„În acest moment mi se pare că «sistemul» și-a dezvoltat niște anticorpi foarte puternici împotriva oricărei inițiative reformatoare, fie că aceasta vine din zona politică, jurnalistică sau a societății civile”. Diagnosticul îi aparține Ioanei Mihăilă, fost ministru al Sănătății în guvernul PNL-USR-UDMR, care mărturisea, la finalul recentului interviu din Hotnews despre faptele legate de achizițiile de vaccinuri anti-COVID, în contrast cu vorbele procurorului DNA, că „Lupta prelungită cu acești anticorpi ajunge să te învinețească până la urmă – personal, profesional și sufletește”.
Într-adevăr, cine mai riscă astăzi să susțină reforme care deranjează puterea PSD-PNL, susținută de servicii? De peste zece ani încoace, experiența reformatorilor autentici a fost traumatică și bilanțul aproape zero, căci toate schimbările benefice, în educație, sănătate sau justiție, au fost răsturnate după revenirea la putere a PSD, în 2012 și, apoi, în 2021, iar reformatorii au fost marginalizați. Când nu au fost de-a dreptul deferiți justiției.
Deși nu putem face aici istoria reformelor ratate și/sau anihilate de „sistem”, nici nu putem ignora absența lor, când coaliția PSD-PNL ne servește al treilea buget mincinos, conceput tocmai pentru a împiedica orice reformă și a menține un statu-quo păgubos pentru România. Prezența PNL în guvern nu a adus nici o reformă liberală, ci a menținut, cu mare dificultate, unele câștiguri ale anilor trecuți – cota unică și pilonul II de pensii – care rămân însă în continuare amenințate de PSD și au un viitor incert.
Totodată, bugetul pentru 2024 a demonstrat, din nou, că actuala coaliție de guvernare PSD-PNL nu crede în reforme, ci doar în alocări de fonduri pe criterii definite de interesele sale electorale și politice.
Se laudă, de pildă, PNL pe internet că a obținut o mărire a bugetului pentru Educație de la 35 miliarde lei la 57 miliarde lei, ceea ce va asigura creșterile salariale promise profesorilor. Dar garantează aceste măriri salariale o mai bună calitate a educației? Salariile mai bune vor atrage oameni mai bine pregătiți, ni se spune, simplist. Dar ce tânăr capabil va intra într-un sistem politizat și nereformat, doar pentru un salariu rezonabil, riscând parcursul „rutină-rugină-ruină” ? Cine va accepta metodele învechite, filozofia depășită a sistemului, corupția și inechitățile, plafonarea, curricula politrucilor din minister, dacă poate face altceva, mai interesant?
Prin analogie cu sistemul de asistență medicală, devine clar că mărirea salarială, deși a fost o reparație necesară în cazul personalului medical, nu rezolvă automat problemele de sistem. În speță, nu a eradicat corupția. Cazul spitalului județean din Botoșani, unde, în ciuda crizei de cadre medicale, posturile de medic, de asistent sau de persoane de serviciu se vindeau pe mii de euro, este emblematic și toți știm că nu este unic. Nu demult se înregistra și un caz de luare de mită pentru postul de conducere a spitalului din Mioveni.
În schimb, ONG-ul „Dăruiește viață”, care a reușit să ridice un spital la înalte standarde tehnice valorificând exclusiv inițiativa privată, este ignorată, când nu este hulită, de partidele de la putere și de televiziunile finanțate gras de acestea și de guvern, deși guvernul este incapabil să construiască un spital modern, iar atunci când construiește sau repară o face la costuri mult mai mari decât „Dăruiește viață”. Că sistemul de sănătate a devenit puternic feudalizat și politizat s-a văzut și atunci când guvernul Ponta a anulat rapid reglementările menite să combată conflictul de interese din spitale și să demaște solicitarea de foloase necuvenite, introduse de Vlad Voiculescu, când era ministru al Sănătății în guvernul Cioloș, sau când cererile de transparentizare a criteriilor după care se înființaseră centrele speciale de vaccinare pentru armată și servicii s-au soldat cu demiterea ministrului Voiculescu din guvernul Cîțu, deși motivația oficială a fost alta.
În tot cazul, acum asistăm la un imobilism total al ministrului Rafila, care nu vrea să supere sistemul nici măcar atunci când bolnavilor li se implantează dispozitive cardiace refolosite de la decedați, contra cost. Dar cine vrea să riște furia baronilor din sistemul medical? Am uitat oare iarna lui 2011, când un proiect de reformă liberal întocmit de o comisie prezidențială condusă de un liberal – care chiar gândea ca un liberal – propunea o reformă care introducea concurența sănătoasă în sistem, desființa monopolurile și introducea principiul „banul urmează pacientul”, doar pentru a fi blocată brutal de manifestări de stradă stârnite de un fost primar de sector PNL, Rareș Mănescu, și susținute de USL și de Antene, până la căderea guvernului Boc. De atunci, nimeni nu a mai încercat o reformă de sistem în sănătate, iar rezultatele se văd.
