Am participat direct și frecvent la ședințele a două coaliții de guvernare. O să explic de ce prin prisma acestei experiențe, și a observațiilor atente ale dinamicii deciziilor guvernamentale în ani de zile de politică, am ajuns la concluzia din titlu.
Un pic de teorie:
- Coaliția/ alianța de guvernare e o înțelegere a unor partide parlamentare pentru susținerea unui guvern care are un prim-ministru și niște miniștri susținuți politic de partide.
- Se negociază în coaliție un program de guvernare, premierul vine cu programul de guvernare și cu cabinetul de miniștri în fața Parlamentului, ia votul de învestire și se apucă de treabă.
Ei și de-aici se strică treaba.
Așa cum ați văzut toți cei care urmăriți atent știrile politice, în fiecare săptămână auzim ”e ședință de coaliție”, ”liderii coaliției nu au ajuns la un consens”, ”în coaliție s-a decis una și alta”.
Această funcționalizare para constituțională a unor ședințe de lideri politici fără mandat executiv de la Parlament e motivul lipsei de direcție și de decizie guvernamentală.
Ideea că, după ce ai numit un premier și miniștri să guverneze, șefii de partide se întâlnesc săptămânal ca să le spună „asta poți să faci”, „asta nu”, „asta puteai să o faci, dar ne-am răzgândit”, sau „aici suntem de acord cu reorganizarea, dar nu în forma propusă de ministru” este profund greșită și contraproductivă.
Măsura performanței guvernului e dată de nivelul punerii în practică a programului de guvernare. Guvernul face treabă – rămâne în funcție. Nu face treabă – este schimbat prin moțiune de cenzură sau prin retragerea unui partid din coaliția de guvernare.
Pot exista decizii majore sau schimbări de direcție față de programul de guvernare impuse de realitate — în astfel de situații, da, e nevoie de ședință de Coaliție și de hotărâri asumate la nivelul Coaliției. Dau un exemplu concret din experiență: momentul în care, ca premier, decizi să aloci 10 miliarde de euro în patru ani unui program de investiții locale, botezat frumos Anghel Saligny, bani pe care nu îi ai, în timp ce ai la dispoziție 28 de miliarde de euro pe cinci ani de la Comisia Europeană prin PNRR — fonduri care cer focus, resurse administrative serioase și spațiu fiscal. Așa ceva s-a întâmplat în 2021, cu Florin Cîțu la butoane, și este una dintre cauzele majore care au distrus echilibrul fiscal-bugetar, alături de multe alte decizii greșite luate ulterior de Ciucă și Ciolacu în anii următori.
Hârtia rabdă multe, bugetul nu.
Sumarizând, Coaliția ca instituție are un rost la decizii mari, pentru a asigura susținerea parlamentară a deciziei, dar nu ca organ executiv și administrativ permanent.
