În luna mai a avut loc la Praga Conferința de securitate GlobSec, un eveniment ce a reunit 1.800 de lideri, miniștri și experți din întreaga lume pentru a discuta provocările actuale de securitate. Aici, Maia Sandu a fost distinsă, alături de președinta Parlamentului European, Roberta Metsola, cu Premiul GLOBSEC pentru apărarea democrației și promovarea parcursului european al Republicii Moldova. Premiul a fost precedat de discursul Annei Applebaum, pe care îl reproducem cu introducerea autoarei.
____________________________
Introducerea autoarei
La începutul acestei luni, am ținut un discurs de laudatio pentru Maia Sandu, președinta Republicii Moldova. Aceasta a primit un premiu din partea Globsec, grupul central-european de politici publice, în cadrul conferinței lor anuale de securitate de la Praga.
M-am întâlnit cu Maia Sandu de mai multe ori, cel mai memorabil moment fiind în timpul unei vizite în Moldova din 2022, descrisă în paginile revistei The Atlantic, la doar câteva luni după invazia Rusiei în Ucraina. La acea vreme, situația ei părea destul de sumbră. Războiul se desfășura la granițele țării sale, nu avea o armată demnă de acest nume și nu deținea niciun control asupra a ceea ce ar fi putut urma.
Pentru cei care nu cunosc foarte bine situația Moldovei, iată un scurt istoric privind geografia dificilă a țării și o pagină de istorie. Moldova este prinsă la mijloc între România și Ucraina. Originile artificiale ale națiunii moderne se regăsesc în invazia României de către Stalin în 1940 și în decizia sa ulterioară de a diviza România interbelică în două părți, Moldova fiind astfel absorbită de URSS. Limba principală este româna, deși o minoritate vorbește și limba rusă. O fâșie îngustă din estul țării, numită Transnistria, este un mini-stat separatist care și-a declarat independența, cu sprijinul Rusiei, în 1991. De atunci, Transnistria a funcționat ca un protectorat rusesc și un „conflict înghețat”.
De la obținerea independenței, Moldova s-a aflat sub o presiune rusească constantă. Trupe rusești sunt staționate în Transnistria. Oligarhii cu legături la Moscova au transformat Moldova și Transnistria în adevărate centre de spălare de bani și contrabandă.
Anul trecut, rușii au declanșat un război informațional total asupra alegerilor parlamentare din Moldova, oferind bani oamenilor pentru a susține și a vota candidați pro-ruși. Jurnaliștii de la BBC au realizat o investigație solidă asupra campaniei rusești, trimițând chiar și un reporter sub acoperire într-un grup care primea instrucțiuni despre cum să publice materiale menite să discrediteze alegerile și pe Maia Sandu, în schimbul unor sume de bani.
Cu toate acestea, partidul pro-european al Maiei Sandu a ieșit învingător, datorită unei campanii asidue, propriilor contra-mesaje și acțiunilor rapide împotriva celor care încălcau legea. Aceasta a fost o victorie cu adevărat crucială: imaginați-vă dificultățile, atât pentru România, cât și pentru Ucraina, dacă teritoriul dintre ele ar fi fost sub controlul Rusiei. Imaginați-vă ce s-ar întâmpla dacă un guvern pro-rus din Moldova ar fi susținut și consolidat de trupele rusești.
Însă, din cauza tumultului de evenimente care au loc în prezent, această poveste de succes a trecut oarecum neobservată.
Domnule președinte, Doamnă președintă, Excelențele Voastre, Doamnelor și Domnilor,
În vara anului 2022, prima vară a războiului din Ucraina, am vizitat-o pe Maia Sandu la palatul prezidențial din Moldova, un edificiu masiv din oțel și beton, construit inițial pentru a găzdui Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești.
Mulți dintre cei care au ocupat acea clădire, înainte și după 1991, erau bărbați corpolenți, cu figuri aspre și conexiuni clandestine — sau nu chiar atât de clandestine — cu Rusia. Președinta Sandu nu semăna deloc cu ei și nici nu vorbea ca ei.
