În cele din urmă, în ciuda unor „defecțiuni” ale dispozitivului de manipulare a rezultatelor, anul electoral 2024 s-a încheiat în linii mari așa cum era prevăzut de centrul de comandă GRIVCO: guvernul este asigurat de triada toxică PSD-PNL-UDMR, cu o echipă aproape identică cu cea care a guvernat până acum – iar acolo unde au apărut nume noi, fie sunt „garantate” de Klaus Iohannis și instituțiile din subordinea lui (nu excludem serviciile) și de mogulii media asociați fostei Securități, fie au șanse minime de a schimba ceva esențial în domeniile pe care promit să le reformeze.
Nu văd, de pildă, cum va reuși Daniel David, rectorul Universității Babeș-Bolyai, să facă reforme de anvergură în educație care să instituie criteriul calității academice în toate universitățile, tulburând sistemele de tip mafiot instituite deja în învățământ sub oblăduirea lui Sorin Câmpeanu, printre alții, sau cum va putea să depolitizeze învățământul preuniversitar. Pentru aceasta ar trebui să fie sprijinit de președinte și de coaliția de guvernământ, așa cum Mircea Miclea și Daniel Funeriu au fost susținuți de Traian Băsescu chiar împotriva propriului partid. Pe Marcel Ciolacu, cel fără diplomă vizibilă de bacalaureat, nu îl vedem în acest rol.
Totodată, deși Emil Hurezeanu este fără îndoială o minte sclipitoare și un intelectual de calitate, ca ambasador este „garantat Iohannis”, iar ca jurnalist ne amintim de strânsa asociere cu Antena 1 și cu Realitatea TV a lui SOV.
Desigur, mulți jurnaliști au trecut pe acolo în diferite momente, dar nu toți au rezistat atât de mult și au deținut funcția de președinte al board-ului editorial al Grupului media Realitatea-Cațavencu (2009-2010), și, mai ales, nu toți au fost consilieri ai lui Adrian Năstase (2003).
Totuși, îți vine să râzi când Emil Hurezeanu declară că nu a acceptat să candideze la președinție în numele coaliției GRIVCO (numită fals în spațiul public „pro-europeană”) pentru că nu poate purta o pălărie mai mare decât îi este capul, având în vedere că a cedat de fapt în favoarea marelui „gânditor” Crin Antonescu, fără operă, fără realizări, doar cu o oarecare ușurință în manevrarea cuvintelor și cu o carieră politică marcată de co-președinția USL, alături de Victor Ponta, sub atenta observație a sforarului-șef al lui Dan Voiculescu în PNL, și anume Eduard Hellvig, eminența cenușie perfectă.
De fapt, ne-am trezit conduși de niște politicieni refuzați de electorat: Marcel Ciolacu pe post de premier, după ce a pierdut alegerile prezidențiale din primul tur și a condus PSD către cel mai prost rezultat la parlamentare din istoria sa, și Crin Antonescu, care a stat zece ani la Bruxelles pe banii soției, fără să contribuie cu nimic la binele public, după ce, în 2009, nu a reușit să treacă de primul tur al prezidențialelor, deși fusese susținut explicit de Sorin Ovidiu Vântu.
Vedeți dar ce frumoasă constelație de politicieni și moguli avem în fruntea țării la 35 de ani la evenimentele din decembrie 1989, de a căror comemorare mai-marii zilei nici nu s-au sinchisit anul acesta.
Cum spuneam, centrul de comandă al GRIVCO și partidele care îl reprezintă au obținut ce au „pohtit”: menținerea puterii absolute și a controlului absolut asupra statului și instituțiilor sale, evitarea oricărei asumări de răspundere pentru criza bugetară în care a fost aruncată țara și pentru măsurile de austeritate care îi vor afecta în primul rând pe pensionari, pe medici și pe profesori, blocarea reformelor esențiale și exonerarea serviciilor de orice responsabilitate pentru „procesul electoral viciat” care a justificat mai mult decât problematica anulare a alegerilor prezidențiale.
Dar era oare Călin Georgescu cel care trebuia scos din cursă sau Elena Lasconi? Mai multe elemente apărute în spațiul public se leagă mai logic dacă admitem că, de fapt, Lasconi era ținta deciziei CCR. Sună ca o fantezie, dar este, cred, o ipoteză pe care nu o putem neglija.
Așadar, știm deja că: 1. PNL a finanțat o campanie online în sprijinul lui Călin Georgescu, pe care a denunțat-o de formă doar după ce a fost descoperită de ANAF; 2. Nicolae Ciucă, candidat și președinte al PNL, a fost singurul care a criticat decizia CNA de a cere ștergerea de pe TikTok a clipurilor electorale ilegale ale domnului Georgescu; 3. Marcel Ciolacu a refuzat să interzică TikTok, deși i-o ceruse Centrul Național pentru Securitate Cibernetică; 4. Serviciile știau de conturile create pe TikTok din 2016; 5. în după-amiaza zilei de 24 noiembrie, unii primari PSD au primit ordin să nu-i mai doneze voturi lui George Simion, ci lui Călin Georgescu. Ergo, sistemul nu a făcut nimic pentru a-l bloca pe Georgescu.
