fbpx

Reînceputul unei odioase cârdășii

Newsletter

Înscrie-te la Newsletter-ul nostru si te ținem la curent cu tot ce mai apare.

*Odată înscris, primești din partea noastră cartea „Cine a făcut România. Răscrucile noastre”.

Copiind replica finală din Casablanca, la fel cum Călin Georgescu preia texte traduse din filme, proaspăt validatul candidat al coaliției GRIVCO le-a mulțumit psd-iștilor care l-au votat masiv duminică spunându-le: „Acesta poate fi începutul unei frumoase prietenii”. Ca pe vremuri la Radio Erevan, observăm că domnul Antonescu poate avea dreptate, doar că 1. nu este vorba de începutul, ci de reluarea unui parteneriat, căci PSD și PNL au mai fost aliate în USL; 2. nu este vorba de o prietenie, care presupune o anumită noblețe și generozitate, ci de o cârdășie menită să atingă obiectivele rețelelor de tip mafiot care subîntind partidele și sunt coordonate de servicii și 3. numai frumoasă nu este această complicitate, ci de-a dreptul toxică, dacă nu chiar odioasă, pentru democrație și pentru viitorul reformelor atât de necesare și de mult întârziate.

Nu credem în vorbe, ci în fapte, deci amintim ultima cruciadă politică a domnului Antonescu înainte de aruncarea sa peste bord din PNL în favoarea lui Klaus Iohannis: între 3 și 6 iulie, 2012, după învestirea guvernului Ponta, USL a declanșat o furibundă campanie împotriva unor instituții și persoane pe care le considera contrare intereselor sale: au fost schimbate brutal conducerile celor două Camere ale Parlamentului, astfel încât Crin Antonescu însuși a ajuns președintele Senatului în locul lui Vasile Blaga, funcție în care a înregistrat un număr record de absențe, iar Valeriu Zgonea a devenit președintele Camerei Deputaților. Totodată, au fost schimbate subordonarea și conducerile IICMER (de unde a fost evacuat Vladimir Tismăneanu, coordonatorul Comisiei care a redactat raportul asupra caracterului criminal al regimului comunist și a făcut posibilă condamnarea comunismului de către președintele Băsescu în decembrie 2006), ICR (că doar nu putea fi lăsat Horia-Roman Patavievici în fruntea acestei instituții) și Avocatul Poporului. Guvernul Ponta a adoptat chiar o ordonanță prin care hotărârile Parlamentului nu mai puteau fi contestate la CCR. Toate au fost coordonate de Dan Voiculescu-Felix în pregătirea celei de a doua tentative de suspendare a președintelui Băsescu.

Doar intervenția Curții Constituționale de atunci, condusă de Augustin Zegrean, și a Comisiei de la Veneția, dublate de protestele ambasadelor și guvernelor occidentale și ale societății civile au oprit carnagiul politic, iar electoratul a zădărnicit tentativa de suspendare a președintelui Băsescu boicotând referendumul și determinând astfel anularea lui.

Și aceasta pentru că presiunile externe au împiedicat în ultimul moment modificarea legii referendumului după declanșarea organizării sale. A fost un efort imens al forțelor democratice, pe care, din păcate, acum nu îl mai vedem posibil, în absența unui lider de calibrul lui Traian Băsescu, cu toate defectele și problemele sale. Deși nu a avut succes atunci, această „frumoasă prietenie” din USL a izolat din nou România pe plan internațional, ca pe vremea mineriadelor. Este, să recunoaștem, o ironie a sorții că PSD și PNL se aliază acum din nou pentru a salva parcursul euro-atlantic al țării.

De salvat însă această coaliție nu-l „salvează” decât din vorbe, pentru că a ratat deliberat reformele cerute de UE și aprobate prin PNRR, pierzând cu bună știință miliarde de euro doar pentru că PSD și PNL pun interesele clientelei de partid deasupra intereselor țării, ceea ce înseamnă că povara finanțării deficitului uriaș generat de guvernarea celor două partide va cădea exclusiv pe umerii contribuabilului.

