fbpx

Sfârșitul justiției independente în România? Trei dovezi

Newsletter

Înscrie-te la Newsletter-ul nostru si te ținem la curent cu tot ce mai apare.

România se confruntă în prezent cu o gravă criză a independenței justiției. Sistemul judiciar, care ar trebui să fie garantul supremației legii și apărătorul drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, a ajuns să fie din ce în ce mai vulnerabil la presiuni politice și la un control ilegitim din partea puterii executive. Analiza care urmează demonstrează și de ce ministrul USR Stelian Ion trebuia să plece de la Ministerul Justiției: era o piedică în calea unei înțelegeri transpartinice a sistemului, între Klaus Iohannis și PSD, de stopare, cu orice preț, a campaniei anticorupție.

 

Sistemul judiciar din România a devenit, în mandatul de președinte al lui Klaus Iohannis, o structurã de tip piramidal, ce poate fi controlatã de cei aflați în vârf, adicã de o mână de judecători și procurori, conectați politic, în mâinile cărora se află cariera fiecărui judecător și procuror din România. Acest grup de putere, al cărui reprezentant vizibil e Lia Savonea, a existat tot timpul în Justiție și a tras sfori. Dar, în timp, sforile au fost transformate în procese legale, au devenit lege. 

Astăzi înțelegem mai bine că antireforma începută de Tudorel Toader, numit de PSD, și continuată de miniștrii PNL, Cătălin Predoiu și Alina Gorghiu, nu a fost doar ideea lui Liviu Dragnea, ci o tranzacție, cel puțin între Klaus Iohannis și PSD. 

Până la urmă Klaus Iohannis chiar a fost președintele de Grivco. Ce înseamnă pentru noi această lecție? 

Biografia și declarațiile candidatului chiar contează! Astăzi se dovedește că atât Victor Ponta, cât și Klaus Iohannis reprezentau doar interesele sistemului care urmărea să pună capăt campaniei anticorupție și confiscării averilor ilegale începute în mandatul lui Traian Băsescu, de fostul ministru Monica Macovei. 

Una dintre cele mai grave probleme ale sistemului judiciar românesc este dependența excesivă a magistraților de factorul politic. Numirile în funcțiile de conducere din instanțe și parchete nu se mai fac pe baza unor criterii obiective și a competenței profesionale, ci după criterii subiective și de loialitate politică. De asemenea, magistrații pot fi revocați oricând din funcții, fără motive temeinice, la presiunile politicienilor. Această vulnerabilitate la factorul politic afectează grav independența justiției și generează o lipsă acută de încredere în actul de justiție. 

 

Dovada 1: Magistrații pot fi sancționați sau marginalizați dacă deranjează prin deciziile lor. Recent, judecătoarele Daniela Panioglu și Nadia Gulutanu de la Curtea de Apel București au câștigat toate cele patru procese în care au contestat excluderea din magistratură decise de Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM). Excluderea celor două judecătoare a fost criticată de asociațiile magistraților și societatea civilă ca fiind abuzivă și un act de răzbunare la adresa lor pentru că au criticat reforma justiției inițiată de fostul ministru Tudorel Toader. Decizia CSM de excludere a judecătoarelor a fost desființată de instanțe, ceea ce confirmă că CSM este astăzi folosit ca instrument de control politic asupra justiției.

Celălalt caz celebru este al judecătorului Cristi Danileț, opozant al antireformei din justiție, exclus și el din magistratură. Danileț a câştigat definitiv al treilea proces cu Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) privind excluderea sa din magistratură, Secţia pentru judecători în materie disciplinară a CSM a decis excluderea din magistratură a judecătorului Cristi Danileţ de la Tribunalul Cluj, pentru „manifestări pe care le-ar fi avut pe mai multe reţele de socializare”.

De asemenea, în mass-media au apărut informații privind cercetarea disciplinară a magistraților care refuză să aplice prescripția dosarelor de corupție, deși Curtea Europeană de Justiție a recomandat continuarea proceselor. 

