraniști. Culmea ironiei este că alegerile parlamentare au fost programate între cele două tururi ale prezidențialelor tocmai pentru a asigura o victorie clară pentru PSD și PNL. Chiar și așa, doar o înlocuire rapidă a conducerilor perdante ale celor două partide le mai poate salva.
Dacă PSD nu are lideri credibili cu care să-l înlocuiască pe Ciolacu, căci nu a promovat oameni de calitate, în schimb PNL ar putea încropi o echipă de succes, condusă eventual de Ilie Bolojan, care să renunțe la stupida aroganță a echipei Ciucă față de USR, și să asigure salvarea PNL în cadrul unei coaliții pro-democrație și pro-Occident (Unde este geniala Raluca Turcan care îi cerea Elenei Lasconi să se retragă în favoarea lui Ciucă, pentru că ar fi incapabilă să câștige?!).
Dar lupta va fi cumplită, căci serviciile nu joacă de partea democrației și a pro-occidentalilor, iar pe televiziunile mercenare nu poți conta. Dar merită întotdeauna „să lupți lupta cea bună”, ca să-l cităm pe Apostolul Pavel.
Prima bătălie, esențială, va fi deci la parlamentare, care au menirea să-i asigure sprijin politic Elenei Lasconi în vederea unei istorice și imperios necesare victorii în finala prezidențialelor. Dacă ipotetica coaliție democratică nu va reduce elanul suveraniștilor pe 1 Decembrie, atunci șansele Elenei Lasconi pe 8 decembrie se vor reduce simțitor. Deocamdată însă totul, adică viitorul nostru în UE, se joacă.
Iar la întrebarea din titlu „unde fugim de acasă?” vom răspunde, parafrazându-l pe Alexei Navalnîi: nicăieri.
România este țara noastră, alta nu avem, și, așa cum este, trebuie apărată. De ce ar trebui să i-o predăm la cheie lui Putin?