În concluzie: coaliția PSD-PNL, „frumoasa prietenie” invocată de Crin Antonescu, a fost nocivă pentru interesele României atât în 2012, cât și în 2021-2024, și este la fel de nocivă și astăzi, după ce a fost reconstituită la sfârșitul anului trecut, cu binecuvântarea lui Klaus Iohannis, președintele GRIVCO. Și așa va rămâne și sub al doilea președinte GRIVCO, dacă domnul Antonescu ajunge la Cotroceni, în disprețul rațiunii și doar din lipsă de alternative – aceeași lipsă de alternative orchestrată de rețeaua GRIVCO din 2014 încoace.

Cu toate acestea, s-au găsit în komentariat voci care să declare discursul lui Crin Antonescu „luminos și înțelept”, deși se bazează pe premise false, căci atribuia partidelor politice, în speță PSD și PNL, mari merite în susținerea democrației și a progresului, deși majoritatea cetățenilor vede în ele niște rețele clientelare, de politicieni corupți, mincinoși, preocupați prioritar de deturnarea resurselor publice în interesul noii nomenklaturi. Altfel, de ce s-ar fi amplificat atât de mult votul de protest în ultimii ani? Or, Crin Antonescu nu a recunoscut decât în treacăt unele neajunsuri ale partidelor, iar de reformarea clasei politice, de anticorupție și transparență nici nu a pomenit. De patriotism și de valori conservatoare, în schimb, a vorbit apăsat. Nu ar fi neapărat o problemă, căci electoratul este majoritar conservator, dar este o mare problemă că înțeleptul și luminosul candidat unic nu a spus nimic despre discursul revizionist inacceptabil al lui Călin Georgescu, personaj despre care, de altfel, și el, și Marcel Ciolacu au vorbit doar în pilde, fără a-l numi, probabil pentru a nu speria electoratul magului de pe TikTok. Ambiguu, bombastic, fals și tulbure aș numi eu discursul domnului Antonescu, nicidecum „înțelept și luminos”.

În privința mult lăudatelor partide, vom observa că ele se află de fapt într-o derivă vizibilă și că sunt, la fel ca unicul lor candidat, rupte de realitate și de societate. Semnificativă a fost de altfel și bagatelizarea elitelor intelectuale ale țării, „care pretind funcții și respect”, dar nu ar putea spune ce au făcut pentru patrie în ultimii 35 de ani! Deci, în viziunea luminosului candidat, numai casta aflată la putere, adică partidele și serviciile care le conduc ar fi lucrat pentru binele nației!

Sărbătoarea politică de la PSD a fost tulburată întrucâtva de ursitoarea cea rea și nepoftită la ospăț, adică de Victor Ponta, care a anunțat că „va intra în luptă”, fără a preciza totuși natura și obiectul „luptei”. Fluturând ulterior câteva sloganuri trumpiste (plagiatorul tot plagiator rămâne), ca patriotismul, România pe primul loc, și „resetarea sistemului politic”, domnul Ponta s-a poziționat mai clar pe post de candidat alternativ al PSD, care mizează pe electoratul izolaționist, inclusiv al AUR și al PSD, în eventualitatea invalidării candidaturii lui Călin Georgescu, după cum am mai scris aici cu câteva prilejuri. Se pune totuși problema credibilității pretenției fantasmagorice a lui Victor Ponta că ar fi un candidat antisistem.

Dar nu doar în PSD se agită apele în culise, ci și în PNL, unde triumviratul Ciucă-Bode-Rareș Bogdan nu își acceptă marginalizarea, după cum s-a putut vedea și din ieșirea violentă pe FB a fostului adjunct al lui Lucian Bode, Silviu Mănăstire, care l-a criticat pe președintele interimar al partidului, Ilie Bolojan, în cel mai golănesc registru posibil. Că poziția domnului Bolojan în partid este dificilă se poate vedea și din faptul că, interimar fiind, nu s-a putut opune presiunii serviciilor care au impus candidatura lui Crin Antonescu. Aceasta a fost însă validată de PNL cu mai puțin tam-tam și entuziasm decât de PSD. Ergo, unitatea coaliției este de fapt asigurată de servicii prin GRIVCO. QED.

