Eforturile autorităților moldovenești și ale societății civile de a contracara propaganda rusă, activă în perioada dinaintea referendumului privind aderarea la UE și a alegerilor prezidențiale, în esență o alegere între actualul candidat pro-UE și un candidat pro-rus, au dat un semnal clar al contextului politic și provocărilor ce urmează.
Urmărind acest conflict, mulți români s-au gândit: „Nu se poate întâmpla la noi”, crezând că propaganda rusă nu se poate infiltra în România așa cum a făcut-o în Republica Moldova.
În ultimă instanță, România este ferm ancorată în UE și NATO, iar recent a intrat în Spațiul Schengen. Acest lucru este în contrast izbitor cu Republica Moldova, o națiune cu legături istorice și etnoculturale profunde cu România, care rămâne însă suspendată într-o zonă gri, la granița dintre democrație și autocrație.
Alegerile prezidențiale din România, cu primul tur pe 24 noiembrie 2024, au culminat cu o lovitură pentru democrația românească: pe 6 decembrie, Curtea Constituțională a anulat întregul proces al alegerilor prezidențiale.
Motivul oficial? Curtea Constituțională a decis că procesul electoral a fost compromis „de numeroase nereguli și încălcări ale legislației electorale. Aceste acțiuni au denaturat caracterul liber și corect al votului exprimat de cetățeni, au subminat egalitatea de șanse a concurenților electorali, au afectat caracterul transparent și echitabil al campaniei electorale și au încălcat prevederile legale privind finanțarea acesteia”.
Curtea Constituțională a făcut trimitere la cinci rapoarte ale instituțiilor statului român, printre care Ministerul de Interne, Serviciul de Informații Externe și Serviciul Român de Informații. Aceste documente au fost declasificate de Administrația Prezidențială în data de 4 decembrie.
Documentele au menționat o campanie coordonată de susținere a unuia dintre candidați pe TikTok, iar unele dintre ele au avansat ipoteza unui amestec al Rusiei, punând în lumină asemănări între evoluțiile din România și operațiuni de influență malignă rusești în alte țări. Cu toate acestea, nu a fost prezentată nicio dovadă concludentă pentru a confirma aceste acuzații.
TikTok a permis publicitatea politică de facto în timpul alegerilor prezidențiale din România, încălcându-se atât propriile politici, cât și legile românești. De această breșă au beneficiat toți candidații prezidențiali majori, nu doar cel menționat în documentele declasificate. De asemenea, este adevărat că Rusia încearcă în mod repetat să influențeze procesele politice din Occident, deși în moduri diferite.
Decizia de anulare a alegerilor prezidențiale pare să fi fost motivată mai degrabă de nemulțumirea că a ieșit victorios în primul tur candidatul „greșit”, decât de motive ce țin de integritatea electorală.
Câștigătorul „greșit” este Călin Georgescu, un ultranaționalist român, sceptic față de UE, izolaționist și adept al conspirației care îl vede pe Vladimir Putin ca „un patriot”. Mai mult, el ar opri orice ajutor românesc pentru Ucraina împotriva agresiunii brutale rusești.
Georgescu a obținut 22,94% din voturi, în timp ce Elena Lasconi, reprezentantul de centru, pro-UE, din partea Uniunii Salvați România a obținut 19,18%. Reacționând la hotărârea Curții, Elena Lasconi a spus: „Decizia Curții Constituționale este ilegală, imorală și lovește chiar în esența democrației, votul”. Mai multe temeiuri vin în sprijinul concluziei Elenei Lasconi.
România, clasată de Economist Intelligence Unit ca fiind a doua cea mai slabă democrație din UE, are o scenă politică dominată de două blocuri majore, conduse de Partidul Social Democrat (PSD), de centru-stânga, și Partidul Național Liberal (PNL) de centru-dreapta. Din 2021, însă, cele două partide rivale conduc România împreună sub umbrela cunoscută ca „monstruoasa” Coaliție Națională pentru România.
Împărțirea puterii a reflectat marea coaliție, deoarece ea a susținut președinția lui Klaus Iohannis, de la PNL, în timp ce PNL a fost de acord să schimbe postul de premier cu PSD: în vara anului 2023, Marcel Ciolacu l-a înlocuit pe Nicolae Ciucă în fruntea guvernului român.
Ascensiunea Alianței pentru Uniunea Românilor (AUR) condusă de George Simion a oferit PSD oportunitatea de a-și slăbi rivalul, PNL, în ciuda cooperării din marea coaliție. Simion ar fi fost, de asemenea, un concurent convenabil pentru Ciolacu la alegerile prezidențiale din 2024: liderul de extremă dreapta ar pierde clar în fața candidatului PSD în turul doi al alegerilor.
Așa cum au arătat sondajele de opinie publică, cea mai importantă provocare a lui Ciolacu ar veni din partea candidatului independent Mircea Geoană, secretar general adjunct al NATO până în septembrie 2024. O provocare secundară părea candidatura Elenei Lasconi.
