1. Avem pentru prima dată calificați în finala prezidențială doi candidați dintre care nici unul nu reprezintă partidul de guvernare. Adunând împreună 62% din voturi. Ceea ce arată forța furiei publice față de guvernarea curentă.
2. E justificată această furie? Fără îndoială: fără să mai fie represiv precum regimul Dragnea (10 august 2018 e indicele capacității & voinței lui de represiune), regimul Iohannis a fost la fel de cinic, de sfidător, de nerușinat. Atât votanții lui Simion, cât și votanții lui Dan reacționează la acest regim pe care nu ezit să-l calific drept regimul nesimțirii absolute.
3. Merită salvat ceva din regimul acesta al nesimțirii? Răspunsul meu e nu: e un model de guvernare profund anti-democratic, în care politicul s-a izolat de electorat & a ignorat tot ce i s-a cerut prin vot sau prin vocea opiniei publice. Așa ceva nu trebuie să se repete.
4. Merită salvat ceva din România? Fără îndoială, da: trebuie salvată democrația însăși. Dimpreună cu tot contextul care o face posibilă: apartenența la UE (care ne asigură deopotrivă statul de drept & prosperitatea), apartenența la NATO (care ne furnizează securitatea). Fără democrație (cu tot contextul ei), România nu are viitor.
5. Aici intervine clivajul profund dintre votanții lui Simion & cei ai lui Dan: cel puțin o parte dintre primii permit furiei lor să ceară eliminarea democrației la pachet cu eliminarea regimului nesimțirii. Cel puțin o parte dintre votanții lui GS aprobă desființarea partidelor politice; susțin militarizarea punitivă a statului; cer naționalizare și confiscare de proprietăți; militează pentru reducerea drepturilor unor concetățeni pe care rasa, etnia, sexualitatea, limba îi plasează în afara majorității; propun o recuperare în pozitiv a legionarismului & ceaușismului; sunt favorabili unei atitudini ostile față de UE sau chiar ieșirii din UE; idem pentru NATO.
6. Cum spun, nu toți dintre votanții lui George Simion susțin toate punctele de mai sus – iar unii dintre ei sunt în dezacord cu o majoritate dintre aceste puncte, unii dintre ei poate chiar cu toate – și îl susțin pe GS exclusiv din dorința legitimă de a pedepsi regimul nesimțirii. Însă toate aceste puncte au fost enunțate de Călin Georgescu drept parte din programul lui politic și preluate, explicit sau tacit, de George Simion ca succesor al lui.
7. Așa încât chiar dacă sunt în dezacord cu unele dintre aceste puncte din programul lui Simion, votanții lui trebuie să admită că sunt responsabili pentru momentul în care el le va pune în practică. Vor deveni complicii lui când va începe să demoleze democrația din România – și, o dată cu asta, să lichideze orice șansă de a îmbunătăți România europeană pe care am construit-o până acum.
8. Prin urmare, aș zice că întrebarea esențială pe care trebuie să și-o pună votanții ambilor candidați e: ce merită salvat din România prezentă? Acea parte a votanților lui GS la care m-am referit mai sus tinde să răspundă: nimic. Totul trebuie dărâmat – pentru o construcție ulterioară din care democrația nu mai face parte. Votanții lui ND tind să răspundă: democrația. Ea trebuie salvată înainte de orice – fiindcă ea a fost profund avariată în regimul Iohannis (vezi prăbușirea României în indicii internaționali ai democrației). Și fiindcă fără ea, adică fără democrația europeană reală, nu e nici o șansă să ne reconstruim prosper & echitabil.
9. Asta îi întreb pe votanții lui George Simion: chiar vreți lichidarea democrației din România? Fiindcă asta înseamnă programul Georgescu-Simion, chiar dacă preferați acum să vă amăgiți că nu. Chiar vreți ostilitate față de Europa, pe modelul Orban-Fico? Vi se pare că a adus prosperitate & echitate țărilor lor? Fiindcă absolut totul arată că nu.
10. E furia voastră îndreptățită, dragi votanți ai lui George Simion? Fără îndoială că da. E cât se poate de legitimă, direct proporțională cu sfidarea acestui regim al nesimțirii. E legitimă lichidarea democrației românești în numele ei? Nu, absolut nu, în mod fundamental nu. Dimpotrivă: distrugând democrația definitivați opera de distrugere începută de Iohannis. Deveniți complicii lui. Vă așezați alături de el – și deveniți părtași la culpa lui.
11. Avem cu toții de ales între doi candidați la președinție care vin din afara puterii. Unul ca șef de partid de opoziție, celălalt ca independent. Amândoi au colaborat cu politicieni, nici unul nu e complet separat de politic – și e normal să fie așa, ba chiar dezirabil. Amândoi se declară religioși, amândoi provin din familii modeste. Amândoi au un set de valori derivabil din conservatorism: în varianta radicală la George Simion, în variantă conservator-liberală la Nicușor Dan.
12. Prin urmare, avem de ales între doi candidați dintre care nici unul nu reprezintă sistemul. Nici unul nu reprezintă ținta legitimă a furiei noastre. Capitalul legitim de furie s-a consumat în turul 1: atunci și-a avut obiectul. Acum nu-l mai are.
13. Cu atât mai puțin legitimă e distrugerea democrației printr-un vot care, teoretic, ar trebui s-o repare – și să pedepsească numai regimul nesimțirii care a avariat democrație.
14. Atât mai spun, în încheiere: distrugând prin vot democrația, vom distruge orice șansă a dreptății sociale. A echității. Și vom pierde absolut toți. La un nivel catastrofal – și, poate, ireparabil.
15. Meditați înainte să puneți ștampila pe candidat. Și puneți-o în așa fel încât să apere democrația. Orice vot împotriva democrației va distruge nu regimul nesimțirii – ci România însăși.
16. Turul 1 a fost turul votului distructiv. Al votului furiei & pedepsei. Să facem cu toții din turul 2 unul al votului constructiv. România noastră merită din plin asta.
