Programul lui Crin Antonescu, ,,România înainte”, se bazează pe o serie de idei, posibil de implementat de către coaliția care îl sprijină (PSD, PNL, UDMR), dar și totodată pe o serie de idei generale, care ar putea fi valabile oricând și oriunde. Voi enumera capitolele și apoi voi detalia trei dintre ele. Astfel, programul este structurat după următorul plan: recâștigarea încrederii în stat, transparența puterii, datoria statului față de oameni, politica externă – o nouă eră, Europa suntem noi, apărarea începe acasă, noul model economic, România – furnizor de securitate energetică, siguranța cetățeanului – demnitate fără frică de violență, justiția – echilibrul națiunii, sănătatea – rețeta pentru prosperitate, educația – coloana vertebrală a unei națiuni prospere, cultura și patrimoniu – inima identității naționale, imagine națională, putere subtilă și proiecție strategică, diaspora – rețeta globală de influență românească, centrul de gândire strategică.
Din aceste 16 capitole, încep cu justiția – domeniu în care Crin Antonescu susține că vrea să promoveze independența justiției, claritatea legislativă, modernizarea instituțională sau lupta contra corupției. Problema este că aceste deziderate sunt nu numai frumoase pe hârtie, dar dacă vom privi în urmă, la trecutul lui Crin Antonescu, vom observa câtă ipocrizie se ascunde sub acest capitol. Antonescu, împreună cu Ponta și Dragnea au demolat de fapt justiția, ce tocmai începuse să fie cât de cât independentă pe vremea lui Băsescu. Or, din 2012, legile justiției s-au modificat în așa fel încât să fie justiție numai pentru unii, inspecția judiciară a trecut sub controlul PSD-PNL și, mai mult, DNA a încetat să aibă vreo putere asupra corupției. Faptul că, încet-încet, în ultimii ani, nu avem niciun dosar încheiat, nici măcar nu se mai vorbește despre corupție, ca și cum România ar fi un fel de Danemarca sau Finlanda, unde corupția este aproape de zero, arată că de fapt acest capitol este de o ipocrizie dezgustătoare.
Al doilea capitol interesant este educația – Crin Antonescu își propune să o pună în centrul preocupărilor (guvernului?), să fie aliniată la economia cu valoare adăugată, să fie mai apropiată de economie. Președintele ar fi (sau ar trebui) un fel de catalizator între instituțiile de educație, pe de o parte, și industrie sau investitori, pe de altă parte. În plus, se va cultiva gândirea critică, cultura civică și adaptabilitatea. Toate bune și frumoase, dacă ar fi transpuse în practică. Pe hârtie sună bine, dar este cale lungă (spre imposibil) până la implementare. Să presupunem că ministrul David va reuși o parte din aceste idei, sau, în cazul în care nu va mai fi ministrul educației, alt ministru va urmări realizarea programului lui Crin Antonescu. Cum acest program nu este program de guvernare, aprobat de Parlament la învestitura guvernului, rămâne să credem că noul guvern va relua o serie de idei din programul lui Crin Antonescu și le va trece în programul de guvernare al noului guvern? Eu sunt foarte sceptic că așa ceva se va întâmpla.
Al treilea capitol este cel de politică externă – mai apropiat de tot ce ține de președinte. Aici, Crin Antonescu își propune să se întărească rolul României pe plan regional și european, să se suplimenteze resursele MAE, să se schimbe procedurile de admitere în corpul diplomatic și consular, să se alcătuiască o comunitare extinsă diplomatică, formată din diplomați și experți care să lucreze la zone și domenii neacoperite. Poate, mai fezabilă este ideea participării României la reconstrucția Ucrainei în perioada post-război, deși mă îndoiesc că e treaba statului, ci a firmelor private care pot construi clădiri, poduri, infrastructură etc.
În concluzie, multă poleială, idei zăngănitoare, dar care sunt fie inaplicabile, fie greșite, fie false. Multe idei ce sună bine, dar care ascund multă ipocrizie.
Programul politic al candidatului Victor Ponta, România pe primul loc, se bazează pe trei principii și nouă capitole. Principiile sunt că România are nevoie de o schimbare profundă; sistemul actual a eșuat și s-a întors împotriva cetățenilor; trebuie să redevenim o țară independentă (energetic, alimentar, economic) și să punem interesul național în centrul deciziilor; puterea trebuie să aparțină românilor.