Președinta Republicii Moldova a crescut într-o regiune rurală a țării, fiind educată de un tată medic veterinar și o mamă învățătoare, fără absolut nicio legătură cu vechea nomenclatură. Și-a croit drumul spre Harvard și Banca Mondială prin forța muncii și a talentului său.
La acea întâlnire, Maia Sandu mi-a mărturisit că își dorește să aducă prosperitatea în Moldova și să consolideze democrația. „Acesta a fost cel mai mare vis al meu”, a spus ea: „Să am șansa de a mă concentra pe gestionarea provocărilor interne, fără a ne confrunta cu alte complicații în jurul nostru și în regiune.”
Președintei Sandu nu i s-a oferit niciodată această șansă. În schimb, de la alegerea sa în 2020, Sandu a fost nevoită să lupte simultan atât cu provocările interne ale Moldovei, cât și cu provocările externe ale Europei. Dar a făcut-o cu un succes absolut de invidiat.
Să ne reamintim unde se afla Moldova înainte de alegerea sa.
Țara era săracă, granițele erau vulnerabile, iar al doilea oraș ca mărime — Tiraspolul — era, și este încă, ocupat de trupe rusești care pozează drept armata unei țări imaginare.
Moldova era recunoscută pentru corupție, spălare de bani, propagandă dirijată și criminalitate organizată de stat. Din 2022, Moldova se află direct în prima linie a războiului hidos dus de Rusia în Ucraina.
Pe acest fundal, președinta Sandu a realizat lucruri pe care niciun expert serios nu le-ar fi prezis.
Atunci când Gazprom a sistat furnizarea de gaze către Moldova cu scopul de a îngheța o țară mică pentru a o supune, guvernul Sandu a reușit să înlocuiască gazul rusesc cu surse de aprovizionare europene.
În prezent, Moldova deține statutul de țară candidată la UE, iar negocierile sunt deja în curs de desfășurare. Perspectiva aderării Moldovei în 2028, adică peste doar doi ani, este una ambițioasă, dar nicidecum nerealistă.
Apoi, în septembrie anul trecut, când Rusia a pompat sute de milioane de euro în alegerile din Moldova — cumpărând voturi, orchestrând atacuri cibernetice, lansând amenințări cu bombă și desfășurând provocatori antrenați — Președinta Sandu a ripostat puternic, folosindu-se de campanii de informare publică și de forța legii.
Partidul ei a depășit absolut toate aceste obstacole pentru a câștiga detașat o majoritate parlamentară absolută, obținând cincizeci la sută din voturi.
Iar acel partid este o formațiune pe care ea și echipa ei au construit-o de la zero: Fără oligarhi, fără interese de afaceri ascunse, bazându-se doar pe donații mici și voluntari. Oricine a încercat vreodată să conducă un partid politic curat într-o țară săracă, marcată de un trecut corupt, va înțelege pe deplin amploarea acestei realizări.
Succesul ei este vital nu doar pentru Moldova, ci pentru întreaga Europă.
La fel ca victoria noului guvern de la Budapesta, președinta Maia Sandu a demonstrat că marșul triumfal al autocrației nu este inevitabil. Viitorul nu le aparține bărbaților cu figuri reci care insistă că vorbesc în numele „poporului adevărat”, în timp ce, în realitate, nu fac decât să impună autocrația și corupția.
Mai există încă loc în politică pentru lideri muncitori, idealiști, cu o bază morală profundă.
Când ne-am întâlnit în 2022, Președinta Sandu mi-a spus că dorește să demonstreze faptul că „democrația nu trebuie blamată pentru corupție, pentru sărăcie.”
Acesta este argumentul pe care îl apără cu propria viață de mai bine de un deceniu, și îl câștigă — într-o țară mai mică decât majoritatea statelor americane, aflată în prima linie a unui război, având armata rusă campată direct pe teritoriul său și în condițiile în care banii rusești inundă nestingheriți sistemul politic al țării.
Moldova mai are un drum lung de parcurs. Dar dacă fiica unei învățătoare de la țară poate să înfrunte direct Kremlinul și să-și conducă țara în Europa, atunci poate că noi, cei care trăim în democrații mai mari, mai bogate și mai vechi, avem mult mai puține motive de teamă decât am crede. Și poate că noi toți avem câte ceva de învățat din asta.
