Acum, cu șosele și orașe blocate de transportatori și fermieri, putem spune că 2024 a început cât se poate de prost și că toți plătim prețul proastei guvernări PSD-PNL, cu consecințe potențial periculoase. Protestele declanșate miercuri 10 ianuarie în mod aparent spontan par să vizeze crearea unei stări de haos și să dea peste cap toate calculele guvernului, în primul rând bugetul, căci nu va fi posibil ca revendicările maximale și redactate în pripă ale protestatarilor să fie rezolvate integral la nivelul cerut de ei, mai ales că disponibilitatea lor pentru un compromis negociat tinde către zero.
Totodată, deși protestatarii neagă orice conexiuni politice, este limpede că AUR și SOS, cu mentorii lor neo-ceaușiști și putiniști, se folosesc de ele copios. Dar aceasta nu ar fi fost posibil dacă guvernul PSD-PNL nu le-ar fi oferit pe tavă justificarea protestului, prin măsurile sale aberante și împovărătoare, adoptate în ultima parte a anului 2023, mai ales ordonanța-trenuleț și bugetul. Proasta guvernare, cum am mai scris aici, conferă legitimitate oricărui protest, care poate fi manipulat sau valorificat de extremiștii suveraniști, anti-liberali și anti-europeni, inclusiv prin crearea unei stări de spirit ostile democrației, economiei de piață și UE.
Departe de a fi limpede, tabloul protestelor pare mai degrabă o nebuloasă cu destule zone cenușii. Fermierii revoltați sunt neorganizați, deci un partener greu de abordat. Nu au structuri asociative pentru că nu au încredere nici unii în alții, nici în stat, ceea ce, în România, este de înțeles. Unele revendicări, de pildă, cele care țin de nivelul ridicat al RCA și al accizelor la combustibil, introduse de guvern pentru a-și echilibra cât de cât catastrofa de buget, sunt perfect justificate și pot fi susținute de toată lumea. Totodată, cerința ca subvențiile să fie plătite la timp de APIA este firească, mai ales după un an în care APIA a întârziat mult plățile. Altele, cum ar fi reintroducerea unor scutiri de impozite, noi subvenții sau scutirea de ITP pentru utilajele agricole sunt discutabile.
Ele sunt însă consecința politicii guvernelor PSD, cu sau fără PNL, de a folosi banii publici pentru a câștiga bunăvoința unor categorii ale populației pe seama altora și a cumpăra astfel voturi. Cum scria Grigore Cugler mai demult, în simpaticul volum „Apunake și alte fenomene”: „subvenția naște pretenția, pretenția naște retenția, retenția naște intervenția”.
Un stat mai puțin intervenționist și un mediu concurențial sănătos ar fi evitat o bună parte din problemele actuale. Dar noi nu avem un asemenea stat și nici un mediu concurențial real, ci un sistem de tip mafiot care împarte banii contribuabililor fără să dea socoteală în mod democratic pentru deciziile sale. Alte revendicări însă, cum ar fi cele referitoare la reducerea risipei din sistemul bugetar, eliminarea pensiilor speciale și egalitatea de tratament fiscal pentru sectoarele public și privat, adăugate pe parcursul zilei de duminică, au un caracter de program politic, nicidecum sindical. La fel și amenințarea că protestul va continua până când autoritățile vor înțelege „că neputința lor de a gestiona o țară este reală”. De aici înainte, protestele pot lua o turnură imprevizibilă și periculoasă.
Ne putem întreba chiar când au descoperit fermierii și transportatorii chestiunea pensiilor speciale, care a fost amplu dezbătută de multă vreme, dar care nu i-a preocupat câtuși de puțin. Și cine i-a abilitat să ceară imperativ UE să blocheze aderarea Ucrainei? Totodată, dacă lista revendicărilor crește arbitrar și imprevizibil, nu înseamnă oare aceasta că, de fapt, protestatarii nu doresc să negocieze, ci doar să facă scandal, sperând că tot mai multe categorii sociale și profesionale se vor alătura protestului? Cu atât mai mult cu cât protestele s-au amplificat și au devenit violente duminică seara, încălcând grosolan prevederile legale și începând să semene cu o mineriadă. În multe zone de altfel forțele de ordine au fost depășite de amploarea și vehemența protestelor. Ne întrebăm așadar dacă guvernul Ciolacu mai este capabil să restabilească ordinea în țară. Unde sunt acum asigurările ferme ale ministrului de Interne, Cătălin Predoiu, că forțele de ordine vor aplica legea fără menajamente și excepții?
