În fiecare an, la final de august, Vama Giurgiu devine epicentrul unei migrații masive, o întoarcere la origini a românilor care vor să scape de rutina cotidiană și evadează în concediu către paradisuri și mai însorite, cum ar fi Grecia. Și cum stai la coadă, poate te întrebi: „De ce, Doamne, de ce toată lumea se întoarce în același timp? De ce nu am calculat mai bine traseul, programul… de ce Waze nu mă duce prin altă parte?” Adevărate dileme de vacanță.
Hai să recunoaștem, Grecia nu este doar o destinație de vacanță, ci mai degrabă o chemare ancestrală. Odată ce ai simțit nisipul fin sub picioare, ai gustat tzatziki-ul autentic și ai admirat nuanțele de turcoaz ale mării, e greu să nu revii. În 2022, peste 1 milion de români au ales Grecia ca destinație de vacanță. În 2023, numărul acestora a crescut cu 20%.
De ce Grecia? În afară de peisajele de poveste și prețurile mai prietenoase comparativ cu alte destinații europene, mulți români aleg Grecia pentru proximitate. În doar câteva ore de condus (își spun ei naiv), poți fi pe o plajă izolată, cu o umbrelă de paie deasupra capului și un frappe rece în mână. Între timp, litoralul românesc nu numai că e supraaglomerat, dar și supracotat. De câteva zile tot circulă pe social media poze cu bonuri și laude: cina mea a fost și mai scumpă, gen.
Dar ce urmează după o vacanță în Grecia? Vama Giurgiu, exact. Acolo unde românii își testează an de an răbdarea zicându-și „mult a fost, puțin a rămas”, în timp ce parcurg cozi interminabile la vamă. Încă de la primele ore ale dimineții, șirurile de mașini încep să se formeze, în timp ce pe la prânz deja te întrebi dacă vei ajunge vreodată acasă.
O vamă care nu ar mai fi trebuit să existe. Nimic nu ne împiedică să eliminăm această barieră având în vedere că vorbim despre două țări nerăbdătoare să adere la spațiul Schengen. Dar poate guvernăriile de la București și Sofia s-au obișnuit prea tare cu beneficiile obținute în urma controlului mărfurilor în vamă, când se mai închid ochii la una alta… vă prindeți voi ce vreau să zic aici.
Această aglomerație nu este doar o chestiune de logistica nefericită; este și un simptom al lipsei de infrastructură adecvată, accentuată de lucrările de reparație din partea bulgară a Podului Prieteniei dintre Giurgiu și Ruse. Începând din iulie, autoritățile bulgare au demarat lucrările de reparație, ceea ce a îngreunat traficul și mai mult anul acesta.
Promisiunile guvernului de a oferi soluții rapide au rămas, și ele, blocate în trafic. Bacul promis de guvernul Ciolacu, care ar fi trebuit să funcționeze ca o soluție temporară, nu este, cel puțin până acum, operațional. O primă explicație oferită a fost că firma aleasă să furnizeze acest serviciu nu are casele de marcat fiscalizate. Pe partea cealaltă a Dunării, bacul bulgăresc este gata de curse, spun vecinii noștri, doar că ghice ce: locul de primire și drumul de ieșire din port nu au fost pregătite pe partea română. Poziția guvernului lui Ciolacu la această speță: ”Noi suntem pregătiți.”
Îți stă mintea în loc.
Alte alternative nu sunt. Podul Giurgiu-Ruse a fost construit între 1952 și 1954, după 70 de ani de discuții între români și bulgari. Despre un nou pod se negociază cam de 5 ani de zile. Faceți voi calculul dacă îl mai prindeți. Puțin probabil. Iar în timp ce contemplați la volan, cu gândul la marea ce-ați lăsat în urmă, sperați să apară o altă salvare… oare Schengen? Prieteni, nu vreau să vă dezamăgesc total, dar se pare că și asta o să mai dureze, cel puțin analizând lipsa de demersuri în negocieri și modul în care subiectul a fost adus la tăcere o dată cu introducerea Schengen-ul aerian.
Există și soluții mai mici, însă de efect. Există investiții concrete în infrastructura vamală care pot fluidiza trecerea frontierei. Controlul de verificare a mărfurilor spre exemplu, un anumit dispozitiv care poate „vedea” prin carcasele mașinilor. Au fost achiziționate două astfel de dispozitive, însă acestea au ajuns în estul țării la granița cu Republica Moldova. Poate la anul ajung și la Giurgiu.
Așa că, stimați călători, înarmați-vă cu răbdare și apă rece. Acesta este doar încă un test de anduranță și un punct de meditație asupra stării infrastructurii noastre. Poate data viitoare când guvernanții promit investiții, ar trebui să vă amintiți de câte ori au mai promis, dar voi tot în trafic ați ajuns.