 

Dovada 2: SIIJ și reîncarnea SIIJ a fost folosit ca instrument de control al magistraților

O altă dovadă a controlului politic asupra justiției este eficiența scăzută a Secției Speciale de Investigare a Magistraților (SIIJ) și a structurii care a înlocuit-o. În perioada 2014-2017 au fost trimiși în judecată, de către DNA, 76 de magistrați, deci au fost înaintate instanțelor aproximativ 22 de dosare pe an. În trei ani, între 2015 și 2017, au fost eliberați din funcție, ca urmare a unor condamnări penale definitive, un număr de 22 de magistrați.

Prin comparație, fostul SIIJ a avut pe rol 9.358 de dosare dintre care doar 7 dosare (!!!) au fost trimise în instanţă pentru perioada octombrie 2018 – decembrie 2021. Da, ați citit bine, din aproape 10.000 de dosare constituite împotriva unor magistrați, doar 7 au ajuns în fața unui judecător în aproape trei ani și jumătate! De la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 49/2022, soluția Predoiu, noua structură a preluat de la SIIJ 7.754 de dosare.

În perioada martie 2022 – 31 august 2023, noua structură înființată de Predoiu a înregistrat 2.054 de cauze noi, pe lângă cele 7.754 de cauze primite de la fosta secție, total 9.808 cauze, şi au soluționat 4.750 de dosare, din care doar 2 cu trimitere în judecată! Ce s-a întâmplat cu restul? Cele mai multe au fost clasate. Din 4.750 de dosare soluționate, 4.748 au fost clasate!

Ce ne spune acest lucru? Că SIIJ, creată de Tudorel Toader și reîncarnarea SIIJ, decisă de Cătălin Predoiu, are un singur rol: să țină sub control magistrații sub amenințarea dosarului. Ești cuminte, îți clasează dosarul, nu ești cuminte îl țin deschis până îți bagi mințile în cap – ceea ce a dus la deresponsabilizarea totală a magistraților față de actul de justiție și controlul lor politic total.

Așa s-a ajuns la cazuri precum cel al judecătoarei de la Tribunalul Suceava care dezvăluia traficanților de droguri din oraș informații despre anchetele DIICOT, inclusiv despre percheziții. Sau la cel al judecătoarei de la Tribunalul București care nu poate justifica o avere de peste 6 milioane de euro.

Procurorii și judecătorii pot primi mită, pot fi aliați cu infractorii, un singur lucru nu au voie să facă: să-și facă datoria de procurori și judecători în dosarele unor politicieni sau clienți politici.

 

Dovada 3: Închiderea dosarului de kompromat al jurnalistei Emilia Șercan

Închiderea abruptă a dosarului de kompromat împotriva jurnalistei Emilia Șercan, fără tragerea la răspundere a niciunui vinovat, deși au fost comise mai multe infracțiuni, arată protejarea infractorilor și intimidarea jurnaliștilor incomozi cu sprijinul Justiției. 

Implicarea Parchetului General în închiderea dosarului Emilia Șercan, la scurt timp după ce l-a scăpat pe fostul premier Nicolae Ciucă de acuzații de plagiat, este dovada protecției sistemului pentru acesta. 

Aceste elemente conturează o imagine îngrijorătoare a justiției din România și a gradului ei scăzut de independență, fiind utilizată ca instrument de control politic și intimidare a adversarilor politici și jurnaliștilor incomozi. 

Pentru a remedia această gravă criză a independenței justiției sunt necesare reforme structurale profunde: depolitizarea sistemului, creșterea transparenței, stabilirea unor criterii clare de evaluare a magistraților, limitarea controlului ierarhic abuziv. 

Numai printr-o reformă curajoasă se poate redeștepta încrederea cetățenilor în justiție și se poate asigura respectarea principiului separației puterilor într-un stat democratic. Dar acest obiectiv nu poate fi atins decât cu USR la guvernare. 

Nu fi pufi

Dă un share

Lasă un comentariu

SCRIE ȘI TU


Poți contribui și tu la Comunitatea Liberală 1848 completând formularul de mai jos.

 

    This will close in 0 seconds

    -
    00:00
    00:00
    Update Required Flash plugin
    -
    00:00
    00:00