Categoric, guvernul nu avea nevoie de un astfel de protest la începutul unui an electoral. De aceea a dat vina de la bun început pe AUR, direct, prin ministrul Agriculturii, sau pe surse. Premierul și miniștrii de resort au încercat să negocieze cu reprezentanții protestatarilor, despre care nu știm cum au fost aleși și pe cine reprezintă, au oferit unele soluții, dar nu au putut opri protestul, poate pentru că, de fapt, organizatorii nu voiau să-l oprească. Ar fi fost și greu pentru guvern să le dea satisfacție protestatarilor, căci acceptarea revendicărilor, fie și parțial, dă peste cap un buget construit deja pe baze nerealiste, cu venituri mult supraestimate.
Deja, guvernul a fost obligat să bugeteze mult mai multe posturi în sistemul sanitar decât își propusese, pentru a evita o criză majoră a asistenței sanitare. Putem deci afirma că s-a ales praful de bugetul lui Boloș, chiar dacă dezastrul va fi evident ceva mai târziu. Rămân însă destule semne de întrebare cu privire la infiltrarea AUR și SOS în acest protest.
S-a făcut mult caz de faptul că George Simion și Diana Șoșoacă au fost huiduiți de protestatari când au încercat să se „lipească” de mișcarea lor. Totuși, Augustin Hagiu, preşedintele Federației Operatorilor Români din Transporturi (FORT), care conduce ostilitățile din partea transportatorilor, se declară suveranist și adept al ideilor AUR și SOS, iar faptul că protestatarii nici nu au încercat să obțină o autorizație pentru protestul lor sugerează că, pe undeva, cineva a dorit să genereze haos. De altfel, COTAR, confederația transportatorilor auto, a anunțat ferm că nu participă la acest protest și continua să negocieze cu guvernul. Deci doar transportatorii care rezonează cu AUR au scos în stradă tirurile cu care îi blochează pe concetățenii lor fără nici o considerație față de drepturile acestora. Mai interesant este că mulți dintre protestatari au un discurs suveranist, anti-european, iar revendicarea privind oprirea tranzitului cerealelor ucrainene vine direct de la AUR și SOS.
De altfel, în unele cercuri ale fermierilor, care nu sunt toți bătuți de soartă, pentru că au avut acces la fonduri europene cu duiumul, ostilitatea față de Ucraina este acerbă, pe linia Simion-Șoșoacă, deși liderii lor se laudă, concomitent, că România se află pe primul loc în UE la exportul de grâu și uită să spună că profiturile lor sunt plătite și de contribuabilii care le finanțează subvenția. Deci ce au pierdut ei dacă sunt primii exportatori de grâu ai UE? Unii lideri citează cifre acuzatoare la adresa ucrainenilor fără ca vreun jurnalist de tv să-i întrebe de unde le au și nu întâmplător au fost coloane de camioane și tractoare care s-au îndreptat către portul Constanța și către vama Siret. Este adevărat că UE nu a gestionat inteligent chestiunea cerealelor din Ucraina, dar înverșunarea fermierilor, propaganda anti-ucraineană de tip Simion-Șoșoacă pare să fi găsit prea ușor un teren fertil în rândul agricultorilor, care au ajuns să pretindă UE să nu primească Ucraina. La fel de bine a prins și discursul anti-european, după cum am văzut din declarațiile auto-proclamatului lider Dănuț Andruș după întâlnirea cu ministrul de Finanțe, când a dat vina pe UE și pe PNRR și pe USR, care a negociat PNRR, pentru restricțiile financiare care împiedică satisfacerea tuturor cererilor agricultorilor și pe transportatorilor
Este deci greu să nu vezi amprentele AUR și SOS în puncte esențiale ale protestului, în discursul protagoniștilor și în modul de a acționa. Dar dacă AUR și SOS au avut spor cu argumentele lor suveraniste și conspiraționiste, aceasta se datorează proastei guvernări a PNL și PSD, aroganței și miopiei politice a acestor două partide, care nu au fost în stare să anticipeze consecințele economice și sociale ale măsurilor adoptate la sfârșitul anului și impactul creșterilor de prețuri, crezând că pot impune populației orice sacrificiu.
