În ultima perioadă, au fost discuții intense legate de deciziile recente ale agențiilor Fitch și Standard&Poors de a schimba în „negativă” perspectiva rating-ului României și despre ce va face agenția Moody’s. În primul rând, trebuie să stabilim ce evaluează o agenție de rating. Răspunsul este relativ simplu: riscul de neplată. Adică, evaluează riscul ca emitentul obligațiunilor să nu poate plăti dobânzile si, la limită, chiar principalul creditului făcut.
În al doilea rând, ceea ce trebuie să ne fie clar este că aceste plăți se fac din budget. Din acest motiv, agențiile de rating se uită cu predilecție la două elemente. Un element este politica fiscală pe care țara respectivă o are pe termen cel puțin mediu, pentru ca politicile fiscale sunt cele care stabilesc echilibrele sau dezechilibrele dintre veniturile și cheltuielile bugetare.
În al doilea rând, se uită la evoluțiile politice pentru ca implementarea unor politici fiscale credibile, câteodată chiar nepopulare, are nevoie de o majoritate politică capabilă să le implementeze după ce au fost votate în parlament. În ultimă instanță, raportul dintre venituri și cheltuieli este monitorizat ca fiind sustenabil și această sustenabilitate trebuie asigurată printr-o serie de decizii politice.
Pentru că am văzut în spațiul public anumite evaluări, as vrea să spun că agențiilor de rating nu le pasă de cheltuielile de apărare în crestere, adică nu îți dau un pranz gratuit doar pentru că ai crescut cheltuielile cu apărarea. Întrebarea este: poți să le finanțezi sau nu? Nu conteaza nici polarizarea socială în creștere. Asta nu ține de credibilitatea sau capacitatea de a plăti o datorie, ci de abilitatea sau inabilitatea ta de a gestiona bogăția țării respective. Și aș spune cumva că nu contează nici măcar ritmul de creștere al PIB-ului, pentru că, nota bene, creditele externe nu se plătesc din PIB. Ele se plătesc din venituri bugetare. Deci, ai venituri bugetare capabile să plătească această datorie? Cresc ele într-un ritm suficient de ridicat pentru a plăti această datorie în creștere și dobânzile aferente?
Și aici aș vrea să deschid o paranteză. Se vorbește foarte mult despre „ce mică e datoria României raportată la PIB”, prezentându-se procente în comparație cu alte țări. Și aș face o paralelă cu procentul cheltuielilor cu apărare, cu sănătatea sau cu învățământul raportate la PIB, toate fiind considerate a fi prea scăzute. Însă nu se vorbește deloc despre veniturile bugetare raportate la PIB, în condițiile in care țările cu care ne comparăm și care, da, au un grad de îndatorare mai ridicat, au venituri bugetare raportate la PIB cu 50% mai mari decat România. Și, încă o dată repet, datoriile se plătesc din încasări la buget, nu din PIB.
Deci, atâta vreme cât România va rămâne la acest nivel extrem de scăzut de încasări bugetare raportate la PIB, la sub 30%, automat și toate cheltuielile perfect justificate legate de apărare, sănătate, învățământ, vor ramane și ele foarte scăzute. Pentru că dacă aceste cheltuieli le raportăm la venituri bugetare și nu la PIB, vom descoperi că cheltuielile cu apărarea sunt printre cele mai ridicate din NATO raportat la veniturile bugetare, cheltuielile cu sănătatea sunt similare cu cele din Germania raportate la veniturile bugetare sau cheltuielile cu învățământul sunt similare cu cele din Finlanda raportate la veniturile bugetare. Deci, iată cum se schimbă toată perspectiva doar din cauza faptului că veniturile bugetare raportate la PIB sunt atât de scăzute.
A doua întrebare pe care și-o pun agențiile de rating și investitorii instituționali este „de unde va lua România valuta pentru platile externe”. Să presupunem că avem venituri bugetare, le crestem, dar, atenție, veniturile sunt în lei. Însă vorbim de rating-ul Romaniei pentru creditele externe care se plătesc în dolari sau euro. Întrebarea este de unde va lua România valuta pentru a plăti aceste credite, în condițiile în care este atât de dependentă de intrările de capital din cauza unui deficit de cont curent foarte ridicat.
La sfârșitul lui 2024, investițiile străine directe acopereau mai puțin de 35% din deficitul de cont curent. Deci suntem dependenți de intrări de capital eminamente volatile, care, când vor fi confruntate cu o criza geopolitică sau economică, așa cum am văzut în 2008, vor înceta să mai finanțeze deficitul României. Deci de unde valuta pentru plata datoriei externe?
Al treilea element relevant pentru agențiile de rating și investitori pe care vreau să-l menționez este ca, în lumea investițiilor, volatilitate = risc. Cu cât un activ este mai volatil, deci prețul este mai fluctuant, el va fi considerat cu atât mai riscant.
De ce spun lucrul acesta? Pentru că uitându-ne la evoluția economică a României în ultimii 15 ani, vom vedea că are evoluția cea mai volatilă din Europa. Sunt ani de creșteri economice spectaculoase, dar și ani în care avem la fel de spectaculoase scăderi economice. Și lucrul acesta nu se referă doar la PIB, ci și la evolutiile deficitului bugetar care excelează prin această volatilitate și prociclicitate. Cand economia creștea mult noi făceam deficite mari și apoi corecțiile erau foarte severe, corecții făcute doar cu intervenția FMI și, mai recent, a Comisiei Europene. Deci, nu avem o istorie a capacității de a administra într-un mod echilibrat și riguros economic, ci, mai degrabă, un istoric al unor evoluții cu o volatilitate semnificativă.
Tot la acest capitol, al riscului, aș menționa și această redresare a deficitului bugetar planificată pe 7 ani. Ea pleacă de la o premisa riscantă: timp de 7 ani Europa, lumea, regiunea nu se vor confrunta cu nicio criză majoră. Nu vom avea nicio criza geopolitica majoră, nu vom avea nicio criza economica. Totul va fi perfect, astfel ca fluxurile de capital străin vor rămâne nealterate pentru a finanța deficitul bugetar al României. Cred că este o privire foarte optimistă. În pofida a ce se întâmplă în lume la ora actuală, ipoteza de lucru este că 7 ani nu se va întâmpla nimic atât de grav încât să fie închis robinetul finanțării externe pentru România.
Ceea ce vreau să spun în final este că nu contează doar poza la moment, ce deficit are azi România în comparație cu țara X, ce creștere economică are România astăzi în comparație cu țara Y. Istoricul evoluțiilor contează cel puțin în aceeași măsură. Și, din acest motiv, construirea credibilității României în fața agențiilor de rating și a investitorilor, care, iată, cer dobânzi foarte ridicate, va necesita foarte multă perseverență și răbdare.
Tendintele nefaste pe termen lung ale trecutului vor trebuie resetate prin tendințele faste pe termen lung ale prezentului și viitorului și subliniez cuvântul „tendințe”. Nu este suficient să arăți bine la un moment si, dintr-odată, agențiile de rating își reseteaza evaluările. Nu, e nevoie de o evolutie pe termen mediu cel puțin. Pentru că nimeni nu ne va crede pe cuvânt când vom spune „this time is different”, până nu vom reuși să construim o poveste de cumpătare și consecvență.
