Exista o așteptare ca după desantul guvernamental de ieri la Bruxelles să fi fost tranșată problema celor 231 de milioane de euro suspendate pentru neîndeplinirea Jalonului 215, reforma pensiilor speciale.
Din comunicarea publică se lăsase de înțeles că era chiar ultima speranță, după ce în mai multe rânduri ministrul investițiilor și proiectelor europene a anunțat pierderea acestor bani din cauza legii pensiilor magistraților, mai precis din cauza faptului că CCR mai întâi a trântit legea care reforma aceste pensii că n-a avut dosar cu șină, iar mai apoi prin amânările succesive până săptămâna trecută când reforma a fost declarată constituțională.
De altfel tot ministrul Pâslaru a anunțat după decizia CCR că s-a reaprins speranța și că el face tot posibilul să convingă decidenții Comisiei.
Chiar și CE a contribuit la această stare de speranță prin faptul că după aproape 3 luni nu a comunicat o decizie în acest caz, lăsând de înțeles că ar putea lua în considerare o analiză și după îndeplinirea termenului în care România trebuia să facă dovada îndeplinirii jalonului suspendat.
În schimb premierul a anunțat că a convenit cu Ursula von der Leyen că solicitările Guvernului României legate de Cererile 3 și 4 din PNRR vor fi analizate de Comisia Europeană.
Pare o trimitere la plimbare, chiar dacă elegantă? Sau poate chiar o nedreptate dacă facem comparație cu o grămadă de concesii făcute de CE guvernelor Ciucă și Ciolacu în privința reformelor amânate sub diverse pretexte, cel mai des folosit fiind creșterea pericolului extremist dacă ar fi fost aplicate sancțiunile la timp?
Inclusiv suma suspendată pentru neîndeplinirea reformei pensiilor speciale – 231 milioane de euro – este în sine o concesie, pentru că, potrivit formulei de calcul stabilite de către CE, sancțiunea în cazul reformelor foarte importante ca aceasta, ar fi trebuit să fie de cel puțin 600 de milioane de euro, putând ajunge până la 1,4 miliarde de euro. Dar CE a fost indulgentă, crezând că România cu un nou președinte și un nou guvern, după ce a scăpat ca prin urechile acului de pericolul extremist care era să se întâmple, va fi reușit să implementeze reformele mult așteptate de români. Ghinion, vorba fostului locatar de la cotroceni.
Și atunci ce se întâmplă?
Păi, o problemă e standardul de îndeplinire pentru o reformă legislativă- intrarea în vigoare a unei legi. Nu este suficientă adoptarea; nu este suficientă nici măcar o ordonanță de urgență (atâta încredere are CE în guvernele României).
Deci primul motiv pentru care nu avem o Decizie a CE este faptul că legea privind reforma pensiilor speciale nu a intrat în vigoare. Abia aseară CCR a publicat motivarea.
Doar că nu va fi suficient nici ca legea să intre în vigoare. Chiar dacă CE chiar a așteptat după termenul de 6 luni ca România să livreze această reformă, o decizie cu privire la plata celor 231 milioane de euro, imediat după promulgarea legii pensiilor magistraților nu este chiar atât de simplă.
Și să vă explic.
În primul rând, problema cea mai mare este una de legalitate.
Cu toată bunăvoința de care este capabilă Comisia, probabil că încă nu s-au identificat soluțiile prin care să se poată găsi o interpretare care să dea posibilitatea ca o evaluare a unui jalon suspendat să mai poată fi făcută în condițiile în care comunicarea jalonului nu este făcută nici la 3 luni de la expirarea termenului de 6 luni de la momentul suspendării. Și au trecut și termenele procedurale în care România putea să dea explicații pentru ce a făcut/nu a făcut în cele 6 luni, nu după.
Decizia CE a fost dată pe 28 mai 2025. Termenul a fost 28 noiembrie 2025! Atunci s-au împlinit cele 6 luni prevăzute de alineatul 8 al articolului 24 din Regulamentul (UE) 2021/241 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 februarie 2021 de instituire a Mecanismului de redresare și reziliență:
“În cazul în care statul membru în cauză nu a luat măsurile necesare în termen de șase luni de la suspendare, Comisia reduce în mod proporțional cuantumul contribuției financiare și, după caz, a împrumutului după ce i-a dat statului membru în cauză posibilitatea de a-și prezenta observațiile în termen de două luni de la comunicarea concluziilor Comisiei”.
În celelalte situații în care CE a dat dovadă de clemență față de România, nu a fost vorba despre vreo situație care să fie reglementată la nivel de lege (regulamentele europene sunt legislație direct aplicabilă). A fost doar la latitudinea CE, tehnică sau politică, să considere un jalon îndeplinit sau nu, parțial sau în integralitate, să stabilească suma aferentă sancțiunii.
În cazul în care justificarea CE că a acceptat evaluarea unui jalon depus la 3 luni după expirarea termenului din Regulament, nu va fi fost una “beton”, există un mare risc ca o astfel de decizie să fie ulterior sancționată de către Curtea Europeană de Conturi. Efectul ar fi pierderea ulterioară a banilor de către România, chiar dacă CE ar plăti acum cele 231 de milioane de euro. Plus probleme pentru evaluatori.
Înțeleg că noi insistăm pe faptul că legea a fost adoptată prin asumarea răspunderii, înainte de expirarea termenului. În cazul asta cum va justifica CE că în celelalte situații a vrut legea în vigoare? (de exemplu modificările la legea avertizorului de integritate). Vom vedea.
În al doilea rând, dacă se va depăși problema de legalitate, se pune o altă problemă – dacă îndeplinirea va fi declarată parțială sau în integralitate. Jalonul 215 prevede reforma tuturor pensiilor speciale, nu doar a pensiilor magistraților. Însă legea care a fost ținută pe loc până acum de CCR prevede doar reforma pensiilor magistraților.
Nu în ultimul rând din declarația legată de acordul dintre Bolojan și von der Leyen înțelegem că sunt probleme de lămurit inclusiv la Cererea 4, cea depusă la finalul lunii decembrie, pentru care la finalul lunii februarie expiră termenul de evaluare, care spre deosebire de cel legat de jaloanele suspendate, este unul cu caracter de recomandare, nu unul de decădere.
În concluzie, la acest moment legat de jalonul 215, sunt posibile mai multe scenarii:
- plata în integralitate a celor 231 milioane de euro;
- plata parțială, corespunzătoare doar legii pensiilor magistraților, cu penalizare aplicată pentru nerealizarea reformei și a celorlalte pensii speciale;
- pierderea întregii sume de 231 milioane de euro, pentru comunicarea jalonului după termenul de 6 luni.