Dimpotrivă, nu este exclus ca serviciile și tandemul PSD-PNL, care nu s-a rupt de fapt niciodată pentru că este un construct al GRIVCO și se rupe doar la comandă pentru a se reface ulterior, să-l fi propulsat pe Călin Georgescu pe post de candidat anti-sistem de rezervă, mai radical, mai extremist decât George Simion, dar mai puțin primitiv decât Diana Șoșoacă.
Să nu uităm că toată lumea era deja revoltată de „blatul” Ciolacu-Simion, deci trebuia găsită o alternativă, ceea ce explică de ce Georgescu, un personaj cu ștate vechi de clown politic, a crescut spectaculos cu două săptămâni înainte de alegeri, nu mai devreme – adică atunci când s-a calculat că era nevoie de o sperietoare mai eficientă pentru electoratul anti-PSD, liberal și pro-european, pentru că domnul Simion, europarlamentar acceptat în grupul ECR al Giorgiei Meloni, devenise aproape mainstream.
Cum „structurilor” le era cunoscut potențialul TikTok de a crea „canale de radicalizare”, au decis să le folosească pentru a manipula un anumit tip de electorat. BOR, care a tolerat propaganda politică în biserici, a făcut restul, mai ales în diaspora. „Blatul” PSD-AUR a fost de fapt o diversiune de la bun început, o perdea de fum menită să-l camufleze pe Călin Georgescu.
Situația a scăpat însă de sub control când Elena Lasconi a intrat în al doilea tur. „Pericolul” ca ea să ajungă la Cotroceni nu putea fi tolerat.
Deși ni se tot comunica pe surse că alegerile vor fi câștigate inevitabil de Georgescu, nu vom ști niciodată care ar fi fost rezultatul final și nu putem exclude ca Elena Lasconi să fi avut și ea șansa ei.
Dar cu Lasconi președintă și USR componentă obligatorie a unei coaliții de guvernământ controlul GRIVCO asupra statului nu mai era la fel de sigur. Nu este exclus deci ca prezidențialele să fi fost anulate de fapt pentru a o elimina, pentru că stricase scenariul unei finale Ciolacu-Georgescu, din care, sub controlul serviciilor, Marcel ieșea președinte și Călin principala personalitate a opoziției extremiste, sperietoarea eternă care trebuia să anihileze orice opoziție la PSD.
Tot acolo am ajuns, dar pe căi ceva mai ocolite. Prin urmare, după ce împărțirea puterii s-a adjudecat și Ilie Bolojan a fost potolit în elanul său reformist, subiectul legionarilor a dispărut, nimeni nu mai caută responsabili de deriva de pe TikTok, serviciile nu au fost atinse nici cu o floare, USR este din nou dușmanul nr. 1 al sistemului, iar extremiștii intrați în Parlament se pot dezlănțui, cu Diana Șoșoacă la comandă, ca să înspăimânteze lumea îndemnând-o să se considere fericită că suntem conduși de aceiași oameni care au cheltuit banii publici pentru ei și clientela lor și care își vor achita nota de plată pe seama noastră.
Deși nu putem verifica integral ipoteza schițată mai sus, este deja limpede că nu contează ce votează românii, ci cine hotărăsc conducătorii lor din umbră, lipsiți de legitimitate democratică dar „stăpâni ai inelelor”, că trebuie să câștige.
De aceea, din toate veștile proaste pe care le-am primit zilele acestea, cea mai descurajatoare este promovarea în consens a candidaturii lui Crin Antonescu la prezidențiale, pentru că este vorba de un servitor al mafioților, expirat, fără substanță.
El este considerat de GRIVCO demn de a fi comandant suprem al forțelor armate și reprezentant al României în forurile internaționale, la Consiliul European și la NATO! Se „sparie gândul”!
Pe de altă parte, dacă ne gândim bine, într-o lume normală Crin Antonescu nu ar avea nicio șansă să ajungă președinte: el va fi votat, poate, de o parte a activului PSD și PNL, dar în niciun caz de electoratul anti-PSD, care a decis până acum soarta prezidențialelor și care nu ascultă de consemnul de vot dat de niște partide refuzate de o mare parte a cetățenilor. O parte a acestui electorat se va îndrepta probabil spre Nicușor Dan și chiar spre Elena Lasconi, dacă va decide să candideze din nou. Extremiștii vor avea însă și ei un candidat la președinție, cu mari șanse de a ajunge în turul 2.
Nu ne îndoim însă că specialiștii serviciilor, care veghează la apărarea intereselor GRIVCO, care sunt și ale lor, pregătesc deja o nouă diversiune meșteșugită. Și dacă nu le va ieși nici aceasta de la început, intervine din nou CCR și mai rămâne Iohannis o vreme la Cotroceni, că a prins gust și e de nădejde.
Odată creat, precedentul din 6 decembrie poate fi valorificat la infinit, căci nu degeaba au fost tolerați și cultivați extremiștii cu atâta grijă și de atâta vreme.
