De săptămâna trecută, campania electorală pentru alegerile prezidențiale a intrat într-o fază dură și periculoasă, iar săptămâna care tocmai a început, ultima din campanie, nu promite să aducă nimic bun, fie și pentru faptul că debutează cu evenimentul organizat de RomâniaTV, postul lui Sebastian Ghiță, la Hotelul Intercontinental, unde Donald Trump Jr. se va întâlni cu o cohortă de personaje dubioase din lumea afacerilor, cunoscute pentru conexiunile politice care duc către Victor Ponta. Oficial, fiul președintelui SUA caută să consolideze legăturile care ar putea fi benefice afacerilor familiei sale și promovării ideilor politice ale asociaților săi. Neoficial, evident că este un gest de susținere pentru Victor Ponta și orice alt promotor al iliberalismului și al temelor Kremlinului în faza finală a campaniei electorale.
Vom reveni la Victor Ponta, dar deocamdată începem cu un aspect mai greu de înțeles, și anume sprijinul tot mai apăsat manifestat de președintele interimar Ilie Bolojan pentru candidatul coaliției de guvernare, Crin Antonescu. Lăsăm la o parte, deși nu este lipsit de importanță, faptul că, în calitate de șef al statului, fie și interimar, domnul Bolojan nu ar trebui să se implice în nicio campanie, dar nu încetăm să ne întrebăm cum poate spune domnul Bolojan că are încredere în Crin Antonescu, cunoscând bilanțul activității sale politice și afilierile sale dubioase din PNL, în timp ce același președinte Ilie Bolojan îl avertizează, cât se poate de corect, pe premierul Ciolacu asupra pericolelor refuzului guvernului de a reduce cheltuielile și de a face reformele necesare în domeniul administrației centrale și locale și în cel al managementului companiilor de stat. Deși contradicția este evidentă, nimeni nu a vrut să-l întrebe totuși pe domnul Bolojan cum crede că vor scăpa românii de mărirea taxelor și impozitelor, asupra cărora avertizează tot mai mulți economiști serioși, de vreme ce se știe că, dacă ar ajunge la Cotroceni, Crin Antonescu l-ar menține premier pe Marcel Ciolacu și nu l-ar tulbura cu nicio solicitare.
De ce să susții așadar atât de vizibil și activ un candidat despre care știi că nu va face nimic din ceea ce tu ești convins că trebuie făcut pentru deblocarea României? Dar, ce să-i faci, candidatura lui Crin Antonescu și toată campania aferentă sunt predicate pe imperativul „stabilității” politice, pe care, teoretic, o poate asigura numai actuala majoritate politică, singura posibilă fără extremiști. Dar câtă vreme va dura oare această majoritate? Câtă vreme vor rămâne PSD și PNL în actuala formulă? Tensiunile din partide sunt evidente; excepție face UDMR, această oază de stabilitate anti-reformistă, această piatră de moară agățată de gâtul democrației liberale din România, care îi va asigura probabil și domnului Antonescu cel puțin 5% din voturi, grație electoratului său disciplinat.
Pericolele unor rupturi în PSD și PNL pot fi identificate chiar din mersul campaniei. În PSD, poziția lui Marcel Ciolacu, marele susținător și finanțator al lui Crin Antonescu, este direct amenințată de Victor Ponta, care continuă să ducă o campanie exasperantă pentru pro-europeni și pentru apărătorii democrației liberale, dar destul de bine calibrată, în ciuda gafelor scandaloase legate de obținerea cetățeniei sârbe și inundarea – reală sau fictivă – a satelor românești de dragul salvării Belgradului și de statutul său de plagiator dovedit, scăpat de o condamnare pentru corupție doar în urma schimbării legislației care introducea inadmisibiltatea probelor obținute de DNA pe vremea doamnei Kӧvesi.
În weekendul care tocmai s-a încheiat, Ponta a marcat chiar puncte importante printr-un discurs pe teme economice, în care a atacat frontal și documentat guvernul Ciolacu. A fost încă o salvă bine țintită împotriva actualului lider al PSD, care, de altfel, îl susține pe Crin Antonescu doar pentru că se teme de Victor Ponta. Are și de ce, pentru că, indiferent de rezultatul prezidențialelor, Victor Ponta rămâne un ghimpe în coasta lui Marcel Ciolacu și nu va renunța la ambiția de a-i lua locul, cel puțin în fruntea PSD. Iar poziția domnului Ciolacu a fost mult șubrezită nu numai din cauza scandalului Nordis, ci și după eșecul de la prezidențialele de anul trecut, când nu a reușit să intre în turul 2, și după alegerile parlamentare în urma cărora PSD a obținut cel mai slab rezultat din istoria sa.
În concluzie, pentru acea facțiune din liderii PSD care își caută salvarea într-o apropiere de extremiști, Victor Ponta reprezintă o opțiune tentantă pentru viitor, mai ales că nemulțumirea generală față de proasta guvernare girată de Marcel Ciolacu și echipa lui ar putea necesita la un moment dat, dacă vor crește taxele și impozitele, un sacrificiu ritual al liderului.
Nu putem deci paria pe supraviețuirea politică a lui Marcel Ciolacu și în niciun caz pe retragerea lui Victor Ponta din politica activă, cu consecințe pe care nu ne aventurăm să le anticipăm. Precizăm doar că ele nu pot fi benefice nici pentru democrație, nici pentru reforme, nici pentru parcursul euro-atlantic al României. Ponta este totuși un cățel care se gudură hiperactiv pe lângă Trump și s-a gudurat deja copios pe lângă Putin, Xi Jinping și Erdogan – adică toți marii lideri „democrați” și vizionari ai lumii!