Rupți de realitate, incompetenți, fără viziune economică, incapabili să gândească pe termen lung, inclusiv în agricultură, obsedați de interesele clientelei și ale noii nomenklaturi, guvernanții și-au săpat singuri groapa și habar nu au cum vor ieși din acest impas. Mai mult, în timp ce populația dădea cu capul de grozăviile lor financiare, psd-iștii și pnl-iștii făceau calcule privind comasarea alegerilor și propagau fantezii privind eventualitatea ca domnul Iohannis să devină președintele Consiliului European, în locul lui Charles Michel, deși nimeni în presa occidentală sau în cercurile politice ale UE nu se gândise de fapt la el, și nici contextul, nici regulile și cutumele europene nu justificau asemenea aspirații.
Ore bune s-au pierdut în studiourile tv calculând cum se va întâmpla minunea și ce consecințe politice ar avea ea pe plan intern – adică speculând aiurea pe o temă falsă. Tot pnl-iștii, căci ei sunt eroii principali ai acestui roman prost, au început să militeze pentru comasarea alegerilor locale cu primul tur al prezidențialelor, sperând că astfel și-ar putea propulsa propriul candidat la președinție.
În replică, PSD a cerut ca ambele partide să susțină un candidat comun și, în paralel, să-l discrediteze pe Nicolae Ciucă, pentru că de nimic nu se tem psd-iștii mai rău decât de un contracandidat PNL în turul doi al prezidențialelor, care ar coagula cu succes votul de protest împotriva PSD.
Privind retrospectiv la aceste stupide și sterile jocuri de putere, ne dăm seama cât de nepregătit este guvernul Ciolacu să rezolve o criză politică majoră care riscă să se amplifice și poate chiar să degenereze. Sincronizarea protestelor de la noi cu cele ale agricultorilor din Germania, unde s-a văzut mâna AfD, i-a scăpat guvernului, deși este evidentă și ne duce cu gândul la o coordonare a partidelor suveraniste din Europa, ceea ce ar trebui să preocupe și Comisia Europeană.
De fapt, PSD și Marcel Ciolacu au crezut că pot controla jocul cu extremiștii și că îi pot folosi în manevrele lor electorale abjecte. Iată însă că jocul le scapă din mână, iar extremiștii par acum să controleze ei ostilitățile. Dar serviciile de informații ce au păzit? Nu și-au dat seama că extremiștii pregătesc o criză la nivel european? Sau au înțeles și au lăsat criza să-și urmeze cursul, fiind astfel complici ai extremiștilor?
Fără îndoială, guvernarea PSD-PNL este un eșec major, care riscă să arunce țara în haos prin efectele pe care le-a produs deja, prin ambiguitățile sale politice riscante față de extremiști și prin incapacitatea de a rezolva problemele pe care le-a generat. Cum să oprească PSD și PNL un protest de amploare manipulat de extremiști, când, de frica Dianei Șoșoacă, l-au obligat pe președintele Zelenski să renunțe la discursul din Parlament?
Eșecul guvernării este suportat de toți, ca și dezordinea provocată de actualele proteste. Iar dacă extremiștii vor câștiga teren, vina o poartă doar acest guvern inconștient și iresponsabil.
Indiferent ce spun sondajele și ce discută liderii PSD și PNL în spatele ușilor închise, este greu de crezut că rezultatul alegerilor nu va fi afectat de degringolada din prima lună a anului și nici nu știm cum se va încheia acest episod revendicativ, nici de câte ori vor mai încerca AUR și SOS să tulbure apele în acest an electoral.
În concluzie, departe de a fi decise, alegerile se joacă la sânge și miza lor crește pe zi ce trece, pe măsură ce ruptura dintre guvernanți și guvernați devine mai evidentă, iar extremiștii profită de ea cu abilitate pentru scopurile lor destabilizatoare. Cu alte cuvinte, ne-a ajuns blestemul chinezesc „să trăiți vremuri interesante”.