În consecință, a fost în interesul PSD să-l „tragă” pe Simion în turul doi al alegerilor prezidențiale prin marginalizarea sau eliminarea politică a concurenților puternici, pregătind astfel terenul pentru o victorie împotriva sa.
Popularitatea lui Geoană a scăzut dramatic după publicarea, cu mai puțin de două luni înainte de alegeri, a unei investigații care a relevat legăturile rusești ale strategului său politic, Rareș Mănescu.
La scurt timp, pe 5 octombrie, Curtea Constituțională a României a anulat candidatura excentricei figuri de extremă-dreapta Diana Șoșoacă, invocând pozițiile sale anti-UE/NATO și pro-rusești. Decizia, susținută de cinci judecători – dintre care patru au fost numiți de PSD – a stârnit în mod previzibil controverse.
Judecătoarea Iuliana Scântei, numită de președintele Klaus Iohannis, nu a fost de acord cu decizia, și a susținut teza potrivit căreia Curtea Constituțională nu are dreptul să-și extindă mandatul prin impunerea unor condiții subiective pentru candidaturi, cum ar fi comportamentul sau opiniile, nefiind prevăzute explicit în Constituție sau în lege.
În urma controversatei hotărâri a Curții Constituționale, PNL a anunțat sfârșitul „monstruoasei” coaliții cu PSD, dar acesta din urmă a obținut rezultatul dorit: Șoșoacă și Simion concurând pentru aceeași bazin de alegători de extremă-dreapta, anularea candidaturii Dianei Șoșoacă l-a avantajat pe Simion, propulsându-l de pe locul cinci pe locul doi în sondajele de opinie.
Schema PSD de a-i asigura locul lui Simion în turul doi părea că are succes, însă apoi socotelile s-au dat peste cap. După 5 octombrie, când a fost termenul limită pentru înregistrarea candidaturilor, doar trei candidați de extremă dreapta au avut voie să candideze la alegerile prezidențiale.
Pe lângă Simion, s-au înscris Cristian Terheș și Călin Georgescu, însă susținerea lor electorală era atât de scăzută, încât PSD nu i-a perceput ca pe o concurență serioasă pentru Simion. Evaluarea PSD s-a dovedit corectă în ceea ce îl privește pe Terheș, dar s-au înșelat în privința lui Georgescu.
Echipa lui Georgescu și-a concentrat campania pe TikTok, exploatând politicile de publicitate laxe ale platformei – la fel ca alți candidați la președinție din România. Cu toate acestea, echipa lui Georgescu a lansat campania suficient de târziu pentru a nu trezi suspiciuni în echipa PSD, iar ulterior a fost un efort coordonat masiv, ce a implicat o rețea mare de conturi de promovare și influenceri plătiți.
Analizele efectuate de Expert Forum au arătat că numărul de hashtag-uri asociate cu Georgescu pe TikTok a fost mai mic în comparație cu cele legate de Simion, Ciolacu sau Lasconi. Dat fiind că acești candidați și-au început campania mult mai devreme, influența lor online s-a extins pe o perioadă mai lungă. În schimb, prezența online a lui Georgescu a fost concentrată în săptămânile dinaintea alegerilor, creând un impact mai mare.
Cu cât Georgescu devenea mai popular, cu atât șansele lui Simion erau mai mici de a ajunge în turul doi al alegerilor. Aceeași cercetare a constatat că mai multe conturi TikTok, care au promovat AUR, PSD și PNL, au încercat să submineze campania lui Georgescu, acuzându-l că este „un globalist ascuns” pentru a-i scădea popularitatea.
Pentru PSD, acesta a fost un pas greșit, deoarece a întărit sentimentul larg răspândit în rândul alegătorilor anti-sistem că Simion nu a fost un oponent autentic al politicii mainstream, ci mai degrabă un produs fabricat, rezultat al manipulărilor politice ale PSD.
Străduindu-se să-l mențină pe Simion pe locul doi în sondaje, Marcel Ciolacu a decis chiar să respingă zvonurile că Simion ar fi un spion rus.
Ascensiunea lui Georgescu nu numai că a sifonat direct voturi de la Simion, dar a atras și o bază mai largă de alegători deziluzionați și lipsiți de drepturi. Pentru mulți cetățeni de dreapta, Georgescu a reprezentat o oportunitate de a contesta „sistemul” politic – în primul rând PSD și PNL – care au dominat țara de la căderea comunismului. Lasconi a reprezentat o provocare și pentru establishmentul politic, dar sprijinul ei a venit din centrul politic.
La fel ca Simion, Georgescu a valorificat simpatiile nostalgice pentru mișcarea legionară fascistă din România – simpatii care sunt, după cum au arătat istoricii Ionuț Biliuță și Raul Cârstocea, deosebit de răspândite în rândul ierarhiei ortodoxe române, împreună cu sentimentele anti-ucrainene.
