Singura certitudine la o săptămână după alegerile locale și europarlamentare este că rezultatul lor real este incert, iar cel oficial este viciat de nereguli strigătoare la cer. De aceea nici nu avem până la ora redactării acestui text un rezultat validat oficial.
Iar în acest moment, prin refuzul de a rezolva erorile din procesele verbale, de a accepta renumărarea voturilor acolo unde se impunea, BEC și diferitele birouri electorale de sector, municipiu, comună sau oraș și-a pierdut credibilitatea, iar președintele AEP, Toni Greblă, unul din cei mai tenebroși psd-iști emanați după 1989, este complet compromis.
Instituții fundamentale ale democrației au devenit astfel o vulnerabilitate a sistemului democratic din România. Desfășurate potrivit unei legislații nerealiste și complicate în mod inutil, după cum au demonstrat organizațiile civice cu observatori în secțiile de votare, alegerile locale și europarlamentare din 9 iunie întruneau toate condițiile pentru a fi falsificate, prin eroare sau prin furt.
Cine poate valida alegeri locale cu un milion de buletine nule, sau cu procese verbale modificate din pix de un singur membru al comisiei din secția de votare, după ce au fost predate AEP?
Sau procese verbale care nu se închid pentru că nu poate fi explicată dispariția a sute, sau chiar o mie, de buletine de vot, sau pentru că numărul de alegători, adică de CNP-uri înregistrate de tabletele STS, nu este identic cu numărul buletinelor de vot consemnate în procesul verbal?
Ei bine, birourile electorale impuse de coaliția PSD-PNL, cu capo di tutti capi de la AEP, pot! Cum în birourile electorale sunt numiți magistrați, ne facem o idee despre gradul de politizare – și corupere? – a justiției.
Cazuri de rezultate viciate există în toată țara, dar cele mai mediatizate, și poate chiar cele mai spectaculoase, s-au înregistrat în sectoarele 1 și 2 din București, pe care PSDNL pretinde că le-a câștigat, dar al căror rezultat real este sub un imens semn al întrebării, pentru că nici BES1 și BES2, nici BEM, nici BEC nu au fost în stare să răspundă obiecțiilor prezentate public și documentat de Clotilde Armand și, respectiv, Radu Mihaiu, altfel decât prin decizii arbitrare, în forță, de respingere a cererilor legitime de renumărare a voturilor.
Este deci imposibil de stabilit exact câte voturi au obținut în mod real primarii USR de la cele două sectoare. În aceste condiții, orice analiză este o simplă speculație, de regulă tendențioasă, iar dezbaterea post-electorală din spațiul media a demonstrat-o din plin.
S-a invocat ad nauseam diferența mică de voturi dintre cei doi și contracandidații lor de la PNL, respectiv, PNL, dar de unde știm de fapt care a fost aceasta, când există procese verbale falsificate urcate pe site-ul AEP și sute de buletine dispărute?
Și, pentru că nu știm câte voturi a obținut fiecare, nu știm nici care este verdictul locuitorilor din cele două sectoare ale Capitalei asupra primarilor Armand și Mihaiu. Admit că nu au fost perfecți, dar acest lucru nu contează în această dezbatere, fiind o diversiune meșteșugită. Oare Piedone și Robert Negoiță au fost?
Ceea ce contează este ca rezultatul alegerilor să exprime corect voința reală a alegătorilor, altfel nu putem vorbi de o democrație funcțională. Dar noi nu avem un tablou corect al rezultatelor votului, ci avem o falsă democrație – o democrație de fațadă.
Alt argument a fost că procesele verbale au fost semnate de toți membri secției, inclusiv de reprezentanții USR, deci USR nu are dreptul să le conteste. Dar atunci când ele sunt modificate ulterior cu pixul sub semnătura unei singure persoane, mai pot fi învinuiți reprezentanții opoziției de neglijență? Am dat exemplul unei singure nereguli, dar mai sunt și altele, consemnate de o parte a presei, tot mai restrânsă – cea care refuză să accepte „batista pe țambal” pe care televiziunile „de știri” încearcă să o arunce asupra unui proces electoral viciat, la ordinele puterii care vrea să ne pună în fața faptului de corupție împlinit.
Căci nu degeaba au plătit PSD și PNL 9 milioane de euro acestor organizații media. Când se va scrie istoria reală a acestor ani triști și tulburi, complicitatea mercenarilor din presă la subminarea democrației liberale în România, va ocupa, fără îndoială, un loc de frunte: cu nume, prenume și sume.
În sfârșit, se face caz de faptul că Clotilde Armand, care cere astăzi renumărarea voturilor, s-a opus cererilor similare formulate de fostul primar PSD Daniel Tudorache, care a pierdut alegerile acum 4 ani. Nu voi contraargumenta spunând că nu putem să o comparăm pe doamna Armand cu Tudorache-Diamant, deși chiar nu putem, ci voi aminti că, indiferent de poziția doamnei Armand de acum patru ani, decizia de a refuza renumărarea a aparținut BES1 și BEM și ulterior instanțelor de judecată, nu ei.