S-ar putea totuși ca electoratul să fie mai lucid decât ar dori coaliția și să nu îl susțină nici pe Ponta, ale cărui deficiențe – de la plagiat până la cripto-putinism și gestionarea dezastruoasă a tragediei de la Colectiv – sunt bine cunoscute; nici pe Crin Antonescu, omul fără calități, fără realizări, fără carismă, doar cu un discurs bombastic și mincinos.

Dar către cine s-ar putea îndrepta alegătorii care resping extremismul, semidoctismul și putinismul lui Călin Georgescu? Spre Nicușor Dan, ne spune o parte a societății civile și câteva minuscule partide care nu au fost validate de electorat. De ce? Pentru că este matematician și nu a furat. De acord, dar realizările sale la Primărie sunt puține și subțiri, discursul său este schematic și superficial, iar proiectul său de țară inexistent. Față de electorat s-a dovedit incorect, căci este pregătit să-și părăsească demnitatea pentru care a fost votat de două ori și să lase baltă și reformele pentru care a cerut sprijin prin referendum și l-a primit. Sincer, nu văd cine l-ar vota în afara Capitalei, în Gorj sau în Vaslui, de pildă.

Dar cel mai problematic aspect al domnului Nicușor Dan este lipsa sa de caracter, evidentă din faptul că și-a anunțat candidatura fără să o anunțe măcar pe Elena Lasconi, președinta și candidata USR, care l-a susținut la scenă deschisă în campania pentru Primăria Capitalei și cu care s-a întâlnit abia la câteva săptămâni după ce și-a anunțat public candidatura. Până și cei mai cinici dintre noi ar trebui să se întrebe ce încredere poate avea națiunea într-un om fără caracter, care își calcă în picioare aliații și susținătorii? Nu ne amintește el oare de Klaus Iohannis, care a promis că ne scapă de PSD doar pentru a-l readuce la putere?

De fapt, candidatura lui Nicușor Dan are drept unic scop să o blocheze pe Elena Lasconi, de care serviciile și partidele lor se tem după ce a obținut 1,7 milioane de voturi în primul tur al prezidențialelor. Primarul General nu este debutant în obscure jocuri de culise, ci un apropiat al fostului ambasador american Zuckerman, care lucrează acum pentru un controversat grup de dezvoltatori imobiliari, și care, se pare, ar fi militat intens anul trecut pentru retragerea Elenei Lasconi în favoarea lui Nicolae Ciucă.

Varianta elegantă pentru Nicușor Dan ar fi fost să o susțină pe Elena Lasconi și să facă deschis campanie pentru ea, ajutând cauza democrației și a parcursului euro-atlantic al României, din poziția de Primar la Capitalei. Și-ar fi putut respecta astfel și angajamentele față de alegători, demonstrând că există o alianță de dreapta care știe să facă politică altfel decât partidele coaliției GRIVCO. Singura problemă cu această variantă este că Elena Lasconi pare să-și fi pierdut și energia, și inspirația, atâta cât era, și forța de convingere.

Marea problemă este deci că dreptei liberale îi lipsește de fapt un lider, cu forță, viziune și mesaj, care să coaguleze electoratul educat pro-european, anti-psd și reformist. A doua problemă este că, grație lui Nicușor Dan, dreapta este divizată în timp ce coaliția GRIVCO acționează coerent, în ansamblu, pentru că are un centru de comandă – nedemocratic, obscur, dar consecvent.

Nu ne lansăm în prognoze atât de timpuriu. Ne limităm la constatarea situației de fapt, care nu este deloc încurajatoare pentru noi. Doar serviciile pot fi mulțumite de lucrarea lor, inclusiv de crearea unei sperietori atât de reușite precum Călin Georgescu.

 

Nu fi pufi

Dă un share

-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00