Cu toate acestea, politologul Sorin Ioniță a observat că Georgescu a depășit simpatiile extremei drepte, prezentându-se prin predici personalizate în fața unor rețele de la firul ierbii nu ca un politician ultranaționalist obișnuit, ci mai degrabă ca un ghid cvasireligios în stil New Age, care a promis o întoarcere la un trecut național „organic” și idealizat, alăturând această viziune cu politicile sociale și economice menite să restabilească autonomia locală și colectivă.
Atunci când nici Ciolacu, nici Simion nu au ajuns în turul doi al alegerilor prezidențiale, iar victoria lui Georgescu în primul tur a șocat establishmentul politic, Cristian Terheș, care fusese asociat atât cu PSD, cât și cu AUR, a depus o cerere la Curtea Constituțională de anulare a rezultatelor, invocând frauda electorală. Ca răspuns, Curtea a luat o decizie fără precedent, solicitând Biroului Central Electoral al României să numere din nou toate voturile din primul tur.
Elena Lasconi a spus, cu privire la decizia CCR, că se pare că „unii oameni vor să se agațe de putere cu orice preț, chiar și cu prețul democrației”. Cu toate acestea, BEC a finalizat renumărarea și nu a găsit nereguli semnificative, iar Curtea nu a avut de ales decât să confirme rezultatele primei runde.
Nemulțumit de rezultat, establishmentul politic a făcut încă un pas pentru a submina victoria lui Georgescu: administrația prezidențială a declasificat documente care sugerau o campanie coordonată TikTok, precum și o presupusă interferență rusă în sprijinul lui Georgescu. Citând documentele, Curtea Constituțională a anulat întregul proces al alegerilor prezidențiale, susținând că acesta va fi reluat în viitor.
Documentele declasificate de Administrația Prezidențială au dezvăluit, în mod ironic, detalii despre campania lui Georgescu, sporind și mai mult misterul victoriei sale din primul tur: serviciile de securitate erau, aparent, pe deplin conștiente de succesul campaniilor online ale lui Georgescu, dar au ales să nu acționeze pe baza acestor informații.
Din această perspectivă, victoria lui Georgescu nu a fost doar rezultatul ingeniozității campaniei sale – ideologic, organizatoric și tehnic – sau a reacției împotriva manipulărilor politice și tacticilor contraproductive ale PSD de a susține pe ascuns un candidat de extremă-dreapta perceput ca neautentic de mulți, ci și al sprijinului tacit din partea unor ofițeri ai serviciilor de securitate românești.
Anularea alegerilor prezidențiale din 2024 din motive neclare înseamnă că establishmentul politic românesc dominat de PSD a ales să încalce regulile mai degrabă decât accepte competiția politică – amenințând astfel chiar esența instituțiilor democratice.
În timp ce îngrijorările legate de amestecul Rusiei, o caracteristică constantă a tuturor proceselor electorale occidentale, nu sunt nici nefondate, nici nu trebuie respinse, dovezile prezentate au fost insuficiente pentru a justifica o măsură atât de radicală precum anularea alegerilor. Se pare că decizia CCR – și manevrele politice care au dus la ea – au fost susținute mai mult din cauza panicii față de ascensiunea unui candidat anti-sistem decât de un interes autentic pentru protejarea democrației.
Prin abandonarea integrității electorale în favoarea protejării status quo-ului politic, elitele politice românești au subminat încrederea publicului în instituțiile menite să susțină normele democratice, stabilind precedentul că rezultatele electorale pot fi răsturnate dacă nu îi favorizează pe cei de la putere.
Astăzi, clasa politică din România trebuie să abordeze imediat problemele ce au cauzat tulburările democratice ale țării, mai degrabă decât să rafineze metodele de manipulare politică și instituțională.
În primul rând, trebuie să consolideze mecanismele legale și instituționale ce împiedică partidele politice să manipuleze rezultatele și să erodeze integritatea instituțiilor democratice.
În al doilea rând, trebuie să colaboreze cu partenerii UE pentru a trage la răspundere rețelele sociale pentru manipularea politică și nerespectarea legilor naționale care reglementează campaniile electorale.
În al treilea rând, România trebuie să reducă implicarea politic nejustificată a serviciilor de securitate prin clarificarea mandatelor acestora, îmbunătățirea mecanismelor de supraveghere și asigurarea respectării stricte a normelor democratice, astfel încât acestea să nu poată fi folosite pentru a influența rezultatele alegerilor.
În al patrulea rând, autoritățile române trebuie să crească gradul de conștientizare publică și educația civică pentru a le permite cetățenilor să identifice și să reziste încercărilor de subminare politică din partea unor autocrații străine, de exemplu Rusia.
Ignorarea acestor probleme critice riscă să conducă la erodarea gravă a fundamentelor democratice ale României, subminând stabilitatea și credibilitatea acesteia ca partener de încredere în cadrul comunității europene.
Nota – Articolul a fost publicat în EU Observer și este tradus cu acordul editorului.