Cine vrea să formuleze reproșuri, să le adreseze deci forurilor în drept, nu candidatei. Eventual să citească și motivarea deciziilor acestor instituții și instanțe ca să vadă dacă este ceva de reproșat. Și să nu uităm esențialul: cum se rezolvă chestiunea buletinelor dispărute, a voturilor mutate la candidați AUR sau a buletinelor lipsă? Restul este, cum am spus, diversiune.
Nu ne mirăm însă de epidemia diversionistă: sectorul 1 și sectorul 2 erau râvnite de mafiile asociate puterii PSD-PNL și serviciilor. Din acest punct de vedere, situația de la sectorul 1 reprezintă un caz de manual: „câștigătorul” primăriei sectorului celui mai bogat al Capitalei, searbădul pnl-ist fără proiect dar cu multe apariții tv George Tuță, este un apropiat al fostului director al SRI, Eduard Hellvig, fiind el însuși la un moment dat ofițer SRI timp de trei ani.
Altfel, l-a urmat pe Hellvig și la Camera Deputaților, și în funcția de ministru. Despre Eduard Hellvig știm însă și ce vrea el să uităm, și anume că a intrat în politică prin partidul umanist-conservator al lui Dan Voiculescu, ceea ce desăvârșește conexiunea dintre vechea Securitate și SRI.
Cine s-a speriat de grozăviile lui Florian Coldea, ar face bine să extindă cercul și în direcția lui Hellvig, căci generalul (r) Coldea nu este un caz aparte, ci exponentul unui sistem.
G4Media demonstrează de altfel că din cercul de influență al lui Hellvig face parte din Hubert Thuma, controversatul președinte la CJ Ilfov, reales în 2024, în ciuda unei condamnări penale pentru corupție, cu suspendare, și a scandalului „azilelor groazei” care s-a desfășurat în județul pe care îl conduce.
Mai mult, George Tuță a fost recomandat în scris alegătorilor din sectorul 1 de fostul primar PNL Andrei Chiliman, cel care a încheia păgubosul contract cu ROMPREST pe 25 de ani, contract cu care s-a luptat din greu Clotilde Armand. De altfel, Chiliman, împreună cu un grup de oameni de afaceri controversați, a fost anchetat de DNA pentru corupție. Citiți saga acestor anchete pe G4Media. Eu mă rezum la a aminti că mâna dreaptă a lui Chiliman era Sorin Moisescu, legat politic de Partidul România Mare dar mai ales de PRU fondat de Sebastian Ghiță, cu care desfășura diferite operațiuni de influențare a votului, după cum rezultă din înregistrări ale unor convorbiri publicate de presă.
Iar despre Sebastian Ghiță știm bine că avea legături trainice și contracte bănoase cu SRI, fiind amic nu numai cu Florian Coldea, ci și cu George Maior. Deci pe unde o luăm, tot la SRI ajungem, și ne gândim că, în fața asaltului rețelelor legate de SRI, Clotilde Armand nu avea nici o șansă la un proces electoral corect. A fost pesemne „ordin pe unitate” să se recupereze sectorul 1 de la intrusa USR cu care nu se putea negocia.
Cum aflăm și din interesantul interviu acordat AK-24 de către fostul ministru Anatol Șalaru din Republica Moldova, ar exista serioase indicii privind faptul că Florian Coldea l-a controlat până nu demult pe George Simion, considerat însă acum un proiect ratat, pentru că nu ar fi reușit să aducă personalități de renume în AUR.
Să vedem însă acum cum va evolua candidatul AUR la prezidențiale: cine îl va recupera și în ce scop; cine îl protejează la nivelul puterii de la București, deși îi cunoaște dosarul. Ne limităm însă pentru moment să scoatem în evidență elementele ce sugerează implicarea rețelelor controlate de SRI în politică, afaceri și administrație, adăugând o întrebare retorică: oare ce fel de „consultanță politică” va acorda într-un an electoral fostul adjunct al lui Hellvig, generalul SRI Cristian Bizadea, proaspăt pensionat special la 48 de ani?
În final, după exercițiul democratic ratat din 9 iunie, am rămas cu o țară dominată în forță de PSD, căci PNL a reușit să piardă 7 județe în favoarea partenerilor săi de coaliție, cu lideri locali având o medie de vârstă ce gravitează spre 60 de ani, cu primari și președinți de CJ cu grele dosare penale – uitați-vă la Iași, mândra capitală a Moldovei – și cu o opoziție democratică intrată într-o profundă criză, din cauza propriilor greșeli dar și a unei competiții inegale și incorecte.
Salvarea USR este însă singura șansă de reconstruire a unei opoziții democratice mai necesare astăzi decât oricând. Dar acesta este deja subiectul unui alt comentariu; deocamdată am definit doar peisajul ostil democrației în care va evolua competiția politică anul acesta, ca să știm de unde plecăm.