Dacă doar banii ar fi soluția problemelor noastre, poliția ar trebui să meargă strună și infractorii să fie prinși pe bandă rulantă, ceea ce știm că nu se întâmplă, pentru că sistemul este blocat de secretarul de stat din MAI Bogdan Despescu, care a avut grijă să nu se schimbe nimic, nici măcar după crimele de la Caracal. De vămi și de trecerea frontierei de stat nici nu mai vorbim, căci ele au fost mediatizate din plin în ultimele săptămâni. Le menționăm totuși, pentru că exemplifică opacitatea miniștrilor Vela și Bode față de orice reformă benefică pentru cetățean. Dar, dacă am spus vămi, am spus și Ministerul de Finanțe, de care ține cea mai nereformată instituție, ANAF, responsabilă pentru gradul ridicol de colectare a veniturilor bugetare.
Este un ridicol asumat cu o totală lipsă de rușine de guvernanți, care promit în bugetul pe 2024 că ANAF, nereformată cum este, care a colectat anul acesta cu 12 miliarde de lei mai puțin decât și-a propus, va mânca jăratic și va colecta în 2024 cu 30 de miliarde mai mult decât în 2023!
Așa scrie în colecția de basme botezată impropriu buget de stat de Marcel Ciolacu, Nicolae Ciucă și Marcel Boloș! Cei trei au avut însă grijă să amâne cu o jumătate de an reorganizarea instituțiilor bugetare, deci și a ANAF, și nimeni nu garantează că nu va urma o nouă amânare, 2024 fiind an electoral iar bugetarii, masa de manevră a PSD-PNL.
Același guvern, care aruncă miliarde pentru a mulțumi primarii PSD din cele mai depopulate comune, fără nici un criteriu de performanță, a redus ideea unei reforme administrative și a reorganizării teritoriale la câteva fraze ambigue rostite acum câteva luni de Marcel Ciolacu, deși doar o asemenea reformă ar reduce risipa de fonduri publice. Ca să nu mai vorbim despre legea salarizării unitare a personalului bugetar, jalon în PNRR, promisă profesorilor încă din vară. Nici măcar o schiță de intenții nu a fost elaborată și probabil nici nu va apărea prea curând, pentru că ar însemna să fie eliminată puterea premierului Ciolacu de a aloca fonduri după bunul plac.
În orice direcție am privi, vedem că subiectul reformelor reale, de sistem, a fost abandonat de actuala putere, iar AUR, deși se declară anti-sistem, nu este un promotor al reformelor, ci doar al nostalgiilor ceaușiste, cum observa de curând Alexandru Gussi pe Hotnews.
Respingerea reformelor de tip liberal se bazează desigur și pe o anumită teamă de nou și de competiție a unor categorii ale populației, cele care au votat de peste 30 de ani cu PSD și PRM și care se îndreaptă acum spre AUR și SOS. Și tocmai pentru că electoratul său de bază se teme de reforme, nici PSD nu le susține și nu atacă AUR pe această temă.
Aici se întâlnesc aceste partide, iar PNL nu îndrăznește să iasă din rând, sub pretextul că trebuie să asigure stabilitatea țării. De fapt, o condamnă la stagnare. A propos, a auzit cineva despre un proiect de reformă inițiat de PNL? Nu mă trimiteți, vă rog, la „România educată” a lui Klaus Iohannis, proiect dezavuat de toți experții de prestigiu, adică de cei care au elaborat o reformă a educației pe care PSD, cu mâna Ecaterinei Andronescu, a demontat-o bucată cu bucată.
Revin, așadar: ce proiecte de reformă propune PNL? Nici unul; se agață doar de reformele introduse mai demult de guvernele PDL. În acest caz, cum se poate pretinde acest partid campionul liberalismului?
Știm răspunsul: cu tupeu și cu mandat de la PSD, cel mai antireformist partid din ultimii 34 de ani, interfața „sistemului ticăloșit”, apărătorul intereselor grupurilor de forță și garantul stagnării și eșecului.
Cum aducem deci electoratul de partea reformelor, când nimeni nu vorbește de ele și televiziunile sunt cumpărate cu bani grei de partide și de guvern (puțină concurență sănătoasă nu ar strica în acest sector)?
Iată o temă de reflecție pentru Polul de Dreapta, dacă vrea cu adevărat să se afirme ca o alternativă viabilă la actuala putere.
