Astăzi este ultima zi în care încă mai sper că viitorul ministru al educației va fi un om care înțelege preuniversitarul. Pentru că aici sunt problemele reale.
Coaliția a plecat la drumul greu al negocierilor cu o garnitură de rectori la cârmă, care, în discuțiile de așezare a liniei comune de acțiune pe următorii 4 ani, a cerut mai multă autonomie în mediul universitar. Am înghițit în sec. Le-am spus că deja au. Să ia și mai multă, dar să lase preuniversitarul să respire. Mi s-a întors din partea unora un zâmbet ironic, iar din partea altora, o închidere automată de urechi.
Am plusat spunându-le că atunci era momentul pentru o reformă autentică, pentru că până la alegerile următoare mai sunt 4 ani și că avem timp, și majoritate, și energie să facem reforme. Și că campaniile electorale nu se mai câștigă cu profesorii scoși cu japca pe străzi în geci roșii, galbene sau verzi. Ci cu TikTok. Și că acum e timpul pentru depolitizare. Să avem curaj!
Vreo doi mi-au dat dreptate și am sperat că, în sfârșit, voi vedea acel act ratat de două ori, Pactul pentru educație, prinzând formă cu măsuri relevante, consistente, măsurate și logice pedagogic.
M-am înșelat, așa cum s-au înșelat și miile de elevi și studenți, profesori, directori de școli și părinți.
Școala e o țesătură fină, nu poți intra cu bocancii în ea fără să îți asumi că o vei face zdrențe. Și chiar asta s-a întâmplat. Nereformele din vară au îmbătrânit dramatic corpul de profesori, au crescut nepermis de mult numărul elevilor în învățământul simultan, au demotivat elevii și au speriat profesorii maturi, cu experiență, care s-au văzut, după o viață la catedră, cu lefuri mai mici.
Am văzut mesaje de la unii oameni din educație pe care îi respect și cărora le cer sfatul, adevărate colecții de așteptări. Pertinente.
Dragă ministră sau ministru al educației, eu am doar două:
- Mai puțină politică și mai multă pedagogie. Atunci când ai luat foarfeca în mână, înainte de a tăia, cauți motivațiile și argumentele pedagogice, și apoi pe cele financiare sau de interese.
- Pactul pentru Educație: această coaliție, cu toate bubele ei, e o fereastră de oportunitate. Dar doar dacă vei înțelege că pactul nu este doar o bucată de hârtie. Hârtie am mai avut și nu ne-a folosit. Dacă în spatele hârtiei nu va fi creat un mecanism funcțional și INDEPENDENT, populat cu experți, cu mână liberă și voce, sărăcia în România se va adânci. Și sărăcia nu e prietena educației.
