Zilele astea am consumat ceva timp citind analize de tip reacție rapidă ale rezultatului turului 1 al alegerilor prezidențiale. Multe sunt chiar bune.
De exemplu, Alexandru Ghiță publica o investigație pe datele de la AEP la nivel de UAT în care arată că procentul votanților lui George Simion descrește aproape liniar cu creșterea populației localității. Cu alte cuvinte, localitățile mici sunt fiefuri ale lui George Simion.
Radu Oltean analizează sute de profiluri de propagandiști AUR și George Simion și constată o oarecare incongruență de status: sunt persoane din mica burghezie (privată sau plătită de la stat) din localități mai mici – genul întreprinzător privat local, contabil – dar care nu beneficiază de respectul (capital simbolic) care cred că li se cuvine, ceea ce ar putea explica nervozitatea.
Iar politica, inclusiv în PSD, PNL, UDMR sau UDMR, este un ascensor de mobilitate socială pentru mulți activiști, fenomenul explicând sporirea numărului de angajați la stat chiar în perioada în care se vorbea de reduceri. Adică agitatorii AUR nu greșesc.
Dar nu despre asta vreau să vă atrag atenția. Ci asupra victoriei zdrobitoare a lui George Simion în micile localități rurale în care, în toate, acum un an câștigau primăriile PNL și PSD en fanfare. Mai mult, în multe localități din sud Crin Antonescu nu a fost nici pe locul 2, fiind devansat de Victor Ponta.
Da, cu toate PNDL-urile, subvențiile agricole, întreținerea cu bani de la buget a aparatului local (echilibrare bugetară), diferențele de nivel de trai dar mai ales de oportunități între sat și oraș sunt foarte mari. Dar erau și la alegerile locale, și la cele parlamentare.
Este ridicol să presupunem că în aceste localități votul este strict individualizat, influențabil doar de Tiktok și de un sentiment personal de abandon șamd. Știm toți că în comunitățile mici decizia de vot este stabilită și prin rețele de obligații reciproce (de obicei rudenii, cumetrii) care au în centru lideri de opinie, precum primarul, preotul sau potentați locali. Despre asta tocmai a publicat o cercetare Radu Umbreș.
Și atunci, cum de nu au reușit primarii să îl scoată pe Crin Antonescu măcar pe locul 2 la nivel național dar pe primul loc în localitățile lor?
Problema este că în alegerile locale primarul se stabilește într-un singur tur, iar multe primării au fost câștigate cu mai puțin de 40%. Foarte probabil că multe primării ar fi fost pierdute în 2024 în alegeri în două tururi în fața unor coaliții locale de opoziție.
Iar faptul că acum în peste 80% din aceste localități numărul cel mai mare de voturi l-a primit candidatul AUR arată că mecanismul perfid de alegeri într-un singur tur a dus doar la perpetuarea în fruntea primăriilor a unor lideri locali a căror autoritate în fața comunității este foarte limitată. Pe scurt, majoritatea primarilor se bazează pe o clientelă de 30-40% și pe capacitatea lor de a-i îmbârliga pe ceilalți să nu vină cu un challenger serios.
Adăugați la asta non-combatul lor, justificat de dorința de a nu-și ostiliza locuitorii care oricum îi văd ca agenți ai puterii, și poate propaganda din partea unor alți lideri locali (preoti, patronul de cârciumă, arendașul, o parte a profesorimii etc) nemulțumiți cronic de faptul că accesul la putere și status pe plan local este blocat.
La fel cum coaliția PSD-PNL a încercat blocarea mecanismului democratic la nivel național (inclusiv parlamentar), provocând migrarea nemulțumiților din centru către extremele disponibile, și alegerea primarilor într-un tur pentru primari, o șmecherie de altfel, blochează circulația elitelor pe plan local și duce la acutizarea nemulțumirilor.
Democrația este și o tehnică de gestiune a intereselor opuse ce urmărește reducerea tensiunilor prin participarea tuturor la decizie. Când alterezi această soluție în interesul unora nu faci altceva decât să creezi premisa creșterii tensiunilor care fac poc în momente din acestea.
