A făcut vâlvă afirmația profesorului Armand Goșu, care a avertizat într-o emisiune că România a ajuns azi într-o situație de securitate mai precară decât înainte de 1940.
Am văzut că au apărut mulți care l-au contrazis. Numai că niciunul dintre ei nu este istoric. Știu, pentru oamenii care nu stăpânesc bine detaliile de atunci, pare uimitor. Suntem în NATO, sunt americanii aici, avem garanții de securitate etc. Dar știe cineva dintre cei care contestă această paralelă care era conjunctura din 1939?
În schimb, o persoană care știe foarte bine ce vorbește, fostul consilier prezidențial Iulian Fota, și-a arătat de asemenea îngrijorarea și trage un semnal de alarmă. Trebuie să avem foarte mare grijă, pentru că pericolul e enorm și trebuie să evităm o repetare a falimentului național din 1940.
Îmi permit să fac o scurtă incursiune în trecut, pentru a înțelege de ce la nivel european oamenii bine pregătiți nu sunt nici pe departe așa siguri pe ei și optimiști precum românii (să ne amintim de oficialii polonezi, care fac în mod repetat paralele cu 1939).
La 13 aprilie 1939, România primea garanții ferme de securitate de la Marea Britanie și Franța. Cele două mari puteri dăduseră deja garanții similare Poloniei la 31 martie 1939.
România făcea parte din rețeaua de alianțe a Franței în Europa. Avea un tratat defensiv încheiat cu Polonia. Avea, de asemenea, alte două tratate defensive importante, Mica Antantă cu Iugoslavia și Cehoslovacia, îndreptată împotriva revizionismului maghiar, și mai avea Înțelegerea Balcanică, semnată cu Turcia, Iugoslavia și Grecia, care era îndreptată în principal împotriva Bulgariei revizioniste.
Dar marea aliată a României rămânea, indiscutabil, Franța. La București s-a dormit liniștit în perioada interbelică, toată lumea fiind ultra-sigură că n-are ce să ni se întâmple atât timp cât suntem protejați de marile puteri învingătoare în WW1, adică Franța și Anglia.
Totul s-a năruit apoi cu viteza fulgerului.
Semnele de furtună s-au acumulat treptat, pe măsură ce la Est Stalin transforma URSS într-un imens arsenal militar, iar în Europa Centrală creștea puterea armatei germane, iar Hitler își începea politica agresivă.
În România au fost unele neliniști, dar nu suficient de mari încât elita politică să se oprească din furat.
Totuși, în 1939 aveam încă garanții de securitate beton și făceam parte dintr-o încrengătură de alianțe care, teoretic, ne putea proteja.
Momentul cheie l-a reprezentat atacarea și înfrângerea Poloniei. Germania și Rusia revizioniste au făcut joncțiunea și și-au împărțit Europa de Est printr-un tratat secret.
Înfrângerea Franței, în mai-iunie 1940, a făcut praf, dintr-o dată, tot sistemul de alianțe al României, care s-a trezit brusc singură. La 22 iunie a cerut Franța armistițiu în fața Germaniei, la 26 iunie ne-a venit ultimatumul de la Moscova, să cedăm Basarabia.
Sigur că istoria nu se repetă niciodată. Alte vremuri, alți actori, alte conjuncturi.
Dar azi vedem că principalul nostru furnizor de securitate, SUA, a încăput pe mâna unui grup (MAGA) ale cărui interese se aliniază cu cele ale Moscovei.
Este un naiv cel care crede că, dacă pică Ucraina și Rusia ne amenință și pe noi, Trump va interveni să ne salveze.
Vechiul sistem de securitate pe care ne bazam a dispărut. Trebuie să căutăm rapid altul.
E mult trecut de miezul nopții pentru Nicușor Dan. Acest om trebuie să înțeleagă că poporul român nu i-a dat, la 18 mai, mandat să ne realinieze cu dictatorii și autocrații lumii. Poporul român l-a votat să ducă mai departe România pe direcția democrației, a Europei, să aibă grijă să nu lipsim la crearea noii arhitecturi a UE, care se făurește azi sub ochii noștri.
Indiferent de preferințele sale personale și ale consilierilor săi, ND trebuie să înțeleagă că nu e la Cotroceni pe persoană fizică. Românii vor România în Europa, nu pe axa MAGA-Putin.
Este foarte bine că președintele a mers la Washington, pentru că relația cu actuala conducere a SUA trebuia reluată cumva, chiar cu prețul umilințelor înghițite acolo.
Dar este inadmisibil ca ND să extragă România din grupul aliaților europeni. Vrea, nu vrea, ND trebuie să știe că România e geografic în Europa, că locul nostru este în civilizația europeană și că misiunea lui e să nu lipsească de la niciuna din întâlnirile unde chiar în această perioadă se creionează viitoarea arhitectură a Europei.