Aceste idei sunt identice cu cele ale extremiștilor și așa-zișilor suveraniști (de fapt, așa cum am arătat, extremiști de stânga, neo-ceușiști, de fapt). Ca și cum nu PSD ne-a adus în situația de azi, indiferent care ar fi ea, Ponta vrea să fie simultan în PSD și în afara lui, să fie votat atât de simpatizanții PSD cât și de dușmanii PSD. Mai mult, pretinsa independență nu este altceva decât izolaționism, adică să încetăm să importăm ceva, să ținem totul în țară etc. Deci, exact cum a făcut Ceaușescu în anii 80.
Legat de putere care să aparțină românilor (ca și cum azi ar aparține senegalezilor sau altor nații), trebuie bine subliniat că acest pretins naționalism este o uriașă ipocrizie: puterea, în România, este a românilor, fie că vorbim de puterea executivă, fie de cea legislativă, fie de cea judecătorească. Instituțiile statului sunt încadrate cu români în proporție, probabil, de peste 95 la sută.
Voi enumera cele nouă capitole, apoi voi detalia trei aspecte: referendumuri obligatorii, guvern competent, independența alimentară, independența energetică, respect și demnitate pentru militari și polițiști, proiect strategic România-SUA, 1 milion de români acasă, închisoare pe viață pentru trafic de droguri și mare corupție, voci tinere în politică.
Toată lumea este de acord că trebuie înăsprită pedeapsa pentru traficul de droguri; deci, toată lumea ar fi de acord cu propunerea aceasta. Problema este că Victor Ponta a fost premier și nu a făcut absolut nimic în acest sens. Acum afirmă că știe cum se dau contractele, cum se împart funcțiile, ,,cum se maschează șpăgile”. Infapt, e un fel de autodenunț. Dacă chiar am avea justiție independentă, candidatul Ponta ar trebui să fie anchetat pentru aceste declarații.
Al doilea capitol vizează independența alimentară și energetică; de fapt, sunt constatări ale stării de fapt: că la piață sau în magazine avem marfă din alte țări, că depindem energetic de alte țări etc. Problema este ce anume se poate face, fie de președinte, fie de guvern. Iar, Ponta a fost premier. A făcut ceva pentru a nu fi invadați de produse ieftine, proaste, lipsite de gust etc. din alte țări? A făcut ceva ca să avem noi hidrocentrale, eoliene, energie verde etc. ca să nu mai depindem de alții? E greu acum de venit și cerut așa ceva după ce nu ai făcut absolut nimic. Mai mult, partidul lui Victor Ponta se află la guvernare de mulți ani și este autorul ne-independenței alimentare și energetice.
În fine, capitolul trei, pare în regulă, să aducem acasă un milion de compatrioți, dar și, totodată, extrem de problematic. Se susține că se vor crea facilități fiscale, oportunități de angajare și sprijin pentru încadrarea copiilor în sistemul educațional național. Problema este că toate acestea sunt teoretice. Practic, este imposibil ca un milion de cetățeni să fie încadrați în muncă – s-ar da peste cap absolut toată economia. Tot la fel, facilități fiscale pentru un milion de români ar însemna ca bugetul să dea faliment. De elevi (să presupunem că cei un milion de români au 100.000 mii de copii de vârstă școlară), se va pune problema dacă sistemul va fi capabil să primească un număr atât de mare – să zicem în 2-3 ani. Ca unul ce lucrez în acest sistem aș spune că este deosebit de greu, spre imposibil.
Vedem cum, ambele programe sunt pline de idei ce par foarte bune, dar care, de fapt sunt fie înșelătoare, fie poleite cu bune intenții, dar de fapt, sunt complet greșite, ipocrite sau pur și simplu false. Milionul de locuri de muncă susținut de Ponta aduce de fapt cu milionul de locuințe susținut de Simion. Naționalismul și suveranismul de care sunt pline programele lui Antonescu și Ponta sunt exact ca cele susținute de Georgescu și Simion, deși primii se cred europeni, democrați, și nicidecum extremiști de stânga. Or, exact acesta este aspectul cel mai grav: atât Antonescu, cât și Ponta sunt lupi îmbrăcați în blană de oaie; se cred democrați, dar sunt extremiști de stânga; se cred europeni și pro-americani, dar de fapt sunt izolaționiști și promotori ai unui fel de neo-ceaușism.
sursa foto: Digi24