Dacă nu putem fi siguri de coeziunea PSD în lunile următoare, nici pe cea a PNL nu putem paria. Partidul a devenit un conglomerat de facțiuni – cea toxică a fostei conduceri dominate de Lucian Bode și Rareș Bogdan, cea la fel de toxică în jurul domnilor Hubert Thuma și Eduard Hellvig, comandată de Dan Voiculescu, care a și impus candidatura lui Crin Antonescu, și cea difuză a nemulțumiților de subordonarea față de PSD.
Sociologii ne spun că o bună parte a electoratului liberal îl preferă pe Nicușor Dan lui Crin Antonescu, ceea ce poate sugera că și PNL s-ar putea rupe după alegeri. Nu se știe unde se va așeza atunci Ilie Bolojan, dar la un moment dat va trebui să dea și el dovadă de consecvență în promovarea reformelor, dacă vrea să rămână relevant în politică.
Mai trist este că nici PSD, nici PNL, nici UDMR nu fac cu adevărat o campanie împotriva extremiștilor, ci împotriva lui Nicușor Dan și a Elenei Lasconi. Experți la navigarea „sub radar”, extremiștii reușesc astfel să dea lovituri care ar trebui să ne pună pe gânduri, cum a fost de pildă relansarea campaniei „turul 2 înapoi”, prin decizia judecătorului Alexandru Vasile de la CA din Ploiești, care a admis o plângere împotriva hotărârii CCR de anulare a alegerilor prezidențiale din 2024. Anularea promptă a acestei decizii aberante juridic de către ÎCCJ a oprit, din fericire, elanul susținătorilor candidaților George Simion și Victor Ponta, ambii auto-declarați succesori ai lui Călin Georgescu.
Rămâne totuși faptul că extremiștii din AUR, POT și din jurul lui Victor Ponta beneficiază de complicități din interiorul instituțiilor statului, dovedite și de accesul AUR la importante baze de date cu informațiile personale ale alegătorilor seniori și ale unor preoți, ceea ce i-a permis lui George Simion să le trimită scrisori personalizate.
Din nefericire, niciunul din candidații pretinși pro-europeni nu militează constant și ferm pentru demantelarea structurilor de sprijin ale izolaționiștilor – nu mă refer la câteva mențiuni generale din programele de campanie, ci la un discurs articulat și apăsat pe această temă. Unii poate ar dori să o facă, dar nu au forța politică necesară, căci partidele sunt deocamdată preocupate de interese de grup și de propria supraviețuire și nu riscă un conflict deschis nici cu structurile de informații, nici cu electoratul nemulțumit de sistem, din care speră să atragă măcar câteva procente.
În sfârșit, să consemnăm și un recent sondaj Atlasintel privind preferințele alegătorilor din diaspora. Câștigător detașat, cu 56%, ar fi George Simion, urmat la mare distanță de Nicușor Dan cu 14,2%, în scădere cu 6% față de măsurătoarea anterioară. Ponta ar primi sub 1% din voturi, iar Crin Antonescu, un rușinos 3,9%. Dominația extremiștilor confirmă succesul lui Călin Georgescu de anul trecut și eficiența celor care promovează discursul extremist în diaspora.
Dacă se vor confirma, cifrele Atlasintel sugerează că votul diasporei ar putea fi decisiv în privința celui de-al doilea candidat care ar intra în turul doi. Sociologul Bruno Ștefan demonstra duminică seara la B1TV că acest vot l-ar putea ajuta pe Nicușor Dan să intre în finală, în dauna lui Crin Antonescu, ceea ce i-ar da dreptate lui Traian Băsescu, care l-a avertizat pe Marcel Ciolacu că „diaspora poate face președinți” – evident, doar în scenariul în care Nicușor Dan va mobiliza cu succes în turul 2 tot votul anti-extremist, anti-PSD și pro-european.
Cu alte cuvinte, s-ar putea ca scenariul lui Ciolacu de a manipula din nou alegerile, forțând un al doilea tur între candidatul PSD și eternul George Simion, să se dovedească perdant și anul acesta, cum s-a dovedit și anul trecut. Ar fi bine.
Nu facem predicții, cum nu am făcut niciodată în acest spațiu, dar observăm cu interes că Victor Ponta s-a retras în ultimul moment din dezbaterea cu candidații la președinție programată în seara aceasta la Digi24, sub pretextul ridicol că nu a fost invitat și Călin Georgescu. Motivul real rămâne necunoscut, dar nu credem că refuzul unei dezbateri poate juca în favoarea sa.
În tot cazul, chiar dacă vom putea evita la limită o victorie zdrobitoare a extremiștilor, pericolul pe care aceștia îl reprezintă nu va dispărea, pentru că Putin și lacheii lui nu renunță niciodată.
Lupta împotriva acestor forțe malefice nu va putea fi însă doar a președintelui, dacă va fi unul din candidații democrați, ci va trebui să fie a tuturor cetățenilor care nu doresc să piardă ceea ce România a câștigat cu atât efort și atâtea sacrificii. Mai discutăm pe această temă după alegeri. Până atunci, singurul meu îndemn este să urmați exemplul lui Hercule Poirot și să vă folosiți la maximum materia cenușie („the little grey cells”).
