Citind programul prezidențial al lui Călin Georgescu rămâi cu o senzație stranie de anacronism și teamă (cel puțin pentru cei care am trăit suficient în comunism).
Descriere
Elementul teoretic central este „suveranism-distributismul”.
Suveranismul se caracterizează prin: frățietate – economie morală, democrație participativă, armonia relațiilor sociale în interiorul comunităților locale. Se sugerează că democrația participativă nu mai impune organizarea regulată de alegeri, ci implicarea permanentă a cetățenilor în procesul legislativ (nu se explică cum).
Distributivismul se caracterizează prin: proprietatea mică și medie organizată în forme de asociere, producător-propietar, bănci cooperatiste, fără proprietate speculativă, cultul onoarei și al muncii – singurul mod de a ieși din sclavie (nu se explică care). Suveranismul este creștin, iar lupta politică dispare: „interesul național care va înlocui lupta dintre stânga și dreapta”.
Apoi urmează o înșiruire de activități predilecte, marea majoritate din domeniul agriculturii – o adevărată obsesie pentru apicultură și însănătoșirea albinelor (nu întâmplător, vom vedea). Evidente contradicții: când se militează în special pentru energia regenerabilă, când se spune că este cu totul insuficientă, că politicile verzi sunt o prostie și trebuie revenit la cărbune, gaz, petrol. Sau când se elogiază exclusiv mica proprietate, dar se dorește și stimularea activităților cu valoare adăugată mare (posibile numai în întreprinderi/companii de mari dimensiuni). Nimic despre lumea economică modernă și reală a secolului XXI.
Se insistă repetat pe interesul comun și economie suverană, care să depășească conflictele politice – ceea ce rezonează cu eliminarea luptei politice sugerate în citatul de mai sus.
Adversar al privatizării – probabil și al investițiilor străine (niciun cuvânt pe tema asta). La fel nu există nimic despre România ca membră a Uniunii Europene. Nu mai vorbesc de NATO – securitatea națională se rezolvă prin: ”Când dorința de bine vizează binele comun, atunci pacea echivalează cu dezarmarea” (chiar îmi imaginez fata lui Lavrov citind așa ceva: cum nu i-a trecut lui primul prin cap o astfel de abordare!).
Un alt element central este familia creștină – nu se specifică ce înseamnă: interdicția avortului și a divorțului sau obligativitatea căsătoriei, inclusiv religioase. Nimic despre echitate socială – se asigură automat bănuiesc prin existența exclusivă a proprietății mici și medii – despre incluziune, grupuri sociale defavorizate, minorități. Nada.
Analiză
Conceptul de suveranism-distributism este un alt nume pentru cel de corporatism inventat de fasciștii italieni (Mussolini) și promovat în România la nivel teoretic de Mihail Manoilescu și la nivel practic de legionari. O altă caracterizare a acestui gen de program este eco-fascism: un model utopic paseist, concentrat exclusiv pe o agricultură tradițională (deci eco) organizată în gospodării țărănești mici evident puțin productivă, pe egalitate obținută prin o presupusă armonie nemijlocită de unde lipsa interese divergente și deci a oricăror conflicte, plus naționalism. Evident fiecare individ are un „rost” – deci un rol social bine determinat de comunitate/societate – ceea ce face de fapt libertatea alegerii profesiei/activității iluzorie.
Așa cum fascismul real a demonstrat-o acest model de societate de mânăstire nu poate funcționa decât prin mecanisme de stat puternice și represive, ascunse abil în spatele unor cuvinte mari despre frățietate, iubire creștină, armonie, lipsa conflictelor.
Cititul programului creează imaginea de complet irealism – ca și cum ai citi ceva scris de literatura narodnicistă sau sămănătoristă de acum 100-150. Complet anti-modernistă, anti-urbană (niciun cuvânt despre probleme orașelor și ale planificării urbane).
Este un text confuz, pe alocuri incoerent, plin de lozinci, complet anacronic, dar în spatele lui se ascunde statul total fundamentalist național-creștin, organizat pe baze agrare – pe partea cealaltă a radicalismului politic khmerii roșii în Cambodgia au încercat edificarea unui comunism agrar total (s-a terminat cu 1-2 milioane de morți în 4 ani).
Un model social cu libertatea individuală complet absorbită de armonie și ”frățietate” – în realitate ordine impusă. Textul nu cuprinde niciun cuvânt despre sistemul de drepturi individuale, stat de drept, echilibrul puterilor – concepte fundamentale ale statului modern și liberal.
Este o utopie paseist-agrară cu indivizii bine încorsetați în roluri de status date/impuse de comunitate sau stat. Așa numita armonie asta înseamnă: supunerea față de comunitate. Așa cum neutralitatea, mult clamata de Călin Georgescu ca element fundamental al politici externe, înseamnă de fapt supunerea față de cel puternic de lângă tine – deci Moscova.
Așa îți dai seama și de motivele reale ale obsesiei pentru albine a domnului Georgescu: dorește o societate românească ca un stup: o matcă suverană (care reprezintă integral interesul națiunii), o mulțime de albine disciplinate și muncitoare, care evident nu pun întrebări, și niște trântori despre care programul nu spune nimic, dar care probabil vor menține disciplina și ordinea în stupul numit România suveranist-distributivă.
O astfel de țară nu poate exista în realitate decât copiind – mai devreme sau mai târziu – realitatea societăților autoritare și mai apoi totalitare.
